Opinii: România, pândită de riscul periferiei

Continuăm să privim economia prin lentila îngustă a stimulării consumului și a peticirii pe termen scurt a dezechilibrelor bugetare.

CITEȘTE ȘI Opinii: Lider te naști sau devii? Formarea unui lider

Restul statelor din UE concurează în strategii industriale pe termen lung. Iar noua eră economică va recompensa exclusiv statele capabile să livreze infrastructură critică, flexibilitate energetică reală, ecosisteme tehnologice și capacitate de producție strategică.

Întrebarea fundamentală pentru decidenții de la București este definitorie: dorește România să rămână un simplu spațiu de tranzit și o piață de consum captivă? Sau -așa cum declară public - aspiră să devină un pol regional în sectorul energetic, în industria de apărare și în logistica continentală? Avantajele comparative sunt reale. Exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep, investițiile în energia nucleară și potențialul regenerabil pot transforma țara într-un pilon de stabilitate energetică pentru Europa Centrală și de Est. Portul Constanța și coridoarele logistice adiacente au dobândit o valoare geopolitică critică. Chiar și industria de apărare, abandonată timp de trei decenii, are acum șansa unei revitalizări prin integrarea în lanțurile de valoare europene și prin accesarea fondurilor dedicate înarmării.

Dar războiul de uzură economică nu iartă imobilismul. Dacă România rămâne ostatică deficitelor structurale mari și unei logici administrative inerte, riscul de a fi împinsă spre periferia decizională a Europei este major. Economia securității validează statele care produc securitate și valoare adăugată, nu doar pe cele care absorb pasiv fonduri de coeziune. Marea transformare a epocii noastre constă în fuziunea ireversibilă dintre economie și securitate națională. În deceniul curent, competiția globală nu se va mai purta doar pentru cote de piață, ci pentru controlul tehnologiilor emergente, securizarea resurselor, stocarea datelor și stăpânirea capacităților industriale de bază.

CITEȘTE ȘI Opinii: România, în zona de risc a stagflației: economia se contractă, iar inflația rămâne ridicată

Iar globalizarea nu dispare, ci se recalibrează sub coordonate politice stricte. Am început să trăim într-o epocă în care securitatea dictează logica pieței, și nu invers. Acesta este, probabil, marele paradox al secolului XXI: după decenii în care piețele păreau să fi retras suveranitatea statelor, statele revin în forță pentru a redesena arhitectura și limitele pieței. În acest peisaj fracturat, România se află în fața unui deznodământ binar: poate capitaliza istoric noul context sau poate asista la o nouă ratare de proporții. Poziția geo-strategică la frontiera estică a NATO și a UE, deschiderea la Marea Neagră, mixul energetic intern diversificat și potențialul logistic plasează Bucureștiul într-o poziție de relevanță sporită.

Totuși, istoria economică ne învață că relevanța geopolitică brută nu se traduce automat în prosperitate durabilă.

Daniel Apostol este editorialist, analist economic și expert în politici publice, fondator ClubEconomic și România Durabilă.