Carantinarea generalizată a populației a avut efecte limitate, a diminuat răspândirea virusului și a contribuit pozitiv la recuperarea pacienților, însă nu a redus nici mortalitatea, nici numărul de cazuri severe, este concluzia unui studiu comparativ a măsurilor antiepidemie luate în de cele mai afectate 50 de state publicat de The Lancet.
Dintre cele 50 de state cu cele mai numere de cazuri, 40 (80%) au impus o carantinare totală a populației, în timp ce 5 state (10%) au apelat la o carantinare parțială sau la anumite interdicții de circulație. 38 de state (76%) și-au închis complet granițele, în timp ce 10 (20%) doar parțial.
"În studiul nostru, numărul mai mare de zile scurs până la închiderea frontierei a fost asociat cu un număr mai mare de cazuri, iar măsuri mai restrictive de sănătate publică (cum ar fi o carantinare completă comparativ cu carantinarea parțială sau impunerea anumitor interdicții de circulație) au fost asociate cu o creștere a numărului de cazuri de recuperare. Aceste constatări sugerează că practicile de sănătate publică mai restrictive pot fi într-adevăr asociate cu reducere a transmiterii virusului și cu o performanță relativ mai bună. Cu toate acestea, în analiza noastră, carantinarea totală și testarea pe scară largă nu au fost asociate cu reducerea numărului de cazuri critice sau a mortalității globale”, este concluzia studiului.
În schimb, factorii cheie asociați cu creșterea răspândirii virale și a mortalității identificați de autori au fost “nivelurile scăzute de pregătire națională în depistarea și raportarea timpurie a cazurilor, capacitatea limitată a sistemului sanitar și caracteristicile populației, cum ar fi vârsta înaintată, obezitatea și ratele mai mari ale șomajului”.
Din studiu rezultă că numărul mare de cazuri înregistrate este asociat cu cel al gradului de obezitate al populației, a vârstei mediane a acesteia și cu perioada scursă de la primul caz la închiderea granițelor.
Mortalitatea la un milion de locuitori pare a fi evoluat în funcție de obezitatea populației și, surprinzător, la prima vedere, de nivelul Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor. O explicație a faptului că epidemia de COVID-19 pare o boală a statelor bogate este faptul că probabil acestea au efectuat mai multe testări, au fost mai transparente în raportare și au beneficiat de sisteme de “urmărire” a cazurilor mai performante. Alte explicații potențiale ale asociației dintre PIB-ul pe cap de locuitor și cel al mortalității ar putea fi accesul mai facil la călătorii aeriene și vacanțe în străinătate, ținând cont de faptul că acestea au fost identificate ca fiind un factor important care contribuie la răspândirea virală internațională
În ceea ce privește numărul de cazuri critice la milionul de locuitori, acestea au fost asociate pozitiv cu o rată ridicată a șomajului și cu nivelul PIB-ul pe cap de locuitor.
Un nivel mai redus al inegalității economice, numărul mai ridicat de asistente la un milion de locuitori și o rată a fumatului mai ridicată în rândul populației, în schimb, au fost asociate cu o reducere atât a numărului de cazuri critice, cât și a mortalității.
O explicație posibilă a faptului că rata fumatului pare asociată cu un număr mai redus de cazuri este aceea că statele cu o populație cu o vârstă mediană mai redusă a populației au și un procent mai ridicat de fumători, susțin autorii.
Studiul publicat de The Lancet nu analizează decât efectele directe ale măsurilor adoptate de guverne în actuala criză a Coronavirusului, nu și costurile indirecte sau victimele colaterale ale acestora.
Aruncarea economiei globale în recesiune, majorarea ratei șomajului, numărul de falimente în ascensiune, creșterea galopantă a datoriilor publice sunt cele mai importante dintre acestea. Este drept că o parte din aceste efecte se înregistrau oricum în urma panicii promovate în ultimele luni, însă tot de guverne, susținute de experți și presă.
În plus, pe partea medicală, milioane de bolnavi au rămas, în urma impunerii “carantinelor totale”, fără acces la sănătate, iar izolarea la domiciliu cu lunile a condus la creșterea numărului cazurilor de boli psihice, și va contribui la o amplificare a ceea ce specialiștii numesc “morți ale disperării” (sinucideri, decese cauzate de abuzul de alcool, droguri etc), specifice recesiunilor economice.
