Un judecător de la Curtea de apel Ploiești, care are de soluționat una dintre cauzele privind anularea deciziei Curții Constituționale a României prin care au fost anulate alegerile prezidențiale de anul trecut, a decis să amâne, pentru a treia oară, judecarea dosarului.
„Observând că din jurisprudența depusă la dosarul cauzei de către reclamantă se face dovada că s-a procedat la anularea unei Hotărâri CCR de către Curtea de Apel București prin s.c 2924/20.08.2018, rămasă definitivă, (...) Curtea de Apel Ploiești- SCAF, se declară competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cauza”, se arată în soluția dată de magistratul care a stabilit că se va pronunța în respectivul dosar în data de 27 mai, după ce românii își vor fi ales președintele, scrie News.ro.
Un judecător de la Curtea de apel Ploiești a decis că se va pronunța cu privire la o solicitare primită din partea unui cetățean care a solicitat anularea deciziei pronunțate anul trecut de Curtea Constituțională a României, prin care alegerile prezidențiale au fost anulate.
Decizia magistratului din cadrul Curții de apel Ploiești a fost luată în pofida faptului că, anterior, tot în urma unei decizii a CA Ploiești, Înalta Curte de casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că instanțele de judecată nu pot anula hotărâri ale CCR. Cu toate acestea, magistratul de la Ploiești a constatat că există un precedent în acest sens.
„În temeiul art 519 alin 1 Cpc, față de neîndeplinirea condiției prin care se stabilește ca instanța de sesizare să judece cauza în ultimă instanță, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a ÎCCJ cu solicitarea de a da rezolvare chestiunii de drept ce vizează excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de Ministerul Public, întrucât disp. art 132 alin 4 Cpr civ. teza a a II a Cod Pr. Civ , stabilesc că ar fi supusă recursului hotărârea prin care instanța s-ar declara necompetentă ca „nefiind de competența instanțelor române”. Interpretând, per a contrario disp. art 132 alin (4) Cpr civ. teza a a II a Cod Pr. Civ Curtea constată că nu suntem în situația de a sesiza o instanță alta decât română cu soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă. Pe de altă parte, Curtea constată că cel puțin într-o ipoteză ar putea fi atrasă competența instanțelor românești, întrucât din examinarea alegațiilor cuprinse în cadrul cererii, acestea s-ar putea încadra formal într-o cerere ce ar putea face obiectul unei cercetări efectuate în temeiul unei sesizări adresate Ministerului Public, Minister care, chiar și procedând ipotetic la emiterea unei soluții de clasare raportat la disp. art . 61 alin 2 din Legea nr 47/1992 cu referire la 297 Cpen, cu aplicarea art. 16 lit. h) și art 315 alin (1) lit b) C. pr Pen., ar avea mai departe competența de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desființare a Deciziei contestate în temeiul art 549 indice 1 alin 1 și (5) lit. b) teza finală Cod Pr. Pen., astfel că inclusiv potrivit principiului că acolo unde se poate mai mult, se poate și mai puțin, atâta timp cât parte din alegații pot fi cercetate într-o procedură de excepție, cum este cea penală, cu atât mai mult poate fi cercetată într-o procedură contencioasă. Față de dispozițiile anterior evocate din care rezultă că nicio instanță străină nu pare a avea competența de a se pronunța și cel puțin o instanță românească, fie aceasta și penală, ar fi competentă să se pronunțe cu privire la parte din alegațiile cuprinse în cererea reclamantei, observând că din jurisprudența depusă la dosarul cauzei de către reclamantă se face dovada că s-a procedat la anularea unei Hotărâri CCR de către Curtea de Apel București prin s.c 2924/20.08.2018, rămasă definitivă, in tem art 131 Cpc, rap. la art 96 Cpd Pr. civ., rap la art 147 alin. (4) și 146 lit. f) din Constituție, art 52 din Legea nr 370/2004, art 11 alin (1) pct B, lit a), art 11 alin ( 3), art 37 și 38 din Legea nr 47 /1992, art 4 din Legea nr. 24/2000, cu referire la disp. art 1, art 2 lit c), art. 8 alin 1 art 5 alin (1) interpretat, per a contrario, și art 10 alin (1) și (3) din Legea nr 554/2004, Curtea de Apel Ploiești- SCAF, se declară competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cauza. Ia act că nu se mai invocă alte excepții”, a stabilit magistratul din cadrul Curții de Apel Ploiești.
Judecătorul a declarat drept admisibile și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
„Încuviințează proba cu înscrisuri obținute din mediul online ce constă în nota înregistrată la Administrația prezidențială cu nr. xxxx. Respinge ca nefondată încuviințarea probei cu înscrisuri ce constă în documentul postat pe site -ul CCR ce datează din februarie 2025, care este redactat în limbă franceză, și care conține date despre pretinsa utilizare a aplicației xxxx într -un atac cibernetic, motivat de faptul că analiza legalității deciziei CCR se rezumă la examinarea legalității acesteia din perspectiva datelor și faptelor existente la momentul emiterii acesteia, or acest raport informativ prezentat în limba franceză este emis ulterior. În temeiul art 13 alin 1 din Legea nr 554/2004, încuviințează proba cu toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, astfel că, la solicitarea reclamantei emite adresă către CCR pentru a le transmite acestei Curți. Constată că pentru soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei CCR nr xxxx se impun a fi analizate înscrisurile încuviințate ca probă la cererea reclamantei, judecata cererii de suspendare urmând a fi amânată mai cu seamă că suspendarea executării Deciziei CCR nr XXXX neurmată de anularea HG de organizarea alegerile electorale contemporane nu afectează simpla organizare a acestora. Prorogă discutarea sesizării CJUE pentru următorul termen de judecată, cerere de sesizare formulată de către reclamantă”, se mai arată în soluția pe scurt a Curții de Apel Ploiești.
Judecătorul a stabilit drept următor termen în acest dosar data de 27 mai, ora 15:30, până atunci urmând ca CCR să fie citată în acest dosar. Decizia poate fi atacată, odată cu fondul.
Curtea de Apel Ploiești a admis, la sfârșitul lunii aprilie, cererea unei persoane privind anularea Hotărârârii Curții Constituționale din 6 decembrie 2024, prin care era anulat întregul proces electoral din toamna anului trecut. Decizia a fost pronunțată de judecătorul Alexandru Vasile. Vasile a fost judecător la Tribunalul Prahova, înainte de a ajunge la Curtea de Apel, iar între 2013 și 2017 a fost detașat la Ministerul Justiției.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești. Secția pentru judecători a CSM a decis sesizarea Inspecției Judiciare pentru a face verificări cu privire la săvârșirea unei eventuale abateri disciplinare de către judecătorul de la Curtea de Apel Ploiești care a soluționat dosarul.
Ulterior, ICCJ a respins cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curții Constituționale 32 din 6 decembrie 2024 privind alegerile.
”Admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă Curtea Constituțională a României și recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței nr. 135 din 24 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal. Casează în tot sentința recurată și rejudecând: Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești. Respinge cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024, formulate de reclamanta Popescu Gheorghița, ca inadmisibile”, a decis, în 25 aprilie, ICCJ.
