O rachetă Long March 2-F este programată să decoleze la ora 23:08 (18:08, ora României) de la centrul de lansare Jiuquan din deșertul Gobi (nord-vestul Chinei) pentru a propulsa nava spațială și cei trei membri ai echipajului către stația spațială Tiangong („Palatul Ceresc”).
Misiunea va marca, de asemenea, primul zbor spațial efectuat vreodată de un astronaut din Hong Kong, un teritoriu chinez semi-autonom: Li Jiaying (Lai Ka-ying în cantoneză), în vârstă de 43 de ani, a lucrat anterior ca polițistă în Hong Kong. Ceilalți membri ai echipajului sunt comandantul Zhu Yangzhu (39), inginer spațial, și Zhang Zhiyuan (39), fost pilot al forțelor aeriene, care va merge în spațiu pentru prima dată, scrie News.ro.
Echipajul are sarcina de a realiza numeroase proiecte științifice în științele vieții, știința materialelor, fizica fluidelor și medicină. Dar cea mai distinctivă caracteristică a navei Shenzhou-23 constă în experimentul unei șederi orbitale de un an întreg de către unul dintre cei trei membri ai echipajului. Acest experiment le va permite să studieze efectele unei șederi prelungite în microgravitație.
„Atrofia musculară”
Aceasta este o capacitate esențială pentru pregătirea viitoarelor misiuni lunare și chiar marțiene.
Astronautul selectat pentru această ședere de un an va fi ales ulterior, în funcție de progresul misiunii Shenzhou-23, a indicat sâmbătă un oficial al Administrației Spațiale Chineze cu Echipaj Uman (CMSA).
„Principalele provocări” vor fi „efectele asupra oamenilor”: „pierderea densității osoase, atrofia musculară, expunerea la radiații, tulburări de somn, oboseală comportamentală și psihologică”, a declarat pentru AFP Richard de Grijs, astrofizician și profesor la Școala de Științe Matematice și Fizice a Universității Macquarie din Australia.
De asemenea, el a subliniat importanța unor sisteme fiabile de reciclare a apei și a aerului, precum și a capacității de a gestiona potențiale urgențe medicale departe de Pământ.
„China a devenit foarte competentă în aceste domenii, dar durata este importantă. Un an pe orbită pune echipamentul și personalul într-un regim operațional diferit față de cel al misiunilor Shenzhou mai scurte”, subliniază Richard de Grijs.
Echipajele de la bordul Tiangong au rămas până acum, în general, pe orbită timp de șase luni înainte de a fi înlocuite. Misiunea Shenzhou-23 face parte din obiectivul Chinei de a trimite astronauți pe Lună înainte de 2030, o cursă pe care și Statele Unite o urmăresc prin programul lor Artemis.
Pakistanezi la bord
Echipamentul necesar pentru această ambiție este în prezent în curs de testare. China este programată să efectueze zborul de testare orbital al noii sale nave spațiale Mengzhou („Nava Viselor”) în 2026. Înlocuind vechea navă spațială Shenzhou, aceasta va fi responsabilă de transportul astronauților pe Lună. Beijingul speră să fi construit acolo prima fază a unei baze științifice cu echipaj uman, numită Stația Internațională de Cercetare Lunară (ILRS), până în 2035.
China intenționează, de asemenea, să primească primul său astronaut străin, un pakistanez, pe stația spațială Tiangong până la sfârșitul anului 2026.
China și-a dezvoltat semnificativ programele spațiale în ultimii treizeci de ani, investind miliarde de euro în acest sector pentru a ajunge la nivelul Statelor Unite, Rusiei și Europei. Progresul său a fost deosebit de vizibil în ultimul deceniu.
În 2019, China a plasat o navă spațială (sonda Chang'e-4) pe fața ascunsă a Lunii, o premieră mondială, iar apoi, în 2021, a plasat un mic rover pe Marte.
China a fost exclusă oficial din Stația Spațială Internațională (ISS) din 2011, când Statele Unite au interzis agenției lor spațiale, NASA, să colaboreze cu Beijingul. Acest lucru a determinat gigantul asiatic să dezvolte propriul proiect de stație spațială.
