Curtea Constituțională a redactat și publicat, după aproape 7 luni, motivarea deciziei sale din 7 noiembrie 2024, prin care a declarat neconstituțională așa-numita contribuție la Fondul de Tranziție Energetică impusă producătorilor de energie electrică, prin care aceștia au fost obligați să plătească la stat 100% din veniturile suplimentare rezultate din tranzacții angro de vânzare efectuate la prețuri de peste 450 lei/MWh, iar ulterior 400 lei/MWh.
Textul motivării deciziei CCR reprezintă o veste bună pentru Guvern, întrucât din acesta rezultă că autoritățile vor putea și în continuare să-i supraimpoziteze pe producătorii de energie, cu condiția să respecte limitele trasate de Curte.
Încasările bugetare din contribuția la Fondul de Tranziție Energetică s-au ridicat la peste 18 miliarde lei (circa 18,4 miliarde lei) în mod cumulat, în 2022, 2023 și 2024, bani care au fost folosiți la compensarea furnizorilor de energie și gaze pentru costurile plafonării prețurilor finale la consumatori. Aici intră și ce s-a încasat din supraimpozitarea traderilor, însă cel mai probabil sumele de la aceștia sunt nesemnificative în raport cu totalul. Și, de altfel, și suprataxarea tradingului a fost atacată la CCR, care nu s-a pronunțat încă.
″În ceea ce privește caracterul adecvat al măsurii, Curtea apreciază că impunerea obligației de achitare a contribuției la Fondul de Tranziție Energetică este capabilă, în abstract, să îndeplinească scopul legitim urmărit. Curtea observă, însă, caracterul deosebit de oneros al acestei contribuții, al cărei cuantum este foarte ridicat, fiind fixat la întregul venit suplimentar obținut peste plafonul de 450 lei/MW, iar ulterior de 400 de lei/MWh, preț de referință stabilit ca atare prin lege. Cu alte cuvinte, întregul venit suplimentar obținut de producătorii de energie electrică pentru activitatea de producție/entitățile agregate care depășește nivelul menționat reprezintă contribuția la Fondul de Tranziție Energetică.
Un asemenea cuantum constituie o ingerință a statului care depășește ceea ce este necesar pentru atingerea scopului legitim urmărit. Dacă instituirea unui preț de referință este acceptabilă, Curtea reține că venitul suplimentar obținut pe piețele de electricitate de producătorul de energie electrică/entitatea agregată din producția proprie și/sau transferată din portofoliul de producție în cel de furnizare nu poate forma obiectul unei măsuri echivalente confiscării, astfel că statul trebuie să stabilească un mecanism de reglare a pieței care să permită susținerea rolului său de stat social într-un mod în care să nu anihileze dreptul de proprietate privată. Parlamentul avea obligația să adopte o reglementare prin care să se realizeze cu aceeași eficiență scopul legitim urmărit și care să nu impieteze într-o măsură atât de severă asupra veniturilor operatorilor economici antereferiți″, se arată în motivarea deciziei, analizată de Profit.ro.
Potrivit CCR, a fost depășită cerința privitoare la caracterul rezonabil al limitării dreptului de proprietate, creându-se o situație inechitabilă anumitor entități care activează în domeniul energiei electrice.
″Cu alte cuvinte, reglementarea analizată nu a reușit să identifice punctul de echilibru ce trebuie să existe între interesul statului, privit din perspectivă socială, și interesele private aflate în joc, respectiv realizarea veniturilor/profitului de către entitățile economice aflate pe o piață concurențială. Mai mult, deși producătorii de energie electrică din resurse regenerabile fac investiții importante în crearea, dezvoltarea și exploatarea capacităților lor producție, aceste costuri nu sunt avute în vedere la calculul contribuției instituite prin Ordonanța de urgența a Guvernului nr.27/2022, iar ordonanța de urgență menționată nu precizează dacă sumele determinate și plătite conform acestei reglementări reprezintă o cheltuială deductibilă din perspectiva impozitului pe profit″, mai scrie în documentul citat.
Conform acestuia, legiuitorul este competent să reglementeze contribuția la Fondul de Tranziție Energetică într-un cuantum ridicat, însă, în același timp, are obligația constituțională să recurgă la o dimensionare corespunzătoare a acestuia și, astfel, să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului legitim urmărit și să păstreze un raport rezonabil între acestea, în concordanță cu principul est modus in rebus.
″În aceste condiții, cuantumul contribuției menționate, ținând seama de exigențele echilibrării intereselor concurente, se raportează la o valoare minimă ce poate depăși 50% și o valoare maximă care nu poate fi egală cu 100% din cuantumul venitului asupra căruia poartă. În caz contrar, deși contribuția în sine urmărește un scop legitim, o excesivitate în privința cuantumului acestei contribuții estompează caracterul său distributiv sau de reechilibrare, aceasta convertindu-se într-o veritabilă măsură de confiscare/naționalizare a însuși venitului asupra căruia poartă, respectiv a întregului venit suplimentar obținut peste plafonul de 450 de lei/MWh, iar ulterior de 400 de lei/MWh, după caz, ceea ce este neconstituțional″, arată CCR.
Asta înseamnă că forma în vigoare a supraimpozitării, redusă la 80% în februarie, este constituțională.
″Totodată, Curtea observă că, în condițiile în care autoare ale excepției sunt societăți producătoare de energie din surse regenerabile, prin transformarea energiei solare și a celei eoliene în energie electrică, o asemenea măsură are ca efect descurajarea producției de energie electrică „verde”, din surse regenerabile, al căror impact negativ asupra mediului este mult mai redus decât al celor convenționale, tradiționale, bazate pe combustibilii fosili, a căror utilizare generează o poluare ridicată. În acest fel, este pusă în pericol tranziția spre energia „verde”, care reprezintă un obiectiv crucial al Uniunii Europene, în ansamblul său. Sub acest aspect, Curtea reține că, în preambulul Regulamentului (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică, la pct.(7), se arată că, pentru o decarbonizare eficace și la cele mai mici costuri, viitorul sistem electroenergetic trebuie să se încurajeze eficiența energetică, iar realizarea pieței interne a energiei prin integrarea eficace a energiei din surse regenerabile poate stimula investițiile pe termen lung și poate contribui la realizarea obiectivelor uniunii energetice și ale cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030, astfel cum s-a stabilit în comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020–2030” și cum s-a aprobat în concluziile adoptate de Consiliul European la reuniunea sa din 23 și 24 octombrie 2014″, spune CCR.
Curtea precizează că, în conformitate cu jurisprudența sa, sub aspectul aplicării în timp a deciziei, despăgubirile se plătesc numai producătorilor de energie electrică/entităților agregate care au invocat excepția de neconstituționalitate anterior publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum și celor care au cauze pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect restituirea sumelor de bani aferente contribuției plătite până la data publicării deciziei.
În fine, Curtea reamintește că, de la data publicării, deciziile pe care le pronunță sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, potrivit dispozițiilor art.147 alin.(4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, atât în ceea ce privește dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină.
