Hotelurile și restaurantele din România au nevoie să angajeze peste 50.000 de persoane, iar proprietarii lor încearcă să aducă fie români din zone defavorizate, fie străini din state non-UE. Pentru fiecare categorie, investitorii cer sprijinul statului, care să nu mai impoziteze ca venituri salariale transportul și cazarea angajaților, pe de o parte, iar pe de altă parte să nu mai impună ca străinii să fie plătiți cu cel puțin salariul mediu, și nu cu cel minim pe economie. Patronatele susțin că dacă statul ar facilita angajarea celor 50.000 de persoane, ar câștiga doar din taxele pe salariile acestora peste o jumătate de miliard de euro pe an.
Mohammad Murad, președintele Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR) și cel mai mare hotelier din România, spune că, în problema forței de muncă, investitorii români din turism s-au lovit de indiferența oficialilor din Ministerul Turismului și ai altor instituții de stat care nu au înțeles cât de gravă este această criză. În industria turistică (hoteluri și restaurante) lucrează acum, direct sau indirect, în jur de 450.000 de persoane și mai este nevoie de încă 50.000, după cum spun atât Murad, cât și Dragoș Petrescu, președintele HORA, patronatul din industria restaurantelor, și proprietar al lanțului de restaurante City Grill.
Murad arată că această criză se va regăsi și în calitatea mai slabă a serviciilor, pentru că, neavând personal calificat, hotelurile și restaurantele se vor mulțumi cu oricine, doar să accepte să lucreze. Șeful FPTR susține că, din lipsă de personal, 10% din hotelurile și restaurantele de pe litoral nu vor fi deschise în această vară. O cameristă, spune Murad, este plătită la mare cu minumum 2.500 de lei net, plus bonusuri, masă și alte cheltuieli.
Dragoș Petrescu afirmă că piața HoReCa crește de la an la an, clienții sunt tot mai mulți, însă nu sunt găsiți angajați cu care să poată fi susținută această creștere. Nici salariile nu pot crește prea mult, spune omul de afaceri, atât timp cât meniul mediu de prânz în restaurante nu depășește 4 euro de persoană. Cu acești bani, spune el, nu poți plăti salarii de 2.000 de euro pentru un chelner. Soluțiile sunt două: angajați români din zonele defavorizate sau străini din afara UE.
Hotelierii și proprietarii de restaurante de pe litoral, dar și cei din Capitală, au ajuns ca, pentru a-și completa schema de personal, să recruteze persoane din județele învecinate, chiar și de la 100 de kilometri. Cei care angajează le pun la dispoziție autocare sau microbuze cu care să vină și să plece de la serviciu. Problema este că acești angajați, pierzând pe drum o oră și jumătate la dus și tot atât la întors, sunt epuizați în cele opt ore de muncă și nu mai au randamentul așteptat.
"Trebuie să aducem zilnic angajații cu autobuze și microbuze din localități mai mici. Din acest motiv am solicitat guvernului să vină cu măsuri care să sprijine dezvoltarea forței de muncă. Am solicitat guvernului o inițiativă prin care cheltuielile cu transportul și cazare să nu mai fie considerate venituri salariale și impozitate cu 75%", a spus Dragoș Petrescu.
Pe de altă parte, cele 7.000 de permise străine de muncă acordate anual pentru aducerea de muncitori din țările non UE sunt departe de a rezolva problema, mai ales că pentru acești angajați legea impune un salariu de minimum 500 de euro pe lună, considerat enorm de angajatorii români. În afară de asta, birocrația este atât de absurdă pentru angajarea de străini încât mulți investitori renunță din start.
"E normal ca un spălător de vase din Etiopia să aibă salariu de 500 de euro, iar un român care lucrează lângă el să fie plătit cu 350 de euro? Suntem o țară a hârtiilor. Ne plimbă pe la Ministerul Învățământului să echivalăm și dacă acel angajat are o singură clasă. Trebuie să aducem toate actele și să stăm 2-3 săptămâni prin birouri, dacă ai noroc, ca să echivalăm acea clasă", explică Mohammad Murad.
Patronatele din turism au calculat, după cum spune Murad, că "dacă mâine" ar fi liberi să aducă oameni din afară, din Republica Moldova, Ucraina sau de oriunde altundeva, pensie fiecărui român ar putea crește cu cel puțin 500 de lei pe lună doar din taxele pe care le plătesc angajatorii pentru ei. Pentru orice angajat în turism, statul beneficiază de 10.000 de euro pe an potrivit lui Murad, ceea ce înseamnă o jumătate de miliard de euro dacă s-ar acoperi necesarul de 50.000 de persoane.
Forța de muncă adusă din afară are trei avantaje mari, potrivit președintelui FPTR: acești angajați plătesc taxe pe sănătate, dar nu beneficiază de ele, pentru că sunt tineri și sănătoși și doar ocazional ajung la medic, nu au nevoie de bani pentru învățământ și plătesc la fondul de pensii fără să beneficieze de ele.
Marea problemă, în opinia lui Murad, este că factorii de decizie din Guvern nu au experiență în afaceri și nu înțeleg anvergura problemei. Ei au fost numiți în funcții doar pe criterii care nu țin de competență, ci de încrederea pe care o are șeful de partid în ei.
"Nu putem vorbi de economie liberă cu miniștri care în viața lor n-au fost patroni și nu pot să gândească liberi. Nu mi se pare corect să pui miniștri oameni care n-au lucrat în domeniu. Nu poți compensa prietenia și încrederea pe care o ai într-un om punându-l într-o funcție pentru care nu e pregătit. Peste șase luni poate se ceartă cu domnul Dragnea, își ia bagajele și pleacă. Noi avem sezon la mare două luni, dar dacă ar fi alt ministru al Turismului ar putea crește sezonul cu patru luni. Nu ne trebuie autostrăzi și avioane, ci un ministru, un om normal, care să înțeleagă ce e de făcut. Cum au făcut bulgarii, croații, georgienii", adaugă Mohammad Murad.
Bogdan Trif, ministrul Turismului, fost șef al Gărzii de Mediu, este cea mai ștearsă prezență dintre cei care au condus în ultimii ani această instituție. Oamenii de afaceri din turism spun că, dacă ar fi să-l compare cu Trif, chiar și fostul ministru al Turismului, Mircea Dobre, cel care a distrus efectiv promovarea turismului românesc, iese câștigător. Din păcate, în urma acestei lupte pierde România.
Ce prevede legislația
Potrivit legislației în vigoare, salariul mediu brut este una dintre condițiile care trebuie îndeplinite de străinii care solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă. Salariul este anunțat de către autorități. Numărul de muncitori aduși în astfel de condiții este, însă, unul destul de redus. De exemplu, în cursul anului 2016, Inspectoratul General pentru Imigrări a eliberat 2.887 de avize de muncă/detașare, dintre care 2.266 pentru angajați permanent, 458 pentru detașați, 162 pentru muncitori înalt calificați și 162 pentru stagiari.
Astfel, conform OUG 194/2002 (art 56 alin. 1), privind regimul străinilor în România, străinilor intrați în țară în scopul încadrării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară în scop de muncă dacă prezintă contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul general de evidență a salariaților, din care rezultă că salariul este cel puțin la nivelul câștigului salarial mediu brut. În cazul lucrătorilor înalt calificați, salariul trebuie să fie la nivelul de cel puțin 4 ori câștigul salarial mediu brut.
În decembrie, Guvernul a ridicat pentru acest an limita în care pot fi angajați muncitori străini, după ce, cum a anunțat Profit.ro, lipsa de lucrători români, care i-a determinat pe unii antreprenori să recruteze personal inclusiv din Filipine, Thailanda, Nepal, Vietnam, nivelul avizat fiind însă considerat în continuare insuficient. Conform Ordonanței 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, Guvernul decide anual contingentul pe tipuri de lucrători nou-admiși, în funcție de politica privind migrația forței de muncă și situația pieței muncii din România.
Practic, autoritățile române stabilesc în fiecare an cât de mulți muncitori străini pot fi înregistrați în țară.
Pentru acest an, contingentul aprobat este: lucrători permanenți – 3.000.
