Longevitatea nu înseamnă doar prelungirea duratei vieții, ci și menținerea unei stări bune de sănătate pe termen lung. Abordarea medicală presupune evaluări aprofundate, teste genetice, măsurarea vârstei biologice și elaborarea unor planuri individualizate, ajustate în funcție de evoluția fiecărui pacient, a explicat Raluca Prodan, CEO Longevity Clinic.
Spre deosebire de anti-aging, asociat în principal cu procedurile și protocoalele pentru menținerea aspectului fizic și prevenirea semnelor vizibile ale îmbătrânirii, longevitatea medicală urmărește identificarea și gestionarea riscurilor pentru sănătate. Cele două abordări se pot completa, însă obiectivele și evaluările sunt diferite.
„Noi facem partea de longevitate medicală, medicina bazată pe dovezi, tot ce înseamnă măsurabil putem aplica la noi în clinică pentru a vedea care ne este progresul”, a declarat Raluca Prodan, CEO Longevity Clinic, la emisiunea Timp pentru Sănătate, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, în fiecare miercuri, de la ora 17.00.
Potrivit acesteia, programele de longevitate pornesc de la un screening mai aprofundat, care poate include testări genetice și măsurarea vârstei biologice. Pe baza rezultatelor și a obiectivelor pacientului este construit un plan de intervenție, adaptat particularităților individuale și momentului din viață în care acesta se află.
„Pentru că suntem diferiți, suntem în momente diferite ale vieții și trebuie să știm care este drumul de urmat pentru a ne crește calitatea vieții pe care o trăim de zi cu zi. Pentru că dacă nu măsurăm, nici nu avem un obiectiv final clar”, a explicat aceasta.
Din perspectivă genetică, existența unor persoane longevive în familie reprezintă un factor favorizant, dar nu garantează că urmașii vor avea aceeași evoluție. Dr. Flavia Haradja, medic genetician și embriolog, a explicat că fiecare persoană moștenește jumătate din informația genetică de la mamă și jumătate de la tată, în timp ce contribuția fiecărui bunic este de aproximativ un sfert.
Modul în care aceste informații genetice se combină, dar și stilul de viață influențează felul în care se manifestă predispozițiile individuale. Medicul a comparat genetica cu o carte primită la începutul unui joc, în timp ce alegerile personale determină modul în care aceasta este folosită.
„Rolul principal, clar, este al fiecărui individ. Au fost studii apropo de longevitate în familiile în care existau frați gemeni și studiile anterioare ziceau că genetica joacă undeva în jur de 20-25%. Noile studii făcute la nivel internațional, unde sunt analizate milioane de persoane, ne arată că genetica e undeva între 10 și 15%, ceea ce este mult mai puțin față de ce facem”, a declarat Dr. Flavia Haradja.
În opinia medicului, predispoziția genetică trebuie interpretată ca o probabilitate, nu ca o certitudine. Pentru a explica diferența, aceasta a folosit comparația cu prognoza meteo: existența unei probabilități ridicate de ploaie nu înseamnă că aceasta se va produce în mod obligatoriu.
În genetică există atât teste de screening, care estimează anumite riscuri și probabilități, cât și teste de diagnostic, care urmăresc identificarea unor variante genetice patogene cunoscute. În cazul unei persoane purtătoare a unei astfel de variante, riscul pentru anumite afecțiuni poate fi mai ridicat decât în populația generală, ceea ce justifică introducerea într-un program de monitorizare.
Testele de screening pot oferi informații despre predispoziții legate de alimentație, activitate fizică și anumite patologii care s-ar putea manifesta mai târziu. De exemplu, analiza genetică poate indica dacă unei persoane i se potrivește mai bine sportul de anduranță sau antrenamentul cu intervale de intensitate ridicată.
„Genetica nu e un verdict. Cum spuneam, sunt acele cărți pe care le primim. Noi putem, prin epigenetică, ce menționați dumneavoastră mai devreme, să pornim sau să oprim anumite gene sau, de fapt, cum se exprimă ele în ceea ce vedem cu ochiul liber”, a explicat Dr. Flavia Haradja.
Medicul a subliniat că și obiceiurile comune dintr-o familie pot contribui la longevitate. Programul de somn, orele de masă și tipul alimentelor consumate sunt factori care, prin repetare, influențează calitatea vieții pe termen lung. Inclusiv persoanele care nu gătesc acasă pot face alegeri mai bune dacă urmăresc ingredientele și proveniența alimentelor comandate.
În ceea ce privește momentul potrivit pentru prima evaluare, Raluca Prodan consideră că vârsta de aproximativ 30 de ani este un reper potrivit pentru un check-up de longevitate. În această etapă pot fi identificate anumite intoleranțe sau predispoziții care nu au produs încă simptome, dar care ar putea genera probleme ulterior.
Evaluarea poate începe cu un test din salivă, denumit Longevity DNA Profile, care oferă informații despre caracteristicile genetice ale persoanei. Printre aspectele analizate se numără modul în care organismul răspunde la stres, particularitățile somnului, toleranțele alimentare, necesarul de vitamine și minerale și anumite predispoziții cardiovasculare.
Rezultatele pot constitui baza unui program individualizat, prin care pacientul își poate ajusta alimentația și stilul de viață înainte ca anumite predispoziții să se manifeste clinic. Totodată, evaluarea nu este considerată un demers singular, deoarece profilul hormonal și starea de sănătate se modifică odată cu înaintarea în vârstă.
Raluca Prodan a dat exemplul prediabetului, în cazul căruia identificarea timpurie a dezechilibrelor poate permite intervenții înainte de apariția unei afecțiuni care să necesite tratament cronic.
„Trebuie să echilibrăm la timp, să nu ajungem să fim dependenți de o medicație cronică pentru tot restul vieții. Adică sunt foarte multe lucruri care se pot face mult mai eficient din timp dacă mergem la un specialist care ne poate da niște răspunsuri și ne poate ține în observație”, a afirmat CEO-ul Longevity Clinic.
Medicina personalizată presupune, în acest context, mai mult decât recomandări generale adaptate în funcție de vârstă, sex sau greutate. Potrivit Ralucăi Prodan, informațiile genetice trebuie transformate în recomandări concrete privind alimentația, tratamentele și stilul de viață.
Aceasta a dat exemplul avocado-ului, aliment considerat în general o sursă de grăsimi sănătoase, care poate să nu fie potrivit pentru metabolismul anumitor persoane. Într-un astfel de caz, recomandarea poate fi înlocuirea lui cu un alt aliment, precum somonul, dacă profilul individual indică faptul că acesta este mai potrivit.
Personalizarea presupune însă și urmărirea reacției pacientului la recomandările primite. Dozele, combinațiile de produse și tratamentele pot necesita ajustări în funcție de toleranță, de simptome și de stilul de viață. Monitorizarea trebuie să includă inclusiv calitatea somnului, apetitul și capacitatea pacientului de a respecta recomandările alimentare.
În opinia Ralucăi Prodan, dietele restrictive, urmate pe perioade scurte pentru scăderea în greutate, nu reprezintă o soluție sustenabilă pentru longevitate. Acestea pot produce efectul yo-yo și pot favoriza pierderea masei musculare, un aspect important în menținerea sănătății odată cu înaintarea în vârstă.
„Pentru că nimic forțat nu va funcționa pe termen lung. Și s-a încheiat epoca în care vorbeam de diete. [...] Poate te duci într-o zonă de pierdere a masei musculare, ceea ce nu ne dorim. Pentru că mușchiul este organul longevității”, a declarat Raluca Prodan.
Aceasta a subliniat și importanța colaborării între specialiști, de la medici la geneticieni și nutriționiști, astfel încât recomandările să fie corelate, iar planul pacientului să poată fi ajustat în timp.
În ceea ce privește tratamentele medicamentoase, Dr. Flavia Haradja a explicat că testele de farmacogenetică pot oferi informații despre modul în care organismul metabolizează anumite medicamente, despre dozele la care acestea pot deveni toxice sau benefice și despre posibilele interacțiuni cu alte tratamente.
Aceste evaluări pot contribui la alegerea și ajustarea tratamentelor, în funcție de particularitățile fiecărui pacient. Medicul a atras atenția că, în România, prevenția rămâne insuficient abordată, iar mulți pacienți ajung la medic abia după apariția simptomelor.
„Din punctul meu de vedere, din păcate, în România încă se păstrează mentalitatea: mă duc la doctor când mă doare. De cele mai multe ori, când apare durerea, lucrurile nu sunt depășite, dar deja sunt la un grad avansat de evoluție”, a afirmat Dr. Flavia Haradja.
Identificarea predispozițiilor genetice poate permite stabilirea unor programe de monitorizare mai frecvente pentru persoanele cu risc crescut. Medicul a dat ca exemplu predispozițiile pentru cancerul de sân și ovarian, în cazul cărora identificarea unei variante genetice relevante poate conduce la supraveghere medicală adaptată riscului individual și la depistarea mai timpurie a eventualelor afecțiuni.
În opinia sa, educația pentru prevenție ar trebui să înceapă încă din copilărie și să fie adaptată fiecărei etape de dezvoltare. Obiceiuri aparent simple, precum igiena mâinilor, trebuie explicate copiilor, astfel încât aceștia să înțeleagă importanța lor, nu doar să le respecte ca pe niște reguli impuse.
Evaluarea genetică poate fi completată, după o anumită perioadă, de un test de epigenetică, menit să urmărească efectele schimbărilor făcute asupra organismului. Epigenetica analizează modul în care comportamentul și mediul influențează expresia informației genetice.
„Epigenetica, pe scurt, înseamnă cum ceea ce facem și mediul în care trăim influențează bagajul nostru genetic. Cum spuneam la un moment dat, din ceea ce facem putem opri sau porni anumite gene”, a explicat Dr. Flavia Haradja.

























