Am ajuns înapoi la Aubergine după aproape un an de la ultima vizită, iarăși la insistențele unor prieteni care au spus că Aubergine e un restaurant excepțional. Sau, mai precis spus, că mâncarea de la Aubergine e foarte bună, fiindcă știam și eu, deja, că Aubergine e un restaurant frumos, în una dintre cele mai romantice zone ale Bucureștiului – Centrul Vechi, desigur.
Atelierul de Tarte e un bistrou pe aglomeratul și ciopârțitul bulevard Ion Mihalache, aproape de capătul său din Piața Victoriei, vizavi de turnul acela foarte înalt și subțire, unde e și Ministerul Fondurilor Europene.
Mi-a scris cineva că a găsit unele dintre cele mai bune mâncăruri italienești din București pe o străduță puțin cunoscută, un mic restaurant pitit într-o casă, cu italianul care gătește în fața ta, suflet, autenticitate, familiaritate, lucruri din astea. M-am dus, desigur…
Mă gândesc eu așa acum câteva zile, hai să văd ce mai e și pe la Frudisiac, fiindcă sunt la doi pași de biroul meu, deși eram sigur că nu voi găsi ceva diferit. Nici nu ar avea de ce să schimbe, desigur, știu că le merge foarte bine așa cum sunt.
Casa M60 e un nou restaurant (bistrou, mai bine spus) boem al Capitalei, deschis în septembrie 2018 în Bucureștiul vechi al străzilor Icoanei, Leonida, Domnița Ruxandra, Tunari și Dogarilor. O zonă cu farmecul ei amestecat, cu copii țigani care se joacă cu nonșalanță în mijlocul străzii, printre mașini, cu copii nețigani care fac și ei aceleași lucruri, cu case și copaci bătrâni.
Boema necesită o abordare separată, trebuie construit un întreg sistem pentru asta, care nu există în acest moment, se pare, în România. M-am interesat și prin mediul academic, m-am uitat și pe Internet, cred că nu a mai studiat nimeni boema în ultima vreme, din punct de vedere structurat, științific (sociologic, antropologic etc.), așa că va trebui reinventat tot, pornind chiar de la definiție. Să vedem ce va ieși. Oricum, o să ia multe luni de lucru.
Știu Ai Sushi Bar încă de când s-a deschis, e foarte aproape de biroul meu. Acum pot spune că succesul lor e la apogeu, mereu văd oameni acolo, pe tot timpul zilei. Între timp am început un studiu sistematic despre boema, cu toate subculturile ei, în clusiv cea a hipsterilor.
După ce am fost la J’ai Bistrot mi-a venit ideea să fac două secțiuni noi pe Restocracy, și le-am și făcut: Locurile boeme, și Marile terase – ale Bucureștiului, pentru moment, însă și ale altor orașe, când va ajunge Restocracy și acolo.
Știința fabricării boemei de larg consum s-a perfecționat destul de mult în ultimii doi ani, așa că aceste „localuri boeme” ies acum pe bandă rulantă, multe dintre ele suspect de asemănătoare între ele. Nu m-ar mira deloc să aflu că sunt proiectate cam de aceiași oameni, foarte deștepți în ale marketingului, într-adevăr.
Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea prin anii 1830, a murit definitiv în anii 80 ai următorului secol. A murit ca oamenii, adică fără vreo șansă de a mai fi readusa vreodată la viață, așa cum se mai întâmplă cu diverse lucruri, fenomene sau mișcări sociale. Ultima zvâcnire a avut-o prin anii 60, când s-a crezut că poate fi menținută în viață, și a avut chiar un reviriment, însă criza din anii 80 i-a dat lovitura de grație, după 150 de ani de viață tumultuoasă.
Alt Shift a fost (și presupun că încă este) restaurantul celor care au făcut restaurantul Shift în Piața Lahovari, cel care a luat locul lui Esperanto, când a plecat Dan Chi;u de acolo.
A auzit multă lume despre KAIAMO, a fost cel mai mediatizat restaurant din ultima vreme, cu mult timp înainte de a se fi deschis.
Veranda Casa Frumoasă e un mic restaurant deschis de mai mulți ani pe Clopotarii Vechi, chiar în spatele bulevardului Lascar Catargiu. E o verandă în spatele unei case foarte frumoase Art Deco de pe marele bulevard, cu ieșire în altă strada – și de aici i se trage și numele „Veranda Casa Frumoasă”. În casa din față (foto) e un magazin cu haine bărbătești scumpe, cred că tot așa se numește și magazinul, Casa Frumoasă”.
Dancing Lobster e deschis în toamna lui 2016 în fostul Parc Studențesc de pe malul Lacului Tei, unde acum e Pascariu Sports & Spa. Nu e pe malul lacului, e chiar la intrarea dinspre Barbu Văcărescu, vizavi de Il Calcio și lângă Chez Toni.
The Artist s-a redeschis după ce au părăsit spațiul minuscul din Centrul Istoric, unde au apărut pentru prima dată în urmă cu mai mulți ani. Probabil că le-a mers bine, pentru că acum par să fi trecut în extrema cealaltă, au luat o casă boiereasca mare pe Calea Victoriei, aproape de Piața Victoriei, între Strada Frumoasă și Sevastopol.
Îmi pusesem demult în agendă să revizitez L’Atelier de la Hotel Epoque, mai ales după ce au și câștigat la categoria „Cel mai bun foie gras din București” în competiția „Topul Mâncărurilor Restocracy 2018„. Au concurat și la alte secțiuni, și, deși nu au câștigat, cei din juriu mi-au semnalat că au mâncat foarte bine acolo și că ar trebui să fac o reevaluare.
Am revenit de mai multe ori la micul restaurant Le Vivier din apropierea Pieței Dorobanților, și am notat și ce mi-au spus niște prieteni apropiați, mult mai umblați și mai cunoscători decât mine în tot ce înseamnă fructe de mare, atât proaspete, cât și gătite. Concluzia unanimă de până acum este că la Le Vivier poți găsi cele mai bune fructe de mare proaspete și crude din București. Se pare că și Isoletta le ia din același loc, așa că aceste două restaurante sunt referință în materie de fructe de mare din oraș.
Lumea merge la food-court într-o mult mai mare măsură pentru atmosferă decât pentru mâncarea restaurantelor de acolo. Așa e în București, și presupun că și în lume e la fel. Prin urmare, restaurantele grupate nu numai că nu-și canibalizează businessul, ci dimpotrivă. Și cei care investesc în așa ceva sunt deștepti și vizionari. Ultimele două food-courts bine făcute deschise recent, Carnivale Food Market și Agora Floreasca, ar trebui să fie o sursă permanentă de reflecție pentru cei din HoReCa, și nu numai pentru ei.
Corto Maltese a fost un restaurant îndelung așteptat. Nu el anume, ca restaurant sau concept, pentru că foarte puțini știau ce fel de restaurant va fi acolo, ci cei din cartier sperau să se redeschidă un restaurant bun, fiindcă nu sunt prea multe în bogatul cartier. Restaurantul se numește Corto Maltese, după numele unui capitan de vas care a trăit la începutul secolului trecut, fiul unui marinar englez și al unei italience, țigancă vrăjitoare și prostituată.
Biutiful Downtown e acum unul dintre restaurantele emblematice ale Bucureștiului, datorită amenajării sale spectaculoase. Prima dată au deschis în Centrul Vechi, amenajat la fel de interesant, însă au trebuit să închidă fiindcă le pica blocul în cap.
În urmă cu câteva zile am dat Premiile Restocracy pentru cele mai bune restaurante din București în 2018, prilej de sinteză, de bilanț, de previziuni și de recomandări pentru viitor.
Paradoxal, cu toate că în București au fost anunțate pentru sâmbătă în jur de 200-250.000 de persoane la mitingul PSD, patronii de restaurante din Capitală nu sunt deloc optimiști în privința vânzărilor. Ei anticipează, pe baza experiențelor anterioare, că manifestanții nu vor intra în baruri și restaurante și nu vor consuma nimic, iar clienții obișnuiți vor ezita să mai iasă în oraș sâmbătă seara, de teama aglomerației.
Piața restaurantelor și cafenelelor din București s-a dinamizat puternic în ultimul an, odată cu creșterea consumului, tendința fiind confirmată de evoluția numărului de tranzacții și de multitudinea de concepte noi dezvoltate, potrivit firmei de consultanță DTZ Echinox.
După tragedia din clubul Colectiv autoritățile au înăsprit regulile de care trebuie să țină cont cei care deschid un restaurant sau un bar, iar controalele sunt mult mai dese. În consecință, nu s-au mai deschis în București nici măcar jumătate din numărul de restaurante, baruri și cafenele inaugurate în prima lună din anul trecut.