După pandemie, am învățat că…seceta și necazurile rămân

scris 3 iun 2020

Agricultura și economia rurală au fost grav afectate (de recenta epidemie), recunosc oficialii europeni, care însă nu reușesc să și găsească cele mai potrivite soluții la problemele vechi și la cele noi. Deocamdată se caută bani prin toate cotloanele, inclusiv prin rezerva de criză, se mai dă câte ceva punctual, pentru un domeniu sau altul, se mai relaxează câte o regulă … și cam atât. Dacă tragi linie, vezi că banii ajung poate pentru o țară comunitară, nicidecum pentru toate 27.

Până acum, cei mai ”favorizați” de măsurile comune par a fi cei din zootehnie. La nivel macro, fonduri pentru stocarea unor produse specifice, deși parcă am văzut deja scenariul în care mai toți banii mergeau în Vestul europei și ceva spre Polonia. Până în România se cam terminau; ori erau prea puțini, ori nu știam noi la care ușă să cerem.

Cât de ”naționalist” poți să fii când mănânci? CITEȘTE ȘI Cât de ”naționalist” poți să fii când mănânci?

Iar acum, nici nu îndrăznesc să cred că o parte vor fi și ai fermierilor români, din moment ce sumele ”mobilizate” de Uniunea Europeană sunt mai puțin decât o picătură într-unocean de nevoi. Rezerva de criză…așteaptă probabil altă criză, după cum tot strigă și europarlamentarii din România. ”Doamna președintă Ursula von der Leyen (a Comisiei Europene – n.r.) spunea într-o discuție că nici în timpului celui de-al Doilea Război Mondial nu a fost o astfel de situație dificilă din punct de vedere economic. Ce mai așteptăm atunci pentru a activa această rezervă?”, întreabă pe internet Daniel Buda.

Deocamdată, dinspre cei chestionați, doar tăcere. De fapt, nu chiar, pentru că fostul ministru al agriculturii la București Mihail Dumitru, acum director general adjunct al DG AGRI (adică Directoratul General Agricultură și Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene), vorbește de ”valul” de măsuri de ajutor al Bruxelles-ului. Doar că dacă citești clar, mai mult este vorba de a da voie statelor comunitare să facă una sau alta, fără ca Uniunea să bage prea adânc mâna în buzunar. ”Cele mai importante elemente legate de agricultură: flexibilitatea introdusă de Comisie pentru programele rurale. Multă flexibilitate în ce privește controalele pe câmp, la fața locului. De asemenea, o amânare a proiectelor. Există un cadru temporar referitor la ajutoarele de stat de până la 100.000 pe fermă. Comisia a încurajat statele membre să mobilizeze fondurile existente în dezvoltare rurală. Comisia a propus pe 17 aprilie să creeze o nouă măsură temporară de urgență sprijinită de BEI pentru a face față problemelor de lichidități. Măsurile vor permite statelor membre să ofere o sumă paușală. Statele membre trebuie să mobilizeze fonduri rapid pentru a oferi ajutor rapid fermierilor. Propunerea prevede o sumă maximă de sprijin de 5.000 de euro pentru fiecare fermă și 50.000 de euro pentru fiecare IMM care procesează sau vinde produse agricole”.

Foarte frumos, numai că este vorba de îndemnuri către guverne să își rezolve ele singure problemele cu fermierii. Iar peste astfel de declarații, cu bătaie lungă, stau în continuare efectele economice ale pandemiei și seceta. Așa că agricultura va face din nou ce știe să facă mai bine – să tacă, să lucreze pământul, să crească animale și să caute singură banii care îi sunt necesari.

Și totuși, ce am învățat în ultimele luni? Că ”ajută-te singur” rămâne politica de bază, că lumea caută mai mult produse locale, venite pe lanțuri scurte de aprovizionare, că a crescut în intensitate ”naționalismul alimentar” și că fermierii sunt în continuare ai tuturor și ai nimănui în același timp. O să le plângem din nou de milă, o să le spunem ce vor să audă, o să îi batem încurajator pe spate și apoi îi trimitem singuri la bănci, să își rezolve dificultățile financiare. Și iată și un exemplu, adus în față de colegii de la estnews.ro.

Viorel Humă este un fermier din județul Vaslui și nu e chiar un fermier necăjit. Este administratorul cooperativei agricole ”Șase Spice” din comuna Ștefan cel Mare(care lucrează multe sute de hectare) și președintele Grupului de Acțiune Locală ”Movila lui Burcel”, este și vânător și om de afaceri; așadar, ar avea destule să se laude, doar că sunt la fel de multe cele de care să se plângă. Acum, după calamitatea asta cu seceta, spune că îi este teamă pentru viitor, că nu prea știe cum o să dea ochii cu cei din bănci. ”Ne-am pus speranțe în aceste culturi pe care le-am înființat, am investit foarte mult. Aud de la colegi că situația este generalizată. Pe multe parcele, culturile agricole sunt calamitate 100%, iar pe altele unde să spunem așa condițiile sunt mai bune pierderile sunt între 70-80%. Va fi un an foarte greu. Nu știu cum vom putea să ne achităm creditele de la bănci, furnizorii de inputuri și toate celelalte cheltuieli pe care le avem pentru bunul mers al agriculturii. Avem credite în derulare, avem de plătit ratele pentru combinele și tractoarele luate în leasing și nu știu cum o vom scoate la capăt”, spune Viorel Humă. Deocamdatămai are un pic de răgaz, că încă nu au venit scadențele, dar așteaptă la fel de îngrijorat și despăgubirile promise de către stat, că acuși este 15 iunie. Adică termenul după care începe plata despăgubirilor; vom vedea.

Cătălin Lența este jurnalist, realizator de emisiuni la AgroTV. Născut și crescut ”pe asfalt”, trecut pe la BBC, RFI, Radio România Actualități, a devenit, de câțiva ani, fan al agriculturii și fermierilor. Cumpărător și consumator de produse românești

viewscnt
Afla mai multe despre
agricultura
catalin lenta