Nu e zi de la Dumnezeu să nu auzim o opinie oficială sau de experți modelată de/după marotele de mai sus.
Problema e că afirmațiile din titlu preluate intenționat cu ghilimele, se susțin DOAR CA METAFORE; metafore gazetărești. Ele nu sunt deloc valabile Economic și nici matematic / statistic și repetarea lor ca leitmotiv e păguboasă, ducând la o mentalitate de victimă a Antreprenorului Român și a poporului.
În primul rând, IMPORTURILE (CIF) nu se calculează în PIB. Ele sunt (ca Exporturi FOB) producția altora, nu a noastră. A nu!, veți zice, << dar nu e adevărat, PIB după metoda Utilizării are capitolul Export Net care deserori e negativ >>; și da, recunosc și eu pare că au tras în jos PIB-ul României de câțiva ani buni!
PIB-ul are 2 metode principale, al căror rezultat e musai să conveargă spre aceeși cifră: după FORMARE avem PIB din Agricultură / Industrie / Construcții / Servicii, ultimele declinate pe vreo 7 capitole pe metodologia cea nouă INS / Eurostat, care ne permit chiar să vedem domeniile de Knowledge Economy.
Ele compun VAB adică Valoarea Adăugată Brută, care e de >90% din PIB, iar impozitele nete ale Statului mai adaugă restul până la 100%; reiau un tabel dintr-o prima analiză a mea pentru News.ro (date INS):
Pe partea de UTILIZARE a PIB, avem Consumul Gospodăriilor / Consumul Administrației / Investițiile (formarea brută de capital fix, adică Investitile minus Amortizările) + Variația Stocurilor + Exportul Net.
Ce nu înțeleg gazetarii și oficialii noștri (și de multe ori nici economiștii !) este că IMPORTURILE nici aici nu se contabilizează la PIB (și nu ar avea cum, altfel nu s-ar mai “pupa” cu metoda de Formare): dacă importurile trag în sus Consumul - peste ce am produs noi intern ca țară -, ele se substrag cu aceeași valoare din formula la Export Net. Aș fi totuși BLÂND cu cei ce gafează (cu condiția să citească acest editorial-analiză până la final!). De ce? Se pare că și în SUA, țară cu un capitalism de peste 250 de ani, mulți fac confuzia asta.
E trist însă când și noul Ministru de Finanțe (care a mai fost și în trecut pe poziția asta și cu rezultate bune, zic cei din PNL) face această afirmație; << Alexandru Nazare afirmă că ”ani la rând ni s-a spus că România crește”. ”Ni s-a livrat iluzia unei economii în plin avânt, dar în realitate creșterea a fost împinsă în principal prin consum. S-au justificat astfel cheltuieli pe care, de fapt, nu ni le permiteam. Am uitat că nu cheltuiam banii noștri – ci, în cea mai mare parte, bani împrumutați. >>
Bun, Dl. Nazare e de iertat pentru că NU are studii economice, după cum îmi aminteam (doar am fost împreună acum 20 de ani la Viena într-o delegație de 25 tineri antreprenori din România la un congres de >5000).
Dar oare cei din presă care îl preiau pe nemestecate - cu zeci de titluri fulminate și pline de vervă și alarmă, știu asta? Ar trebui să amendeze cu Disclamer (*nu e economist) dacă au minimă deontologie!
Sigur că România ca țară A CONSUMAT peste ce a PRODUS, profitând de valul de INVESTIȚII (investițiile străine ISD-FDI + portofoliu + Remitențele Diasporei + fondurile UE clasice + mai nou PNRR).
Dar asta se vede într-un indicator foarte clar: la Eurostat, România e lăudată că a avut cea mai rapidă CONVERGENȚĂ (“catch-up story”) dintre toate țările fost-comuniste în aceste decenii și a ajuns la nu mai puțin de 78%-80% - variază data raportării - din PIB-ul mediu PPS la puterea de cumpărare, iar AIC (consumul efectiv al Gospodăriilor) a ajuns și mai sus, anume la 88% din media U.E. Așadar aici vedem că am consumat in plus, PE DATORIE, pentru că între 78%-79% și 88% sunt 9 sau 10 puncte procentuale.
Dar PIB-ul RO nu e afectat de asta. PIB-ul a crescut sănătos și pe producția noastră CERUTĂ de PIAȚĂ!
Și aici ajung la partea a 2-a a acestui editorial-analiză: mulți fac confuzia de sorginte MARXISTĂ / centralizat-etatistă între Producția cerută de piață (de Consumul nostru intern sau al clienților unde exportăm) și Producția de dragul producției, comandată de Cizmar prin Comitetul de Stat la Planificării.
Într-o economie de piață, PRODUCȚIA generează valoare adăugată - și nu se cheamă defel “plus-valoare” - doar atunci când OFERTA întâlnește CEREREA (Supply & Demand dacă ați studiat în Engleză).
Ba îi provoc pe Marxist-Etatistii cu MAROTĂ că << exportăm lemn brut și importăm mobilă >> (falsă, importăm lemn că materie prima chiar din Cehia și Austria și Germania de vreun deceniu) cu următoarea ghicitoare: se poate DISTRUGE VALOARE când ai lemn sau cherestea și vrei să produci mobilă? Ei vor spune: << imposibil, [ Marxismul ] școală ne-a învățat că e o MESERIE NOBILĂ / brățară de aur să dai PLUS-VALOARE lemnului - de 11-12 ori a calculat asociația APMR - să devină mobilă >>.
Ei bine, în Economia de Piață nu e deloc așa: dacă tu produci mobilă nevandabilă sau vandabilă SUB PRAGUL DE RENTABILITATE (recte nu ai destui clienți plătitori pentru că Cheltuielile Fixe ale fabricii / atelierului tău să fie împărțite la o baza suficient de largă), în economia de piață / capitalistă tu de fapt ai DISTRUS VALOARE; ai nenorocit lemnul + energia consumată + salariile neachitate după insolvență.
Revin la PIB: faptul că am consumat în plus față de posibilitățile reale pe termen lung – pe datorie – a dat un impuls indirect și ofertei: bunurile din import au nevoie și ele de lanțuri logistice și de magazine.
Dar baza de consum a fost asigurată toți anii aceștia în proporție de 90% - 95% din ceea ce am produs. Atenție! Producție cerută de piața internă și de cea externă. Nu producție pe stoc că înainte de 1990:
Variația Stocurilor nu se referă la ce producea pe stoc economia ceaușistă de comandă, un lanț nesfârșit de rebuturi între întreprinderi de industrie grea cum bine a documentat fenomenul eminentul istoric Petru OPRIȘ. Variația stocurilor din PIB azi se referă la stocuri ale industriei AUTO care să aibă magaziile pline “just in time” și să nu trimită oamenii în șomaj tehnic până vine vaporul de semiconductori din Asia, cum a fost criză în Pandemie. Sau importatorul de JUCĂRII care vrea stocul cu 2-3 luni înainte de Paște sau Crăciun (că vaporul din China stă să înconjoare Africa din cauza atacurilor Houthi din Yemen).
În economia de piață NU EXISTĂ “economie de consum” și “de producție” decât ca metaforă. La fel cum într-un Bilanț o unitate de Activ își are corespondent într-una de Pasiv (pe contabilitatea dublă inventată acum 500 de ani de Venețieni și codificată matematic-contabil de renascentistul Luca Pacioli), tot așa în Conturile Naționale care dau PIB nu poate există Producție fără o cerere certă de Consum sau Investiții din ea și nici invers. Nu poate exista Consum-PIB fără să ai în spate o Producție cerută de piață.
După cum arătăm mai sus, poți avea Consum “extra-PIB” din datorie, finanțat de boom-ul investițiilor.
Sau poți fi o economie “de export” mercantilistă cum sunt R.P. China sau Germania și să produci în plus pentru cererea externă. Cu riscurile de rigoare când apare un război comercial tarifar sau nontarifar.
Poate România ajunge așa? Teoretic poate, în decurs de unu-două decenii: acum e prea devreme, Ungaria vecină a încercat o expansiune Export-driven prost gândită: au ajuns cei mai săraci din U.E.
Situația la noi arată că o petrecere de pomină, care va duce în final - fără doar și poate - la mahmureală de după beție. Petrecerea pare că s-a terminat acum în România post-electorală și este bine așa: pachetul de austeritate al noului Guvern Bolojan-Anastasiu* este bine calibrat, ține cont de ce ne cer finanțatorii privați externi și agențiile de Rating, dar și EcoFin al Uniunii Europene. Și are potențialul de a duce România la mult dorită ATERIZARE LINĂ / SOFT LANDING: încetinire temporară fără Recesiune.
* prim Cabinet ce îmbină coaliția de partide pro-UE cu asociațiile patronale românești, de asta scriu așa
Sigur că România are un mare potențial să își dezvolte mai mult decât avem azi INDUSTRIA – care, a propos e de >2 ori mai mare decât în 1990 în termeni deflatați pe dolarul american – și EXPORTURILE.
Dar asta o putem face cu politici economice și industriale bine gândite, ținând cont și de interesele capitalului străin, mulți-naționale dar cu precădere al capitalului românesc, tot mai puternic și asertiv.
Condiția primordială pentru sănătatea de azi și pentru performanța viitoare e să dăm un DIAGNOSTIC CORECT stării organismului nostru economic. Nu aplicându-i metafore despre boli imaginare.
Avem un organism sănătos, dar obosit după o ascensiune pieptișă a unui munte.
Un succes istoric, dar o nevoie de odihnă și reîmprospătare.
Pentru că ne așteaptă nouă ascensiune: ajungerea la media UE + depășirea << capcanei Lumii a 2-a >>.
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri
