Opinii: România și secolul asiatic: ce putem învăța de la Franța, Italia și Polonia

De la parteneriate strategice la investiții și influență. Într-un secol în care centrul de greutate al economiei mondiale se mută spre Asia, România are nevoie de o politică asiatică pe măsura ambițiilor sale europene.
Alatura-te Profit InsiderJoin Profit Insider
Opinii: România și secolul asiatic: ce putem învăța de la Franța, Italia și Polonia

România are nevoie de o politică asiatică. Nu ca alternativă la Europa sau la parteneriatul transatlantic, ci ca să-și valorifice mai bine apartenența la UE și NATO într-o lume al cărei centru de greutate economic se deplasează spre est.

Opinii: Șoapte în sala de consiliu: reflecții despre Cassandra, promisiuni încălcate și echilibrul corporativ CITEȘTE ȘI Opinii: Șoapte în sala de consiliu: reflecții despre Cassandra, promisiuni încălcate și echilibrul corporativ

Nu pornim de la zero. Avem parteneriate strategice cu Coreea de Sud și Japonia, relații vechi cu India și Emiratele Arabe Unite, o poziție geografică valoroasă și acces deplin la piața unică. Ne lipsește transformarea acestor atuuri într-o politică coerentă de investiții, comerț și influență. Franța și Italia arată cum se face, fiecare în felul ei. Polonia arată cât de repede se poate face.

Franța pornește de la geopolitică, Italia de la economie

Parisul are atuuri pe care România nu le poate replica: arma nucleară, locul permanent în Consiliul de Securitate, teritorii și interese maritime în Indo-Pacific. Lecția franceză este însă alta: capacitatea de a lega diplomația de marile companii, de industria de apărare, de energie și de tehnologie. În februarie 2026, vizita lui Emmanuel Macron în India a ridicat relația bilaterală la nivelul unui Parteneriat Strategic Global Special. Accentul cade pe apărare, minerale critice, energie nucleară și inteligență artificială, iar direcția pe termen lung e dată de foaia de parcurs „Orizont 2047”. Emiratele aduc Franței dimensiunea financiară și energetică, Japonia o ancorează în Indo-Pacific, iar Singapore completează arhitectura ca nod financiar și tehnologic.

Italia a ales o cale mai apropiată de ceea ce poate construi România. Este o putere industrială care își folosește companiile, rețelele antreprenoriale și diplomația economică pentru a câștiga teren în Asia. În mai 2026, la Roma, Giorgia Meloni și Narendra Modi au ridicat relația la nivelul unui Parteneriat Strategic Special și au fixat o țintă concretă: un comerț bilateral de 20 de miliarde de euro până în 2029, față de aproximativ 14 miliarde astăzi. Planul de acțiune 2025–2029 are acum un mecanism de monitorizare la nivelul miniștrilor de externe. În paralel, Roma mizează pe Japonia, pe statele Golfului și pe coridorul India–Orientul Mijlociu–Europa, pe care îl tratează ca pe o oportunitate strategică pentru o Italie „indo-mediteraneeană”.

Franța își pune economia în slujba geopoliticii. Italia își construiește influența geopolitică pornind de la economie. România poate combina cele două logici, la scara propriilor resurse. Și poate reține lecția esențială: o politică asiatică înseamnă un portofoliu de parteneriate complementare, nu o singură țară favorită. India aduce piață, talent și scară. Japonia aduce tehnologie, capital și standarde. Emiratele aduc capital investițional și logistică. Singapore deschide drumul spre ASEAN. Coreea de Sud aduce capacitate industrială, iar Indonezia, cu peste 280 de milioane de locuitori, este una dintre marile piețe emergente ale lumii. Sunt parteneri cu sisteme politice foarte diferite. Tocmai de aceea abordarea trebuie să fie pragmatică, fără a negocia valorile și angajamentele europene ale României.

Secolul asiatic a început deja

India este marea economie cu cea mai rapidă creștere din lume. Potrivit FMI, va deveni a patra economie a lumii în următorii doi ani și a treia la începutul deceniului viitor, după Statele Unite și China. La paritatea puterii de cumpărare, este deja a treia. Are peste 1,4 miliarde de locuitori, o clasă de mijloc în expansiune și investiții masive în infrastructură și producție. India este una dintre marile transformări economice ale generației noastre.

Nu este singura. Vietnamul câștigă din reorganizarea lanțurilor de aprovizionare, iar Malaysia și Thailanda rămân relevante pentru industria tehnologică. Coreea de Sud și Japonia sunt în continuare exportatori majori de capital și tehnologie. Emiratele au devenit intersecția financiară și logistică dintre Europa, Asia și Africa. Asia câștigă și greutate politică: India vorbește în numele Sudului Global, Tokyo și Seulul contează tot mai mult în securitatea Indo-Pacificului, ASEAN își apără centralitatea între Washington și Beijing, iar statele Golfului își diversifică alianțele.

Opinii: „O națiune de negustori”. Noi, subcontractori sau inovatori? CITEȘTE ȘI Opinii: „O națiune de negustori”. Noi, subcontractori sau inovatori?

Pentru București, concluzia este directă: nu ne putem construi strategia economică pentru 2035 privind doar spre piețele pe care le cunoaștem deja. Germania, Franța și Italia rămân parteneri fundamentali. Creșterea suplimentară va veni însă tot mai mult și din Asia.

Polonia accelerează. Vecinii noștri au înțeles miza

Nu trebuie să privim doar spre Paris sau Roma. Polonia a făcut din 2026 un an asiatic. În aprilie, Donald Tusk a semnat la Seul un parteneriat strategic cuprinzător cu Coreea de Sud, pe care a numit-o cel mai important aliat al Poloniei după Statele Unite. Tot atunci a ridicat nivelul relației cu Japonia, inclusiv printr-un acord în energia nucleară. În octombrie, la New Delhi, Tusk și Modi și-au propus dublarea comerțului bilateral până în 2030. Imediat după, la Hanoi, Polonia și Vietnamul au trecut la nivel de parteneriat strategic. Varșovia atrage capital asiatic și, în același timp, își internaționalizează companiile. Pentru polonezi, Asia este deopotrivă sursă de capital și spațiu de afirmare.

Restul regiunii se mișcă și el. Cehia construiește punți tehnologice cu Taiwanul în semiconductori și cercetare și își extinde cooperarea industrială cu India, Coreea și Japonia. Slovacia își folosește industria auto ca atu în relația cu Seulul și Tokyo. Ungaria a pariat pe capitalul asiatic în baterii și mașini electrice, prin investițiile CATL și BYD, cu dezbaterile inevitabile despre dependențele strategice.

Pentru România, mesajul este limpede: Asia a devenit teren de competiție economică între vecinii noștri europeni. Nu trebuie să le copiem opțiunile politice. Trebuie să le înțelegem urgența.

Fundația există. Lipsesc etajele

România are deja multe dintre relațiile de care are nevoie. Parteneriatul Strategic cu Japonia, stabilit în martie 2023, a fixat economia, tehnologia, inovarea și conectivitatea drept priorități comune. Agenda bilaterală include transporturi, energie, digitalizare și reconstrucția Ucrainei. Coreea de Sud, primul nostru partener strategic din Asia-Pacific, a trecut de la contractul pentru obuzierele K9 la investiții industriale. În februarie 2026, Hanwha Aerospace a început construcția unei fabrici la Petrești, în Dâmbovița, prima sa platformă de producție din Europa.

Cu India, momentul este cel mai favorabil din ultimele decenii. În iulie 2026, președinta Droupadi Murmu a făcut prima vizită de stat a unui șef de stat indian în România după mai bine de trei decenii. Vizita s-a încheiat cu obiectivul dublării comerțului bilateral în trei ani și cu decizia ca 2028 să fie Anul Inovării România–India, anul în care se împlinesc 80 de ani de relații diplomatice. Aproape 600 de firme indiene activează deja în România. IT-ul, farmaceutica, energia, agricultura și infrastructura sunt doar punctele de plecare.

Cu Emiratele putem construi proiecte în energie, logistică și infrastructură. Singapore poate deveni platforma companiilor românești spre ASEAN, pentru servicii financiare, inovare și digitalizare.

Problema nu este lipsa relațiilor. Este decalajul dintre densitatea lor diplomatică și intensitatea lor economică. Diplomația noastră a construit aceste relații cu răbdare. Ca ele să producă rezultate economice, e nevoie acum de o mobilizare politică pe măsură: mandate clare, resurse și un mesaj unitar de la București. O strategie asiatică nu se măsoară în memorandumuri semnate. Se măsoară în investiții atrase, exporturi suplimentare și firme românești prezente pe aceste piețe.

Capitalul asiatic e prezent, dar subreprezentat

Datele BNR pentru finalul lui 2024, calculate după țara investitorului final, sunt grăitoare. Germania conduce cu 18,7 miliarde de euro, urmată de Austria cu 14,1, Franța cu 12,9, Statele Unite cu 8,3 și Italia cu 7,2. Din Asia și vecinătatea ei extinsă, cifrele sunt mult mai modeste: Turcia are 2,5 miliarde, Israelul 2,3, China 2, Japonia 1,9, iar Emiratele 1,2. Japonia este pe locul 19, Emiratele pe locul 22. Coreea de Sud, India și Singapore nici nu apar în primii 25 de investitori. Rezultatul este greu de ignorat: Japonia, Emiratele, Coreea de Sud, India și Singapore cântăresc împreună mai puțin decât capitalul italian din România.

Opinii: Când plinul devine lux, palatele se cutremură CITEȘTE ȘI Opinii: Când plinul devine lux, palatele se cutremură

Nu trebuie să înlocuim capitalul occidental. Trebuie să îl completăm. Japonia poate investi mai mult în energie, infrastructură, transporturi și producție avansată. Emiratele pot finanța proiecte energetice, logistice și de infrastructură. India aduce oportunități în IT, farmaceutice, industria auto și servicii tehnologice. Coreea de Sud poate contribui în electronică, energie și apărare. Trebuie să înțelegem mai bine și cine investește efectiv în România, pentru că o parte din capitalul asiatic intră prin centre financiare europene. Iar acest capital trebuie căutat sistematic, nu așteptat. Asta înseamnă proiecte pregătite pentru investiție, interlocutori instituționali clari și dialog continuu cu marile grupuri, fondurile suverane și familiile antreprenoriale ale Asiei.

Bruxelles deschide ușile. Bucureștiul trebuie să intre

UE are acorduri comerciale în vigoare cu Japonia, Coreea de Sud, Singapore și Vietnam. Acordul cu India a fost încheiat în ianuarie 2026, iar în septembrie Comisia l-a trimis Consiliului spre semnare. Semnarea e așteptată până la sfârșitul anului, iar intrarea în vigoare ar putea veni în 2027. Comisia estimează că acordul va dubla exporturile europene de bunuri către India până în 2032 și va economisi firmelor europene circa 4 miliarde de euro pe an în taxe vamale. Acordul cu Indonezia se apropie de semnare, negocierile cu Filipinele s-au încheiat în septembrie 2026, iar cele cu Thailanda, Malaysia și Emiratele avansează.

Întrebarea este ce parte din această creștere va reveni României. Dacă firmele germane, franceze și italiene ocupă primele pozițiile, riscăm să rămânem doar furnizori în lanțurile lor de valoare, fără relații comerciale directe proprii. Avem ce vinde: produse alimentare și agroindustriale, servicii IT, echipamente industriale, materiale de construcții și tehnologii energetice. Avem și ce oferi companiilor asiatice care vor să producă în UE, să-și diversifice lanțurile de aprovizionare sau să participe la reconstrucția Ucrainei. Europa negociază accesul la piețe. România trebuie să negocieze accesul la oportunități.

Cine devine poarta Asiei în regiune?

Polonia are o economie mai mare, o piață internă mai amplă și o capacitate instituțională solidă de promovare economică. Asta nu înseamnă că toate investițiile asiatice destinate Europei Centrale și de Est trebuie să ajungă la Varșovia. România are o ofertă distinctă: Marea Neagră și Portul Constanța, vecinătatea cu Ucraina și Republica Moldova, conectivitatea cu Balcanii și Turcia, resurse energetice, o bază industrială existentă și apartenența la UE și NATO. Putem deveni un hub de producție, logistică, energie și servicii pentru companiile care vor să deservească Europa de Sud-Est și reconstrucția Ucrainei.

Competiția cu Polonia este una de proiecte, infrastructură și credibilitate, nu de prestigiu. În unele sectoare vom concura. În altele putem construi complementarități, în transporturi, energie, apărare și lanțuri regionale de aprovizionare. Important este ca un investitor japonez, indian sau emiratez să înțeleagă rapid de ce ar alege România, ce poate construi aici și cine îl sprijină instituțional. Nu ajunge să spunem că suntem o țară strategică. Trebuie să dovedim că suntem o țară în care se poate investi eficient.

Formula celor trei I: Investiții, Internaționalizare, Influență

Politica asiatică a României ar trebui construită în jurul a trei obiective. Primul sunt investițiile, pentru că avem nevoie de capital productiv, tehnologie și proiecte industriale. Aici, prioritățile sunt Japonia, Emiratele, Coreea de Sud, India și Singapore. Al doilea este internaționalizarea. Firmele românești trebuie sprijinite să intre pe piețele din India, Indonezia, Vietnam și ASEAN, și nu doar companiile mari, ci și antreprenorii competitivi, producătorii industriali și firmele de tehnologie. Acolo se pot forma următorii campioni românești. Al treilea este influența, pentru că relațiile economice durabile au nevoie de prezență politică, academică, mediatică și instituțională. Asta înseamnă legături cu organizațiile de business, universitățile, centrele de analiză și fondurile de investiții ale Asiei.

Opinii: Dimensiunea umană a apartenenței CITEȘTE ȘI Opinii: Dimensiunea umană a apartenenței

Formula are nevoie de un calendar. În primul rând, misiuni economice sectoriale în India, Japonia, Emirate, Singapore și Coreea de Sud. Apoi, un portofoliu de proiecte bancabile dedicat acestor piețe. În sfârșit, o coordonare reală între Președinție, Guvern, Ministerul Afacerilor Externe, ministerele economice, agențiile de investiții, camerele de comerț și mediul privat. Anul Inovării România–India din 2028 poate fi primul test. Nu avem nevoie de încă o strategie uitată într-un sertar. Avem nevoie de o politică economică externă cu obiective, responsabili și rezultate măsurabile.

De la România europeană la România globală

În aproape două decenii de la aderare, România și-a concentrat firesc energia pe integrarea europeană. Am atras investiții, am construit capacitate industrială și ne-am integrat în lanțurile de valoare occidentale. Această etapă trebuie consolidată, dar nu mai poate fi singurul nostru orizont. România trebuie să treacă de la o economie care atrage oportunități la una care le caută și le creează.

Aceasta este adevărata lecție a Franței și Italiei. Puterea unei economii europene se măsoară și prin capacitatea companiilor, capitalului și instituțiilor sale de a fi prezente acolo unde se construiește viitorul. România poate face același lucru, la propria scară.

Nu trebuie să alegem între Europa și Asia. Apartenența europeană ne face mai relevanți în Asia, iar relațiile asiatice ne pot face mai puternici în Europa. Nu putem influența singuri ascensiunea Indiei, transformarea ASEAN, forța tehnologică a Japoniei și Coreei sau rolul tot mai mare al capitalului din Golf. Putem însă decide dacă participăm la ele.

Am învățat să fim o economie europeană. Acum trebuie să învățăm să fim și o economie globală. Iar o Românie globală are nevoie de o politică asiatică.

Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic

 

viewscnt

Adaugă Profit.ro ca sursa preferata in produsele Google pentru a-ți fi arătate doar știrile din România care te interesează.

Citeste in continuare
Ultimele ştiri

Anunțul săptămânii
De weekend
Curs BNR
1 EUR5.3494 -0.0004-0.01 %
1 USD4.8600 +0.0172+0.36 %
1 GBP6.4103 +0.0080+0.12 %
1 CHF5.7816 +0.00020.00 %

Curs BNR oferit de cursvalutar.ro

  Noul standard în imobiliare.
Partenerii noștri
Cele mai citite