Transgaz este, cel puțin deocamdată, marele pierzător al reconfigurării tranzitului rusesc în regiunea balcanică. Începând cu 1 ianuarie 2020, fluxurile fizice au confirmat articolul publicat de Profit.ro încă din luna martie a anului trecut, în care era anunțat că 2019 este ultimul an în care Gazprom va mai livra gaze prin Dobrogea și că Transgaz va pierde peste 300 milioane lei.
Începând cu 1 ianuarie, conductele internaționale care traversează România, Isaccea-Negru Vodă 1,2,3 nu au fost tranzitate de niciun metru cub de gaz nici pe direcția nord-sud (Ucraina-Bulgaria), nici din direcția sud-nord (Bulgaria-Ucraina). Explicația: așa cum era previzibil, foștii destinatari ai gazului rusesc care traversa România: Turcia, Bulgaria, Macedonia și Grecia se alimentează mai nou direct din conducta Turkstream, construită de Gazprom pe sub Marea Neagră. De altfel, bulgarii au precizat că economisesc aproximativ 40 milioane de euro, pe care-i plăteau către Transgaz.
Și mai interesant este faptul că pe 31 decembrie 2019 a expirat și prelungirea contractului de rezervare capacitate de transport dintre Gazprom și Transgaz pentru Isaccea-Negru Vodă 2. Rezultă că, în prezent, Transgaz mai încasează bani doar pentru rezervarea de pe Isaccea-Negru Vodă 3, pe care mai are contract de tip “ship or pay” semnat cu Gazprom până în 2023.
Îngrijorător este că veniturile din tranzitul internațional au devenit din ce în ce mai importante pentru companie. Astfel, potrivit ultimului raport al Transgaz, cel pe nouă luni ale anului trecut, compania înregistra un profit net de 224 milioane lei și venituri din transportul internațional de gaze de 255 milioane lei.
De altfel, în ultimii ani, ca urmare a reducerii de către Autoritatea Națională de Reglementare (ANRE) a tarifelor de rezervare capacitate și a tarifelor volumetrice pentru transportul intern, se observă că veniturile din transportul internațional au o importanță din ce în ce mai mare în profitul net realizat de Transgaz.
Astfel, în 2017, an în care a expirat contractul cu Gazprom pentru Isaccea-Negru Vodă 1, Transgaz a realizat un profit net de 583 milioane lei la venituri din trasport internațional de 324,4 milioane (echivalentul a 60% din profitul net), iar în 2018 un profit net de 490,5 milioane lei la venituri din trasport internațional de 333,3 milioane lei (68% din profitul net).
Din nefericire, în rapoartele sale, Transgaz separă doar veniturile pe transport intern/internațional, nu și cheltuielile (dar în afara unor reparații minore și a taxei de acordare licență transport gaze și tranzit internațional de 10 milioane de lei în 2018, doar cheltuielile cu investițiile reverse flow pt firul 1 ar mai putea figura). Veniturile din transport internațional au reprezentat în 2018 20% din total venituri din exploatare și aproape 30% din cele din transport intern.
Disproporționalitatea contribuției venituri/cheltuieli transport intern vs internațional la profitul Transgaz este evidentă dacă se ia în calcul lungimea totala a conductelor operate de companie: 13.381 km, din care 553 km conductele de tranzit (echivalent a 4% - care contribuie la 20% din veniturile operaționale, cu cheltuieli probabil de maxim 4% cat e ponderea conductelor de transport internațional în total conducte).
În primele 3 trimestre ale anului 2019, veniturile din transportul internațional au fost de 255 milioane lei, mai mari cu 31 milioane de lei decât profitul net raportat (224 milioane lei).
Dacă situația rămâne aceeași până la finalul acestui an (zero mc de gaz care tranzitează România), există riscul ca Transgaz să nu mai obțină venituri considerabile din tranzitul internațional și chiar să nu mai înregistreze profit.
O variantă pentru Transgaz de a obține venituri din tranzitul internațional ar fi inversarea fluxului, prin România să nu mai tranziteze gaz din Ucraina spre Bulgaria, ci invers, din Bulgaria spre Ucraina. Ceea ce ar conveni și operatorului de transport ucrainean. Numai că, din motive necunoscute, Transgaz a refuzat mult timp să scoată la licitație capacitate de transport în acest sens.
În prezent, pe direcția Bulgaria-Ucraina este rezervată pe firul 1 al conductei Isaccea-Negru Vodă o capacitate de 158 de GWh/zi până pe 1 februarie, însă companiile care au rezervat capacitatea au decis să nu o folosească, astfel că prin conductele internaționale care traversează România nu a fost transportat nici măcar un metru cub de gaz în primele 4 zile ale anului. În ceea ce privește rezervările pe firele 2 și 3, aceasta deocamdată nu poate fi făcută, pentru că Transgaz și Bulgartransgaz nu au efectuat lucrările care să permită inversarea fluxului.
În urmă doi ani, după cum a relatat atunci Profit.ro, o altă agenție majoră de evaluare financiară, Standard&Poor’s, a modificat perspectiva ratingului de credit al Transgaz de la "stabilă" la "negativă", printre motivele retrogradării numărându-se "posibilele presiuni privind lichiditatea și incertitudini pe termen lung legate de poziția afacerii de transport gaze a Transgaz, având în vedere modificările potențiale ale rutelor principale de transport gaze din Europa Centrală și de Est dacă fluxul fizic al gazelor rusești prin Ucraina este înlocuit cu noi rute”.
Contractul de rating cu S&P a expirat între timp, iar Transgaz a încheiat unul nou cu Fitch în primăvara anului trecut.
