Opinii

Într-un context global tensionat, în care capitalul privat caută predictibilitate și siguranță, inițiativa legislativă B562/2026 amenință să transforme România dintr-o piață atractivă într-un spațiu de evitat.

De la Mai ’68 la vestele galbene și la valul de proteste din octombrie 2026, Franța arată că nicio putere nu rezistă mult unei societăți care nu-și mai poate plăti facturile.

România a intrat într-un val de concedieri care depășește cu mult restructurările anunțate de Guvern, oricare ar fi el. În timp ce statul promite să reducă aparatul bugetar, companiile private elimină deja mii de locuri de muncă.

România se confruntă cu o combinație macroeconomică îngrijorătoare: perspective de contracție economică, inflație persistentă și riscuri tot mai mari pentru piața muncii. Revizuirea în scădere a prognozei Fondului Monetar Internațional (FMI), coroborată cu accelerarea inflației raportate de Institutul Național de Statistică (INS), readuce în discuție pericolul stagflației, unul dintre cele mai dificile scenarii pentru o economie.

Există un moment, greu de stabilit dinainte, în care o idee trece de la periferia dezbaterii publice în centrul ei. Politologii americani au dat un nume acestui mecanism: Fereastra Overton, adică spațiul ideilor pe care o societate le consideră acceptabile la un moment dat. De regulă, fereastra nu o mută guvernele. O mută conversațiile din fiecare casă, fricile acumulate și cuvintele repetate suficient de des încât să nu mai sune ciudat.

Săptămâna trecută, la Sofia, șase organizații din Bulgaria, Cehia, Grecia, Polonia, România și Slovacia - Bulgarian Petroleum and Gas Association (BPGA), Czech Association of Petroleum Industry and Trade (CAPPO), Hellenic Petroleum Marketing Companies Association, Polish Petroleum Industry and Trade Organisation (POPiHN), Federația Patronală a Energiei (FPE) și Slovak Association of Fuel Industry and Trade (SAPPO) - au semnat Declarația de lansare a Alianței Energiei din statele central și est-europene.

Cred că fac parte dintre orășenii care admiră și prețuiesc natura cu măsură, fără să cad în admirația fanatică a „satului străbun” și nici în ridicolul credinței că oamenii trăiau mai bine odinioară.

Imaginați-vă o dimineață de marți, după un atelier despre comunicarea respectuoasă. Un coordonator de echipă le mulțumește tuturor pentru deschidere. Zece minute mai târziu, cineva pune sub semnul întrebării un termen-limită nerealist. Coordonatorul aruncă o privire spre director și spune: „Să ne păstrăm atitudinea pozitivă.” În încăpere se lasă tăcerea. Atelierul a oferit o lecție; ședința, o alta. Care dintre ele va călăuzi comportamentul de mâine?

România are o problemă veche cu proiectul de țară. O discuție despre un consiliu monetar devine interesantă dacă ne ne uităm de câteva luni că bulgarii au adoptat deja euro, iar noi suntem foarte departe de acest, să îi zicem,deziderat. Campionii inflației de stat suntem în UE.

Am lucrat mult în ultimele luni pe relația dintre România și Brazilia și m-am convins de un lucru simplu: avem mai multe în comun decât ne-ar lăsa să credem harta. Sunt două economii de dimensiuni foarte diferite, dar ambele au resurse, talent antreprenorial și destul potențial nefolosit ca să-și permită să gândească ofensiv următorii zece ani.

La Bruxelles se vorbește intens despre „Made in Europe" despre competitivitate și despre securitate energetică, dar tot acolo se scriu reguli care pot lăsa pe dinafară tocmai o parte semnificativă din energia produsă în Europa ce ar putea contribui la supraviețuirea industriei comunitare.

În Formula 1 există echipe care câștigă ocazional și echipe care definesc epoci. McLaren aparține celei de-a doua categorii. Un nume care înseamnă Bruce McLaren, fibră de carbon, Honda, Ron Dennis, Ayrton Senna, Alain Prost, Mika Häkkinen, Lewis Hamilton și, mai recent, revenirea unei organizații care, pentru o vreme, și-a pierdut direcția. În 2024 și 2025, McLaren a redevenit campioană mondială, dar povestea începe mult mai devreme.

Gabriel-Ioan Avrămescu, Prim-vicepreședinte ASF, arată mizele și implicațiile unor reglementări importante pentru piața de capital, care trebuie să stabilească reguli suficient de clare pentru a proteja investitorii, fără a crea însă noi bariere administrative care să descurajeze dezvoltarea.

Scriam acum aproape doi ani, după anularea alegerilor (apropo, o să așteptăm, cumva, 50 de ani, ca după Kennedy, să aflăm ce și cine anume a făcut rahatul praf în țărișoara noastră?), că unul dintre marile motive ale valului de schimbare politică la nivel european și mondial e nevoia de identitate.

NIS2 schimbă regulile jocului: securitatea cibernetică nu mai este doar o problemă de IT, ci o obligație juridică, de guvernanță și de securitate energetică (NIS2 este noua regulă europeană care obligă companiile și instituțiile din sectoarele esențiale, inclusiv energia, să-și protejeze sistemele informatice împotriva atacurilor cibernetice și să raporteze rapid incidentele).

„Aici zac eu. Spun unii despre mine / c-am fost deștept; dar eu, un nătărău. / Că binele făcut l-am făcut rău, / Dar răul ce-am făcut, l-am făcut bine.”

M-am întors din India cu multe impresii, dar cea care m-a urmărit cel mai mult nu ține de dimensiune, de demografie sau de ritmul de creștere, deși toate impresionează. Ține de geografia puterii.