Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat recent o cauză (Imofloresmira) care privește dreptul de deducere de TVA. Acesta a fost întotdeauna un subiect de mare interes, dar mai ales de dezbatere, atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru autoritățile fiscale. Din acest motiv, Curții de Justiție a Uniunii Europene i se adresează periodic întrebări legate de dreptul contribuabililor fie de a-și deduce TVA, fie de a-și menține acest drept odată dobândit, în cazul în care anumite bunuri/servicii destinate utilizării într-o activitate ce dă drept de deducere a TVA nu mai ajung să fie utilizate ca atare, din motive obiective, arată, într-o analiză transmisă Profit.ro, specialiștii PwC România.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Astfel, în litigiul privind societatea portugheză Imofloresmira, înaintat spre soluționare, CJUE a confirmat recent faptul că proprietarii de imobile sunt îndreptățiți să-și mențină dreptul de deducere a TVA exercitat la achiziția imobilelor, chiar dacă acestea nu sunt închiriate imediat, atât timp cât se poate demonstra în mod obiectiv intenția proprietarului imobilelor de a le închiria în regim de taxare (cauza C‑672/16 Imofloresmira).
"Imofloresmira este o societate din Portugalia care a achiziționat bunuri imobile cu intenția de a le închiria în regim de taxare. În acest sens, societatea a optat pentru taxarea prestărilor de servicii de închiriere pe care intenționa să le efectueze, a inițiat diverse demersuri, pe multiple căi, cu privire la identificarea de potențiali chiriași în acest sens și, prin urmare, și-a dedus TVA la achiziția imobilelor respective. Întrucât autoritățile fiscale au constatat că în ultimii doi ani imobilele respective rămăseseră neînchiriate, acestea au considerat că societatea avea obligația ajustării dreptului de deducere a TVA aferente achiziției imobilelor, deși contribuabilul făcuse dovada obiectivă a inițierii de demersuri în vederea găsirii de potențiali chiriași", afirmă Andreea Dereli, senior manager, Taxe Indirecte, PwC România.
Andreea Dereli, senior manager, Taxe Indirecte, PwC România
Curtea, ajungând să fie sesizată în acest sens, a reiterat faptul că astfel de imobile trebuie considerate ca fiind utilizate de către persoanele impozabile în scopul operațiunilor lor taxabile, chiar și atunci când rămân o anumită perioadă neocupate de chiriași, atât timp cât se probează că proprietarii au încercat, în mod constant, să le închirieze (în regim de taxare) în acest timp.
"Și de această dată, hotărârea Curții s-a bazat tot pe principiul neutralității fiscale, care interzice condiționarea deducerii TVA de rezultatele activității agenților economici. Ca atare, societățile din sectorul imobiliar au dreptul să își mențină deducerea TVA exercitată la achiziția de imobile, chiar dacă, ulterior, din motive independente de voința lor, nu le închiriază în regim de taxare", spune Alexandru Antonescu, manager, Taxe Indirecte, PwC România.
Desigur, contribuabilii trebuie să intenționeze, cu bună-credință și în mod justificat, să închirieze imobilele în regim de taxare, respectiv prin dovada demersurilor continue inițiate în acest sens. În caz contrar, dacă TVA s-a dedus la achiziția de imobile pe baza intenției închirierii lor în regim de taxare, însă această intenție a fost declarată în mod fraudulos/abuziv de către un agent economic, persoana impozabilă, în mod evident, are obligația de a ajusta TVA dedusă sau, după caz, își poate pierde integral dreptul de deducere a TVA exercitat inițial (așa cum Curtea a statuat în numeroase ocazii), exlică acesta.
Alexandru Antonescu, manager, Taxe Indirecte, PwC România
Important de precizat este că această hotărâre este aplicabilă nu numai sectorului imobiliar, ci oricărui domeniu de activitate al cărui specific poate presupune (1) un decalaj de timp între momentul achiziționării bunurilor/serviciilor respective și data utilizării lor într-o asemenea activitate, sau (2) neutilizarea bunurilor/serviciilor achiziționate în cadrul unei activități taxabile, din motive obiective.
Specialiștii PwC amintesc, din nou, că, în domeniul taxei pe valoarea adăugată, autoritățile fiscale naționale au obligația să țină cont de jurisprudența Curții. În ceea ce privește speța care face obiectul acestui articol, Curtea s-a pronunțat deja în mai multe rânduri, în favoarea contribuabililor, în cauze precum C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) și C-37/95 Ghent Coal Terminal.
Potrivit celor doi, deși ambele decizii au fost deja transpuse și în legislația din România (demers ce nu este necesar pentru ca hotărârile Curții să fie opozabile autorităților fiscale române), agenții economici care achiziționează bunuri/servicii destinate obținerii unor venituri taxabile, însă care realizează aceste venituri după o perioadă îndelungată de la momentul achiziției, sau care - în unele cazuri - nu le mai obțin deloc (din diverse motive obiective), încă se mai confruntă adesea în practică cu una dintre următoarele abordări din partea autorităților fiscale române: dreptul de deducere a TVA este fie ajustat, fie anulat integral.
Prin urmare, concluzionează consultanții PwC, este important ca toate societățile care nu obțin venituri taxabile încă din faza investițională, dar nu numai ele, indiferent de domeniul de activitate, să aibă cunoștință de faptul că le revine sarcina de a analiza în detaliu măsura în care îndeplinesc condițiile de formă și de fond în vederea deducerii TVA și păstrării acestui drept, situație ce trebuie evaluată atât la momentul achiziționării de bunuri/servicii, cât și pe parcursul întregii perioade de utilizare a acestora, în funcție de destinația avută în vedere/efectivă.
