O lume a datoriilor

Anne O. Krueger
Anne O. Krueger
scris 25 mai 2023

Titlurile recente din presă par să prevestească o criză globală a datoriilor. Statele Unite ale Americii se află pe marginea prăpastiei unui default autoprovocat. Egiptul, Ghana, Pakistanul și multe alte țări se confruntă cu dificultăți financiare grave. Povara datoriilor Italiei și Japoniei a devenit tot mai grea. Iar chinezii întârzie sau îngreunează eforturile multilaterale de restructurare a datoriei țărilor cu venituri mici și mijlocii. Fondul Monetar Internațional consideră că 41 de țări sunt puternic îndatorate, fără a include țări cu venituri medii, precum Argentina, Pakistan și Sri Lanka.

Urmărește-ne și pe Google News
Evenimente

25 iunie - Medika TV - Maratonul Sănătății dentare. Parteneri: Corina Dent, Excedent, Maxilomed, Regina Maria Dental Clinics
27 iunie - Maraton Profit News TV - Maraton Made in Romania (ediția a II-a). Parteneri: Auchan, Kaufland, Liberty Steel
25 iulie - Maraton Medika TV - Sanatatea Aparatului Urinar

Îngrijorările alimentate de aceste știri sunt reale, dar există diferențe fundamentale între ele. Statele Unite au capacitatea de a-și plăti datoriile și au fost un împrumutător de încredere timp de mulți ani - problema este de natură politică. În schimb, pentru țările mai sărace, întrebarea este dacă, sau cât de mult, pot rambursa. Multe țări cu venituri mici puternic îndatorate au niveluri ale datoriei care sunt deja nesustenabile, sau care vor fi în curând. Unele nu au efectuat plăți, sau au anunțat că vor trebui să suspende serviciul datoriei. Creditorii privați au reacționat, refuzând să le mai acorde împrumuturi.

CITEȘTE ȘI TikTok bate globalizarea

Dar această cohortă de țări îndatorate poate fi împărțită mai departe în două grupuri. Unele țări s-au aflat într-o situație relativ satisfăcătoare până când COVID-19 le-a obligat să împrumute mai mult, pentru a finanța cheltuielile legate de pandemie. Instituțiile financiare internaționale au creat facilități speciale pentru a ajuta aceste țări să obțină rapid finanțare suplimentară și să mențină o finanțare normală pe măsură ce economiile lor se redresează.

Celălalt grup avea deja datorii mari și în creștere înainte de pandemia de COVID-19, adesea din cauză că au risipit bani pe proiecte cu rate de rentabilitate scăzute sau negative. Sri Lanka este un exemplu în acest sens. Un nou guvern a preluat mandatul în 2019 și a redus drastic impozitele, crescând deficitele fiscale deja mari și împrumutând și mai mult. În timp ce politicile interne nechibzuite - în special interzicerea importurilor de inputuri agricole - au redus puternic producția agricolă a țării, guvernul și-a cheltuit rezervele valutare și apoi s-a împrumutat la dobânzi mai mari (în special din China), până când nu a mai putut împrumuta.

Deoarece multe țări puternic îndatorate se bazează pe importuri pentru alimente, medicamente și bunuri intermediare esențiale, incapacitatea de a finanța importurile în timpul unei crize poate duce la închiderea fabricilor și la un declin puternic al activității economice - așa cum s-a întâmplat în Sri Lanka. Până când țara afectată nu va dobândi valuta străină necesară pentru a finanța reluarea fluxurilor de importuri, bunurile esențiale vor rămâne rare.

În aceste cazuri, FMI colaborează cu guvernele pentru a formula politici care să permită țărilor să restabilească creșterea și solvabilitatea. Dacă FMI nu ar insista asupra unor astfel de reforme, nu ar face decât să sporească gradul de îndatorare a țării și să amâne o inevitabilă reglare de conturi. Prin urmare, pentru a se asigura că țara se conformează, FMI plătește, în general, fonduri în tranșe, pe măsură ce reformele sunt realizate, plățile inițiale permițând reluarea fluxurilor de importuri și a serviciului datoriei.

CITEȘTE ȘI TikTok bate globalizarea

Recunoscând impactul unor astfel de crize asupra țărilor cu venituri mici, unii observatori au solicitat reducerea datoriei și oferirea de noi fonduri fără nicio condiție ca țara să corecteze eșecurile politice care au dus la îndatorarea extremă. Dar aceștia, presupunând că noile împrumuturi vor ajuta țările sărace, nu reușesc să înțeleagă că este adesea un caz de „a arunca bani buni după bani răi”. În multe situații, unul dintre motivele pentru care o țară este săracă este că datoria acumulată anterior a fost direcționată către investiții cu productivitate scăzută.

În pofida procesului îndelungat pe care FMI îl întreprinde înainte de a accepta un program, pot apărea complicații suplimentare după ce acesta este stabilit. Atunci când FMI consideră că povara datoriei unei țări este prea mare pentru ca aceasta să poată susține cerințele privind serviciul datoriei, restructurarea datoriei suverane trebuie să facă parte din programul convenit de FMI și să fie negociată cu creditorii privați și publici. Uneori, reformele și banii de la FMI pot ajuta o țară să obțină creștere economică și să își finanțeze serviciul datoriei. Dar, în alte cazuri, datoria a devenit atât de mare încât nu este rezonabil să se aștepte ca țara să reia integral serviciul datoriei. Pentru a rezolva această problemă, oficialii guvernelor țărilor creditoare se vor întâlni și vor conveni asupra condițiilor de restructurare a datoriei, care pot include o reducere a valorii nominale a datoriei, o reeșalonare a rambursărilor de capital, sau chiar o perioadă de grație. În mod tradițional, creditorii privați vor participa, de asemenea, la aceste discuții și vor fi de acord cu o reducere a datoriei restante.

Însă ascensiunea Chinei drept cel mai mare creditor bilateral al economiilor emergente și în curs de dezvoltare complică problemele. Chinezii au fost reticenți în ceea ce privește restructurarea datoriilor și au insistat să împrumute țărilor debitoare tot ceea ce au nevoie pentru a-și acoperi obligațiile. Dacă FMI ar acorda fonduri în aceste condiții, o parte din finanțare ar merge pur și simplu către China, care ar fi astfel tratată mai favorabil decât alți creditori.

Prin urmare, programele FMI nu pot fi puse în aplicare până când toți creditorii nu au ajuns la un acord privind restructurarea. Sri Lanka nu a putut primi fonduri de la FMI timp de luni de zile, deoarece chinezii au refuzat să accepte o reducere a împrumuturilor pe care le făcuseră. În schimb, au vrut să împrumute și mai mulți bani țării, pentru ca aceasta să își poată plăti datoria (și să își mărească datoria totală față de China). Similar, restructurarea datoriei Zambiei a fost amânată din noiembrie 2020.

Este adevărat că, până la urmă, China a încheiat unele acorduri cu mai multe țări, care ar permite FMI să deblocheze fondurile. Dar multe alte țări îndatorate trebuie încă să întreprindă reforme politice în conformitate cu un program convenit cu FMI, ceea ce înseamnă că ne putem aștepta la și mai multe întârzieri. Să sperăm că China va înțelege că este în propriul ei interes să elaboreze un proces mai ușor și mai rapid pentru reformele politice și restructurarea datoriei.

Anne O. Krueger, fost economist șef al Băncii Mondiale și fost prim director general adjunct al Fondului Monetar Internațional, este Senior Research Professor de Economie internațională la Johns Hopkins University School of Advanced International Studies.

Copyright: Project Syndicate, 2023.

www.project-syndicate.org

viewscnt
Afla mai multe despre
datorii
anne o. krueger