Turismul viticol, piața care crește chiar când vinul se vinde mai greu

În același an, cea mai amplă anchetă internațională făcută până acum printre cramele care primesc vizitatori arăta că turismul le aduce, în medie, un sfert din venituri, iar două din trei îl consideră o activitate profitabilă.

Între aceste două cifre stă una dintre cele mai interesante schimbări economice din lumea vinului. Producătorii vând tot mai greu prin canalele clasice, dar câștigă tot mai mult atunci când oamenii vin la ei, în vie și în cramă. România, a șasea țară producătoare de vin din Uniunea Europeană, a intrat târziu în această poveste, dar primii pași se văd deja.

O piață globală de circa 50 de miliarde de dolari

Cât valorează turismul viticol la nivel mondial depinde mult de cine face socoteala și de ce include în ea. Firmele de cercetare de piață ajung la cifre foarte diferite, dar cele mai multe estimări pentru 2025 se strâng în jurul valorii de 50 de miliarde de dolari: Grand View Research vorbește de aproximativ 51,6 miliarde, TechSci Research de 49,5 miliarde. Aproape toate anticipează o creștere de peste 10% pe an până la începutul deceniului următor.

Mai solide decât aceste proiecții sunt datele culese direct de la producători. În octombrie 2025, la Plovdiv, în Bulgaria, Universitatea Geisenheim a prezentat primul Global Wine Tourism Report, realizat împreună cu UN Tourism, OIV, rețeaua Great Wine Capitals și platforma WineTourism.com. Studiul se bazează pe răspunsurile a 1.310 crame din 47 de țări.

Concluziile sunt clare. Pentru 65% dintre crame, turismul este o activitate profitabilă sau foarte profitabilă și aduce, în medie, aproximativ 25% din venituri, inclusiv prin vânzările directe. În afara Europei, ponderea urcă la 32%, iar cramele mici depind de el proporțional mai mult decât cele mari.

O cramă primește, în medie, în jur de 1.500 de vizitatori pe an, iar mai mult de jumătate dintre ei sunt turiști din propria țară. Nucleul publicului rămâne grupa de vârstă 45-65 de ani, dar cei între 25 și 44 de ani cântăresc tot mai mult. Printre principalele dificultăți, cramele menționează presiunile economice și scăderea consumului de vin, fiecare semnalată de 51% dintre respondenți.

Franța și Italia: unde ajung, de fapt, banii vizitatorilor

Franța a măsurat pentru prima dată greutatea economică a turismului viticol în 2025, printr-un studiu realizat de Deloitte pentru Vin & Société, organizația care reprezintă filiera vinului. Rezultatul: 12 milioane de enoturiști pe an, dintre care 5,4 milioane străini, și o cifră de afaceri totală de 7 miliarde de euro.

Cel mai interesant detaliu al studiului este felul în care se împart cheltuielile directe ale vizitatorilor, de 5,4 miliarde de euro. Doar 1,8 miliarde rămân în domeniile viticole și în cooperative, iar restul de 3,6 miliarde merg la restaurante, la unitățile de cazare și la alte activități din zonă. Altfel spus, pentru fiecare euro cheltuit la cramă, vizitatorul mai lasă doi în comunitatea din jur.

Activitatea susține aproape 31.000 de locuri de muncă cu normă întreagă, dintre care 22.000 legate direct de primirea vizitatorilor și 9.000 în meșteșuguri, transport, cultură sau hotelărie. Pentru producătorii care primesc turiști, vizitele reprezintă aproape 30% din cifra de afaceri.

În Italia, primul raport dedicat al UniCredit și Nomisma Wine Monitor, realizat împreună cu Vinitaly și Asociația Națională Città del Vino și prezentat în aprilie 2026, arată că enoturismul a adus cramelor peste 3 miliarde de euro în 2025, adică în medie 21% din cifra lor de afaceri. Raportul a apărut într-un an în care exporturile de vin italian au scăzut cu 3,6% în valoare, iar autorii lui au insistat că turismul nu trebuie privit ca o soluție de rezervă, ci ca o strategie prin care cramele își păstrează marjele și își fac din vizitatori ambasadori ai brandului.

Vecinii s-au mișcat mai repede

Pentru a vedea cum arată enoturismul folosit ca strategie de țară nu trebuie să mergem până la Bordeaux. Republica Moldova și-a construit în ultimul deceniu un brand național al vinului, „Wine of Moldova”, cu sigla în formă de barză, pe care o pot purta doar vinurile care trec controalele de calitate ale Oficiului Național al Viei și Vinului, înființat în 2013. În jurul lui s-a construit și oferta turistică: cramele subterane de la Cricova și Mileștii Mici, ale căror galerii se întind pe mai mult de 120, respectiv 200 de kilometri, au devenit repere internaționale.

CITEȘTE ȘI VIDEO&FOTO România a intrat în Cartea Recordurilor cu „Pădurea Prieteniei”. Recordul, anunțat la Profit.ro TV ca fiind pregătit

Ziua Națională a Vinului a ajuns în 2026 la a 25-a ediție, cu 114 crame prezente la Chișinău, vizitatori din peste 70 de țări și 116.800 de degustări, cu 38% mai multe decât cu un an înainte. Potrivit asociației de turism receptor ANTRIM, multe dintre cele peste 200 de crame moldovenești și-au extins în ultimii ani serviciile spre cazare, evenimente și activități în aer liber. Iar printre țările din care vin cei mai mulți turiști în Republica Moldova, România se află pe primul loc.

Bulgaria, la rândul ei, a găzduit în octombrie 2025 a noua Conferință Globală UN Tourism dedicată turismului viticol, la Plovdiv, chiar evenimentul la care a fost lansat raportul Geisenheim. Pentru o țară care își promovează vinul ca parte a imaginii turistice, a fost o vitrină internațională greu de obținut altfel.

România: de la 60 la circa 100 de crame deschise, într-un deceniu

Acum zece ani, se estima că 60 dintre cele aproximativ 140 de crame românești care produceau vin îmbuteliat primeau turiști. O vizită costa, în medie, 50 de lei de persoană și includea cinci vinuri și câteva gustări. În prezent, funcționează peste 300 de crame care produc vin îmbuteliat, dintre care aproximativ 100 fac turism viticol, o parte dintre acestea incluzând și facilități de cazare.

În 2025, potrivit estimărilor Eurostat, România a fost, alături de Irlanda, una dintre doar două țări ale Uniunii Europene în care numărul de înnoptări a scăzut, cu 1%.

Cramele simt aceeași schimbare. În această vară, presa economică relata că la unele crame vin tot mai mulți turiști străini, aduși de agențiile de turism receptor, în timp ce vizitatorii români sunt mai puțini. Diferența nu e doar de origine: cine vine cu avionul pleacă acasă cu una sau două sticle, nu cu o ladă de vin, așa că mai mulți vizitatori nu înseamnă automat vânzări mai mari la cramă.

Apar însă și semnele unei abordări mai coordonate. Pe 23 aprilie 2026, comuna Gura Vadului, din Prahova, a devenit prima stațiune oenoturistică din România, iar alte localități din Dealu Mare au urmat-o în lunile următoare. Consiliul Județean Prahova a anunțat un pachet de proiecte estimat la 70 de milioane de euro, aflat în pregătire, pentru piste de biciclete, drumuri prin vii și parcuri pentru rulote.

Economia locală: banii rămân în jurul cramei

Calculul francez, în care doi din trei euro cheltuiți de enoturiști ajung în afara cramei, explică de ce turismul viticol interesează la fel de mult primăriile, hotelierii și restaurantele din zonă. În România, efectul se vede deja acolo unde cramele au investit în ospitalitate.

CITEȘTE ȘI FOTO Fabrică de lactate închisă de Garda de Mediu. Fabrică din Bistrița - Năsăud, închisă și amendată cu acuzația că arunca reziduurile direct într-un pârâu

La Cetatea de Baltă, în Alba, Jidvei a transformat Castelul Bethlen-Haller, fostă secție de spumante a IAS Jidvei înainte de 1989, într-un hotel de cinci stele cu 27 de camere. Restaurantul lucrează după principiul „farm to table”, cu legume dintr-o grădină ecologică de peste zece hectare și produse de la ferma proprie, iar domeniul adaugă echitație, plimbări cu trăsura, concertele de vară Reverii la Castel, sărbătoarea recoltei și cursa Jidvei Weinland Trails, alergată primăvara printre vii.

Lângă Turda, ISSA Resort s-a deschis în august 2025 pe un domeniu de peste 70 de hectare, construit în jurul Cramei La Salina. Are 75 de camere și apartamente, o capacitate de peste 200 de oaspeți, restaurant fine dining, spații de evenimente de peste 1.500 de metri pătrați și un centru ecvestru. Salina Turda aduce de ani buni turiști în oraș, iar vinul și domeniul din jurul lui le dau acum un motiv să rămână mai multe nopți.

Modelul funcționează și la scară mică. Pe dealurile Drăgășanilor, Avincis primește oaspeți în cele nouă camere și trei apartamente ale Vilei Dobrușa, Domeniul Drăgași are pensiune și restaurant, iar Crama Valens, o cramă de familie înființată în 2022 pe cinci hectare, a fost gândită de la început cu cinci camere, restaurant și piscină. Trei crame apropiate formează deja o mică destinație, în care vizitatorul poate sta un weekend întreg.

Evenimentele aduc și ele oameni în zone pe care altfel nu le-ar vizita. Corcova Fest, în Mehedinți, și „La Petrovaselo în vie”, în Banat, scot alergătorii pe cărările dintre vii, iar fiecare participant are nevoie de cazare, masă și transport. În nordul Bihorului, la Sălacea, comunitatea încearcă să introducă în circuitul turistic cele aproximativ 900 de pivnițe ale satului, aliniate pe străzi separate, unele vechi de câteva secole.

Tot mai multe crame mici își construiesc acum primele camere. Crama Sântu, de lângă Reghin, își pregătește componenta de cazare, la Artisan Winery, în podgoria Miniș-Măderat, primele camere pentru oaspeți sunt în lucru, iar la Crama Teodor, lângă Satu Mare, a doua clădire a domeniului urmează să devină spațiu de cazare.

Economia națională și imaginea țării

La nivel național, turismul viticol lucrează pe două planuri. Primul este cel al marjelor: o sticlă vândută direct la cramă nu mai trece prin distribuitor și retailer, iar exemplul italian arată că acest venit poate echilibra un an slab la export. În România, unde exporturile de vin au crescut în ultimii zece ani de la 23 la 42 de milioane de euro, dar fără variații semnificative în volumul exportat, după cum arăta Marinela Ardelean la lansarea emisiunii „România din Cramă în Cramă”, piața internă și vânzarea directă rămân esențiale pentru cei mai mulți producători.

CITEȘTE ȘI Frații Pavăl (Dedeman) aduc o nouă cooperativă de legumicultori în programul Carrefour Grădina Noastră

Al doilea plan este cel al exportului. Un importator, un somelier sau un turist străin care a gustat un vin în crama în care s-a făcut îl va căuta mai ușor acasă. De aceea, și producătorii mari investesc în primirea vizitatorilor: Cramele Recaș, care lucrează peste 1.200 de hectare în Timiș și Arad, au construit o ofertă de degustări pe mai multe niveluri, de la o oră cu cinci vinuri până la experiențe de trei ore, cu mâncare și vinuri din gamele de vârf.

Cea mai mare miză rămâne însă imaginea țării. Studiul Deloitte arată că mai mult de jumătate dintre turiștii străini asociază puternic Franța cu vinurile și podgoriile ei, la fel de mult ca Turnul Eiffel și mai mult decât Parisul. Pentru 17 milioane dintre cei 100 de milioane de vizitatori străini pe care îi primește anual Franța, vinul se numără printre primele trei motive pentru care au ales destinația.

România are deja poveștile cu care și-ar putea construi o asemenea imagine. La Corcova, în Mehedinți, crama ridicată de prințul Anton Bibescu păstrează amintirea prieteniei lui cu Marcel Proust. La Segarcea, crama construită la începutul secolului XX pe un domeniu al Coroanei funcționează și astăzi gravitațional, iar la Șimleu Silvaniei, spumantele Podgoriei Silvania se maturează în 3,5 kilometri de galerii săpate la 60 de metri sub deal. Locuri ca acestea pot aduce turiști în regiuni aflate departe de circuitele obișnuite și pot da vinului românesc un chip pe care o reclamă nu l-ar putea construi.

La ce putem spera

România nu va deveni în câțiva ani o a doua Toscana, dar exemplul Republicii Moldova arată că o țară mai mică decât România își poate construi în aproximativ un deceniu o imagine de destinație viticolă. Asociația de turism receptor de acolo lucrează de zece ani cu cramele, tocmai pentru ca acestea să privească turismul ca pe o afacere, nu doar ca pe o formă de promovare a vinului.

Punctul de plecare este publicul de acasă. Raportul Geisenheim arată că, peste tot în lume, mai mult de jumătate dintre vizitatorii cramelor sunt turiști din propria țară, iar cei între 25 și 44 de ani cântăresc tot mai mult. Multe crame românești se află aproape de orașe mari: Recașul este la circa 25 de kilometri de Timișoara, ISSA Resort la câteva minute de Salina Turda, iar în Alba Iulia, Vinoteca Hugo și crama urbană Unio Vini primesc vizitatori chiar în Cetatea Alba Carolina.

Ce lipsește se vede la fel de clar. Prima problemă este cazarea: puține crame au camere, iar vizitatorii români vin mai ales în weekend, ceea ce face ca o unitate de cazare să fie greu de susținut doar din vinuri și degustări. A doua este lipsa datelor. Franța și Italia și-au măsurat abia în 2025 și 2026, pentru prima dată, greutatea economică a enoturismului, iar România nu are încă un studiu comparabil, deși unul ar ajuta atât cramele, cât și autoritățile să își fundamenteze investițiile și cererile de finanțare.

A treia problemă este promovarea comună. Stațiunile oenoturistice din Dealu Mare, evenimentele organizate de crame și ofertele construite împreună cu hoteluri din zonă, ca la Villa Vinèa, pe Valea Târnavelor, sunt începuturi bune. Pasul următor ar fi o poveste coerentă, spusă unitar, la nivel de regiune și de țară.

Este și unul dintre motivele pentru care s-a născut „România din Cramă în Cramă”, emisiune realizată de Marinela Ardelean, Wines of Romania, în colaborare cu Wines of Europe: tocmai nevoia acestei povești comune.

În șapte episoade, dedicate celor șapte regiuni viticole ale țării, emisiunea trece prin peste 80 de crame și ascultă poveștile celor care fac vinul românesc de azi, inclusiv ale multora dintre cramele menționate în acest articol.

„România din Cramă în Cramă” se difuzează pe Prima TV începând din 10 octombrie 2026, în fiecare sâmbătă, la ora 13:00, cu o ediție specială pe 1 decembrie 2026.