Cultura gastronomică japoneză, intrată deja în patrimoniul UNESCO, are o tradiție de peste 2000 de ani, dar nu încetează niciodată să ne surprindă prin inovațiile pe care le aduce.
Delicata bucătărie japoneză se exprimă prin frumusețe și naturalețe la nivel estetic, punând în valoare toate caracteristicilor celor mai diferite produse alimentare – de la orez, la alge marine.
Această cultură gastronomică este mereu îmbogățită de experiențe gastronomice dintre cele mai diverse, pregătite de chefi recunoscuți mondial, care surprind mereu publicul nipon, dar și pe cel internațional cu inovațiile pe care le aduc, schimbând perspectivele și invitând în mod constant la redescoperirea unor gusturi tradiționale.
Tradiții și istorie
În secolele care au urmat introducerii budismului în Japonia, în secolul VI, legile și edictele imperiale au făcut că din alimentația publică să dispară gradual consumul de carne. Stilul culinar vegetarian, cunoscut drept shojin ryori a fost popularizat și mai mult de practicanții budismului zen. Deja în secolul XV, japonezii utilizau multe dintre alimentele și ingredientele culinare pe care le folosesc și astăzi, de exemplu sosul de soia, tofu sau alte produse pe bază de soia. În aceeași perioadă s-a dezvoltat în paralel și o altă tradiție culinară – cea specială pentru bachete, foarte formală și foarte elaborată.
21 mai Maratonul Economia Sustenabilă
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
Astfel, se identifică în bucătăria japoneză trei stiluri de bază – hozen ryori – un stil ceremonial care își are originea în bucătăria aristocrației nipone, chakaiseki ryori – gastronomia legată de ceremonia servirii ceaiului, și kaiseki ryori - echivalentul a ceea ce numim astăzi în lumea occidentală haute cuisine.
Stilul chakaiseki ryori, de exemplu, fundamental legat de ceremonia servirii ceaiului, pune accentul mai ales pe prezentarea artistică a produselor proaspete de sezon, îmbinând esteticul cu frugalitatea spiritului zen.
Kaiseki ryori a ajuns la forma sa actuală la începutul secolului XIX și este prezentă și astăzi în cele mai reputate restaurante japoneze, dar și în localuri tradiționale. Specificitatea constă în faptul că se păstrează nu numai ingredientele proaspete de sezon, dar și prezentarea lor tradițională, oferind celui care se bucură de o astfel de masă o experiență nouă, dar și o călătorie în timp. O astfel de masă se numește kaiseki și reprezintă baza bucătăriei japoneze. O cină completă kaiseki cuprinde aperitive, sashimi (rulouri cu peste crud), suimono (o supă ușoară), yakimono (mâncăruri fripte), mushimono (mâncăruri făcute la aburi), nimono (mâncăruri fierte,) aemono (mâncăruri asezonate, precum sălățele), urmate de supă miso, tsukemono (murături), orez, dulciuri, fructe și sake. Chiar dacă un japonez obișnuit nu are prea multe oportunități de a se bucura în mod frecvent de o astfel de masă kaiseki, tipul de mâncăruri, precum și ordinea servirii lor reprezintă o tradiție incontestabilă a bucatăriei japoneze.
Perspective noi
Selecția de ingrediente naturale disponibile în magazinele și piețele japoneze este atât de variată, chiar și în cele mai îndepărtate districte rurale, încât chiar și o simplă cină în familie poate reprezenta una adevărat regal culinar. Totuși, în mare parte, mesele japoneze au la bază trei produse: orezul alb, supa miso și murăturile. Alimentele care însoțesc baza diferă în funcție de sezon, regiune și preferințe personale.
În timp ce multe familii preferă să își pregătească propria mâncare acasă, în ultimele două decenii apariția lanțurilor de restaurante care prepară mâncăruri special pentru a fi luate acasă a schimbat destul de mult obiceiurile japonezilor.
Cea mai celebră contribuție a bucătăriei japoneze la gastronomia mondială – sushi - a schimbat chiar și obiceiurile de consum ale multor occidentali. Restaurantele de sushi, celebre în toată lumea, au permis tuturor celor interesați să deguste nu numai un preparat special, cât să facă o incursiune într-o cultură în care savoarea și estetica se reunesc într-un produs complet care se traduce într-o experiență culturală personală.
Diferența între restaurantele japoneze și cele occidentale cu profil nipon constă în varientatea produselor.
În Japonia, restaurantele sunt specializate într-un sigur preparat – sushi, tempura sashimi etc, în timp ce restaurantele occidentale care vând mâncare japoneză oferă o varietate destul de amplă de produse.
Dincolo de rețete și gusturi, bucătăria japoneză este o reprezentare delicată a unei estetici bazate pe rigoarea formei, delicațea culorii și îmbinarea armonioasă a elementelor, dar și a unei viziuni despre viață ca formă de energie care ia formă oricărei pasiuni, inclusiv cea gastronomică.
