Un contract confidențial al Hanwha Aerospace, legat de programul de artilerie al Spaniei, ridică semne de întrebare cu privire la transferul de tehnologie, producția locală și viitorul Coreei pe piața de apărare NATO din Europa.
Formatul în discuție merge dincolo de livrarea de obuziere finite. Spania a cerut o formă mai complexă de producție locală - condusă de un contractor spaniol, mai degrabă decât de Hanwha Aerospace - cu un transfer de proprietate intelectuală și autoritate de proiectare și drepturi de export către țări terțe, scrie Koreea JoongAng Daily.
Schimbarea vine pe măsură ce tot mai mulți cumpărători caută acum să-și dezvolte propriile industrii de apărare, iar absența unei amenințări iminente de tipul celei care a determinat achizițiile rapide ale Poloniei în ultimii ani le lasă spațiu de negociere pentru tehnologie, mai degrabă decât pentru viteză.
Polonia poartă discuții privind producția localizată a propriei variante K9, iar în România, Hanwha Aerospace a început, în februarie, construcția primei sale fabrici de producție europene, unde 36 din cele 54 de obuziere comandate de București vor fi construite cu până la 80% componente locale.
În martie, compania coreeană a anunțat un pachet industrial în valoare de 1,3 miliarde de euro, destinat consolidării capacităților de apărare ale României și poziționării țării ca un centru important de producție și inovare în industria de apărare europeană.
Structura acordului discutat cu Spania prezintă, de asemenea, riscuri, care vor umbri fiecare tranzacție ulterioară: faptul că tehnologia transferată ar putea alimenta un viitor competitor și că poziția la export a Coreei în Europa s-ar putea reduce în viitor, pe măsură ce cumpărătorii învață să construiască singuri arma, notează publicația coreeană.
Detaliile transferului de tehnologie și ale producției locale sunt în discuție între Hanwha și Indra, cea mai mare companie de apărare susținută de stat din Spania, contractul urmând să fie semnat în a doua jumătate a acestui an.
Vânzarea capacității de fabricare
Formatul acordului spaniol este destul de direct în ambiția sa: Spania ar putea cumpăra nu obuziere coreene, ci capacitatea coreenilor de a proiecta, construi și întreține propriile arme. Cumpărătorii anteriori au localizat parțial producția, Polonia integrându-și propriile sisteme în arme, al căror design a rămas coreean, în timp ce Turcia a licențiat tehnologia pentru o singură generație - diferența aici este că autoritatea de proiectare însăși se află în discuție.
Armata spaniolă încă folosește obuziere M109, proiectate în SUA și aflate în serviciu din anii 1970. Pentru a le înlocui, Ministerul Apărării a atribuit, în decembrie, un program de artilerie pe șenile în valoare de 4,55 miliarde de euro, inclusiv taxe, unui consorțiu format din Indra și Escribano Mechanical & Engineering.
În martie, Hanwha și Indra au semnat un memorandum obligatoriu la Madrid, stipulând că modelul K9 va sta la baza următorului obuzier spaniol. La ceremonie au participat directorul executiv al Hanwha, Son Jae-il, și președintele Indra, Ángel Escribano.
Programul acoperă 128 de obuziere autopropulsate pe șenile pentru Armată și Infanteria Marină, plus reaprovizionare cu muniție, recuperare și vehicule de comandă și control.
Se pare că Indra va proiecta, dezvolta și construi vehiculele la fabrica sa din Gijón, în nordul Spaniei. Producția va fi eșalonată, cu o serie inițială scurtă sosind din Coreea în timp ce inginerii Indra vor fi instruiți acolo, după care producția din Spania va crește treptat până la utilizarea integrală a componentelor fabricate local, potrivit publicației spaniole de specialitate Infodefensa.
Documentele contractului au ieșit la iveală la Seul săptămâna trecută. Hanwha a dezvăluit un contract de furnizare în valoare de cel puțin 667,6 miliarde de woni (454 de milioane de dolari) pe 27 iulie, fără a identifica nici cumpărătorul, nici bunurile și spunând că partenerul constractual a solicitat confidențialitatea. Industria de apărare a interpretat pe scară largă documentul ca fiind legat de programul spaniol.
“Contractul principal pentru proiectul de obuziere autopropulsate al Spaniei este așteptat să fie semnat în a doua jumătate a anului, în timp ce discuțiile privind al treilea contract al Poloniei pentru obuzierele K9 sunt susceptibile să înregistreze progrese”, a declarat Jang Nam-hyun, analist la Korea Investment & Securities, într-un raport care exprimă o perspectivă pozitivă pentru Hanwha Aerospace.
Cu patru zile înainte de publicarea notificării, directorul general al Indra a fost întrebat, în cadrul prezentării rezultatelor financiare, de ce programul de artilerie părea să fi intrat într-un con de umbră.
“Suntem pe deplin dedicați și hotărâți să realizăm proiectul împreună cu Hanwha”, a declarat Josep Maria Recasens, negând orice conflict.
Potrivit informațiilor publicate de presa coreenă și spaniolă în martie, acordul conferă Indra autoritate de proiectare asupra platformei K9 și a proprietății intelectuale a sistemului, permițându-i să dezvolte o versiune spaniolă a obuzierului, fără obligația ca acesta să poarte inscripția K9.
Global Economic a relatat, în iulie, că structura acordului este bazată pe o licență pe termen lung, în care Hanwha va păstra proprietatea intelectuală și va avea, de asemenea, drept de consimțământ prealabil în privința oricărui partener nou care ar urma să primească acces la tehnologia de bază și documentația tehnică.
Informațiile sunt oarecum în contradicție cu modul în care Hanwha însăși descrie acordul, potrivit analizei Koreea JoongAng Daily. Nu există o contradicție directă, însă descrierea Hanwha conține termeni generali.
“În etapa memorandumului, ideea era să se negocieze și să se stabilească unde începe și se termină transferul. Nu s-a decis nimic cu privire la domeniul său de aplicare exact”, a declarat un purtător de cuvânt al Hanwha Aerospace.
Acesta a adăugat că transferuri parțiale de proprietate intelectuală există în multe acorduri din industria apărării și că discuțiile asupra termenilor transferului sunt premature, atâta timp cât contractul final rămâne nesemnat.
Două interpretări la Seul
Au existat interpretări diferite ale acordului. Relatările inițiale susțineau că Indra urma să preia integral autoritatea de proiectare și drepturile de proprietate intelectuală asupra K9, în timp ce informațiile publicate ulterior au redus amploarea transferului, prezentându-l drept o licență pe termen lung în cadrul căreia Hanwha își păstrează proprietatea asupra tehnologiei
Între aceste două versiuni se află întrebările care vor defini moștenirea acestui acord. Un transfer care este prea amplu riscă să permită scurgerea tehnologiilor de bază către o armă împotriva căreia Coreea va concura în viitor.
O variantă spaniolă a obuzierului, însoțită de drepturi de export, ar putea elimina Coreea din competițiile europene pe care le domină acum. Coreea a devenit al doilea cel mai mare furnizor de arme pentru membrii europeni NATO, asigurând 8,6% din importurile acestora în perioada 2021-2025 și fiind depășită doar Statele Unite, potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm.
De asemenea, K9 deține aproximativ jumătate din piața mondială de export pentru obuziere autopropulsate de 155 de milimetri, conform propriei estimări a Hanwha.
Cu cât transferul este mai mare, cu atât este mai mică ponderea din valoarea fiecărei arme care se întoarce în Coreea - o problemă legată de marje, care va crește cu fiecare cumpărător care solicită aceiași termeni ca Spania.
Opiniile cu privire la avantajele și riscurile unui astfel de transfer de tehnologie sunt împărțite
Un consultant veteran din industria de apărare, care a vorbit sub condiția anonimatului, a declarat că Spania are o sofisticare militar-industrială mult prea ridicată pentru a cumpăra produse finite.
“Spania este o putere militară mult mai avansată decât presupunem. Nu va cumpăra absolut deloc K9 ca produs finit”, a spus consultantul, care preconizează că Spania va păstra producția componentelor acolo unde deține un avantaj, cum ar fi controlul focului, și va lua modulele coreene pentru restul.
Un indiciu important va fi cererea de aprobare la export pe care Hanwha o va depune la agenția coreeană de achiziții de arme, în care trebuie să specifice dacă vor fi exportate obuziere finite sau modulele individuale.
Consultantul a numit acordul bun și rău în același timp.
“Există în mod clar un beneficiu economic, o valoare pe care o putem capta. Întrebarea este cât din tehnologia noastră este extrasă în schimb”, a precizat acesta.
Coreea “s-a fript” cu acorduri anterioare
Turcia a achiziționat în 2001 - când K9 nu era încă testat în luptă - tehnologia de șasiu, turelă și control al focului, pe care a folosit-o pentru a-și construi propriul obuzier T-155 Fırtına, o armă care acum concurează cu Coreea în străinătate. Ulterior a cumpărat și tehnologie coreeană pentru tancuri, folosită la fabricarea propriului Altay.
Choi Gi-il, profesor de studii militare la Universitatea Sangji, a susținut că aranjamentul este mai neobișnuit inovator decât pare.
Coreea a încheiat, de asemenea, un contract cu o firmă poloneză de apărare de stat în cadrul acestui program, a remarcat el, iar armele coreene sunt prelucrate în mod curent conform specificațiilor cumpărătorului: de exemplu, versiunile personalizate ale avionului de luptă FA-50 și ale artileriei cu rachete Chunmoo pentru Polonia.
“Localizarea și modificarea sistemelor, pentru a satisface cerințele locale, este modul în care am făcut întotdeauna acest lucru. Armele coreene sunt construite conform standardelor NATO de la început, așa că localizarea NATO este evidentă”, a declarat profesorul Choi.
Experiența Poloniei susține, într-un fel, ambele interpretări. Hanwha a început prin a furniza șasiuri unui producător local pentru obuzierul Krab, iar ulterior a primit comenzi pentru sute de obuziere K9 fabricate integral în Coreea de Sud – cea mai mare comandă pentru acest sistem de până acum.
În același timp, Polonia a integrat propriul sistem de conducere a focului Topaz în obuzierele K9, al căror design a rămas sud-coreean.
Importanța Spaniei, în interpretarea lui Choi, este geografică: ar fi primul acord pentru obuzierele K9 din Europa de Sud.
“Finalizarea contractului depinde de cât de departe va merge Hanwha cu furnizarea tehnologiei de proiectare și fabricație pentru șasiu și componentele-cheie, a autorității de integrare a sistemelor, a proprietății intelectuale și a drepturile de export către țări terțe”, a comentat și Jang Won-joon, profesor asociat specializat în industria de apărare la Universitatea Națională Jeonbuk.
Complicația de la Madrid
Negocierile se desfășoară în cadrul unui ecosistem de apărare spaniol aglomerat și certăreț, iar doi dintre jucătorii săi trag acordul în direcții diferite.
Unul este Sapa, un producător spaniol de transmisii, care deține aproximativ 8% din Indra și își dorește propria cutie de viteze pentru modelul spaniol K9 în locul sistemului american Allison.
Potrivit unui articol de opinie publicat de publicația spaniolă Escudo Digital, schimbul ar impune reproiectarea sistemului de management al motorului, a sistemului de răcire, a structurii șasiului și a software-ului de comandă, argumentând că solicitarea pare să aibă mai degrabă motivații politice decât tehnice
Celalalt jucător este Santa Bárbara Sistemas, filiala spaniolă a americanilor de la General Dynamics, care vinde un concurent direct pentru K9, Nemesis, produs în Ascod.
Indra a încercat să cumpere Santa Bárbara direct, însă General Dynamics a refuzat. După ce a fost exclusă din acordurile guvernamentale anunțate în decembrie, Santa Bárbara a contestat în instanță procedura de atribuire și pachetul de împrumuturi de stat fără dobândă, în valoare de 3 miliarde de euro, care susține programul.
Frontul juridic s-a răcit de atunci sub presiunea statului spaniol, care deține 28% din Indra: Ministerul Apărării spaniol a respins apelul companiei în aprilie, iar pe 16 iulie, Santa Bárbara a cerut Curții Supreme să îi suspende contestația, în timp ce negociază intrarea în programe.
Pentru Hanwha, armistițiul are și avantaje și dezavantaje. Analiștii spanioli consideră că este puțin probabil ca firma să accepte ca un concurent major să obțină acces la datele de proiectare ale K9, iar dreptul său de consimțământ există tocmai pentru o asemenea situație.
Dar, în calitate de furnizor al Indra, mai degrabă decât de antreprenor principal - un aranjament pe care Coreea l-a folosit cu Larsen & Toubro în India, dar niciodată până acum în Europa -, influența Hanwha asupra părților care se alătură programului este mai mică decât în cazul unui contract guvernamental direct.
“Cooperarea dintre Indra și Santa Bárbara pare improbabilă în prezent, potrivit surselor mele”, a declarat o sursă din industrie.
Trei elemente vor dezvălui unde va ajunge această situație: cererea de aprobare pentru export, care arată ce părăsește de fapt Coreea, contractul final care stabilește domeniul de aplicare al licenței și dacă intrarea Santa Bárbara în program va ajunge vreodată la punctul de a necesita consimțământul Hanwha.
Coreea și-a construit boom-ul în domeniul înarmării vânzând arme finite rapid și la scară largă. Spania cere ceva mai complex, iar prețul cerut de Hanwha va fi analizat de fiecare cumpărător european în viitor.
