Lerul din noi

Trageți obloanele la geam, închideți ușa bine.

Se-apropie cu pași greoi. Îl auziți cum vine?
Afară nu ninge deloc și nici măcar nu-i ger,

Dar simte iz de sărbători și scuipă-n noi cu ler.

Turnați cerneală în fântâni, puneți otravă-n ciorbă
Fugiți în munți cât mai puteți și nu scoateți o vorbă!
Nu vrea mâncare și nici bani și nici fete frumoase,
De frica lui, nici Moș Crăciun nu ne mai calcă-n case.

Cei trei păstori s-au întâlnit și-ngălbenesc de teamă,
Chiar și mașinile-n parcări se tem și-ncep să geamă.
Se-ntreabă toți: "Cu ce-am greșit? Vine de-atâția ani..."
Nu i-a ajuns? Nu e sătul? Nu s-a umplut de bani?

Dar de Crăciun vine mereu c-o cursă de Canada,
Mai bine ne-ar cânta pop rock, manele sau Lambada.
"Ne-am săturat să ne tot spui că linu-i iarăși lin,
Și știm deja că leru-i ler. Tu vrei să-nnebunim?"

Și chiar în cer, la Dumnezeu, îngeri cu flori în mână
S-au strâns la sfat și s-au certat și-au împletit cunună,
Iar pe cunună, ca la meci, au scris așa frumos:
"Hai, lasă-ne, că ne stresezi, pe noi și pe Hristos!"

Dar tu nu pleci, deci nu primesc o veste minunată
Și nu știu dacă mai suport să te aud vreodată.
Și mă întreb ca un nebun, doar mă întreb și sper:
La câți ani s-o pensiona un purtător de ler?

Crăciunul vine pe furiș și nimeni nu mai știe
De ce era și nu-i acum ca în copilărie?
De ce eram mai fericiți așa, mici și săraci?
De ce pe stradă mirosea a brad și-a cozonaci?

N-aveam nici facebook, nici mobil, și singura rețea
Era o mână de copii strigând pe strada mea.
Acum e parcă totul fals. Un univers se stinge.
Și oare ăsta e Crăciun, când nici măcar nu ninge?

Avem de toate azi, e drept, dar nu mai suntem toți,
Bunicii nu mai sunt demult, dar am rămas nepoți,
Părinții s-au mai dus și ei, dar am rămas copii
Și poate-n noaptea de Crăciun visăm la jucării.

Aș face zoom prin amintiri și le-aș închide-n cușcă,
Dar din Crăciunul de atunci a mai rămas doar Hrușcă.
Mă uit la el c-a-mbătrânit și văd că timpul trece
Și parc-aș vrea să stea un pic. Aș vrea să nu mai plece.