Ținta de 1 ianuarie 2019 pentru aderarea la zona euro e moartă și îngropată, iar România nu a venit cu un nou calendar pentru schimbarea leului cu moneda unică europeană. Chiar și fără țintă, România trebuie să continue reformele structurale, care să facă economia mai competitivă și să o aducă la nivel european, spun economiștii.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Aderarea la zona euro, una dintre cele mai importante decizii privind viitorul României, a rămas în aer. Ultima țintă, 1 ianuarie 2019, nu mai poate fi atinsă nici măcar tehnic, spun economiștii, iar în locul ei nu a fost pus încă nimic.
“Seriozitatea a fost zero când am stabilit ținta 2019. Calendarul trebuie să fie unul realist”, crede Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal. Declarația a fost făcută la o conferință pe tema aderării la zona euro, organizată la Academia de Studii Economice.
"Anul viitor ar trebui să intrăm în mecanismul ratelor de schimb, adică să asumăm o variație restrânsă a cursului de schimb, lucru imposibil din punct de vedere operațional", adaugă Dumitru.
România trebuia să schime leii cu euro încă din 2010, dacă prima țintă, stabilită pentru acel moment, ar fi fost respectată. De atunci autoritățile și-au făcut un obicei de a pune ținte și de a nu le respecta.
“Șase termene de aderare, niciunul nu a fost respectat”, remarcă și Radu Crăciun, economist-șef al BCR, neseriozitatea cu care liderii politici au tratat aderarea la eurozonă.
“Soluția și opțiunea o știm. Piețe libere, competitive”
Criza financiară globală, urmată de cea a datoriilor suverane din zona euro au schimbat discursul despre îmbrățișarea euro. De la criteriile Maastricht, pur nominale, privind deficitul, datoria publică și nivelul inflației, s-a ajuns la criteriile reale de convergență, spune economistul Florin Cîțu. Însă și acestea sunt în continuă schimbare, așa că nu prea avem ce să țintim exact, adaugă el.
“Convergența structurală nu e importantă”, continuă Cîțu. “Ar trebui să convergi către o structură fixă. Am observat în ultimii ani că este volatilă. Europa este ea însuși în reformă, care înseamnă și multe lucruri dureroase”.
Pentru a depăși statutul de a doua cea mai săracă țară din UE – prima e Bulgaria – România trebuie să reformeze economia și să o facă mai competitivă, spun economiștii. Cum facem asta mai exact e continuă dezbatere.
“Mai întâi trebuie eliberată economia”, afirmă Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR. Corupția ridicată, motivul pentru care oamenii sunt în stradă, și nerespectarea dreptului la proprietate trage țara în jos în topurile libertății economice, adaugă economistul. Am putea fi la fel de competitivi ca Danemarca, dacă am sta ca danezii la aceste capitole, dar pentru asta ar trebui să respectăm legea.
“Libertatea față de corupție și libertatea dreptului la proprietate definesc ceea ce înseamnă legea”, spune Croitoru.
“Soluția și opțiunea o știm”, susține Cîțu. “Piețe libere, competitive, care îți oferă totdeauna rezultate mai bune decât piețe strâns reglementate”. Dacă dezideratul de fond e clar, formula de implementare e mai greu de găsit.
“Dacă reușești să găsești o formulă care să facă față șocurilor interne și externe, atunci ai găsit formula perfectă, dar nimeni nu o știe”, adaugă Cîțu.
Românilor li s-a interzis dreptul la muncă în unele țări ale UE până anul trecut, deși am aderat în 2007. Asta arată că nici în Uniune nu există o libertate economică deplină. Mai mult, țările se reformează cu viteze diferite după criză, continuă Cîțu, în funcție de toleranța populației.
Crăciun și Dumitru, pe de altă parte, spun că România trebuie să crească încasările bugetare pentru a se putea dezvolta.
“Nu poți să rămâi țara cu cele mai reduse venituri bugetare din Uniune”, crede Crăciun. Statul încasa 33,5% din PIB în 2014. Dumitru susține că ar trebui să ajungem cu încasările pe la 40-50%, unde e media UE.
Statul ar trebui să investească în acele zone unde decalajele față de restul țării sunt enorme, adaugă președintele Consiliului Fiscal. El a dat exemplul Moldovei, care, cu venituri per capita de 25% din media UE, e mult în spatele Bucureștiului, cu venituri de 130% din medie.
“Lucrul acesta poate să fie un atac la siguranța națională. Nu poți să ții împreună regiuni atât de diferite economic”, consideră Dumitru, și recomandă investiții în infrastructura din Moldova, deși discuțiile publice sunt acaparate de construirea unei autostrăzi care să treacă munții.
“Nu poți să intri într-o casă care arde”
Astă-vară se discuta despre ruperea zonei euro. Grecia a fost la un pas să fie forțată să se întoarcă la drahmă, lucru cu consecințe nebănuite pentru țările sudice și a viitorului uniunii monetare. Grecia a acceptat noi măsuri de austeritate în schimbul unui nou bailout european, așa cum a făcut-o cu alte două ocazii. Dar episodul a arătat cât de ridicat rămâne potențialul de a discuta periodic despre existența euro în termeni de a fi sau a nu fi.
“Nu putem ignora convulsiile din zona euro. Cum va arăta peste cinci ani? Se vor acumula tensiunile, se va ajunge la o spargere a zonei euro?”, se întreabă economistul-șef al BCR, cea mai mare bancă locală.
“Nu poți să intri într-o casă care arde”, spune plastic Dumitru, care atrage însă atenția că nici nu trebuie să cădem în capcana de a spune că ei au problemele lor, deci noi să ne vedem de ale noastre.
Economiștii au punctat că nu este suficientă dorința României de a adera la zona euro, fiind nevoie și de acceptul actualilor membri, cu toate că îndeplinim toate criteriile nominale de convergență.
“Trebuie ca euro aria să ne accepte. E greu de crezut că va accepta un membru nepregătit”, spune Dan Armeanu, profesor universitar de finanțe la ASE, și dă exemplele țărilor care au eșuat în uniunea monetară, după ce au intrat nepregătite.
De când eurozona a început să gâfâie, doar trei țări au renunțat la moneda proprie pentru cea tipărită de BCE, toate mici și toate de la Marea Baltică: Estonia (2011), Letonia (2014) și Lituania (2015). Țări cu economii mai puternice decât cea a României, precum Polonia, Cehia sau Ungaria au amânat adoptarea euro fără a mai fixa un nou orizont, deși aceasta e obligatorie prin tratatul de aderare la UE.