România are nevoie de un cadru reglementator-fiscal menit a încuraja, și nu descuraja, cum este cazul în prezent, investițiile în segmentul de explorare și producție de gaze. Dovadă: 2019 este anul cu cea mai accelerată scădere a producției autohtone, care va depăși probabil valoarea de 4,5%, ambii producători interni raportând o reducere a volumului gazelor extrase. Dacă în cazul OMV Petrom nu este o surpriză, dată fiind evoluția din ultimii ani, ca urmare a scăderii naturale a producției, și Romgaz, care a înregistrat creșteri în 2017 și 2018, a anunțat că producția sa de anul trecut a scăzut cu 1,1%.
Inexistența unui acord de interconectare pe rutele tradiționale de import din Ucraina (Medieșul Aurit-Isaccea) între Transgaz și operatorul de sistem din Ucraina, nu numai că a limitat capacitatea de import a României la aproximativ 170 GWh/zi, insuficientă în cazul instalării unei vremi geroase, dar a și compromis șansele ca transportatorul român să încaseze vreun ban din tranzitul gazelor din Bulgaria către Ucraina.
Prețul plătit de consumatorii casnici din București pe gaz a fost în ultima lună a anului trecut, cel mai mic din capitalele Uniunii Europene, după cel achitat de locuitorii Budapestei, însă nu ca urmare a plafonării prețului prin controversata OUG 114, care n-a fost transferat în prețul final, ci în tarifele percepute de furnizori. Engie, de exemplu, facturează, la ordinul Autorității Naționale în Domeniul Energiei (ANRE) un preț al gazului de 93,68 lei/MWh (cu tarife de transport incluse, dar care sunt doar de nivelul câtorva lei/MWh) deși îl cumpără cu numai 68 lei/MWh.
Politicienii și tehnocrații autohtoni visează utopic la momentul în care România va deveni un hub regional de gaze, însă realitatea se încăpățânează să le transforme visele într-un veritabil coșmar. Pentru a putea deveni un hub regional, interconectările cu statele vecine sunt esențiale, însă se poate spune că ele sunt cel puțin deficitare în cazul României. Mai mult, la ora actuală, ca urmare a refuzului Transgaz de a semna un contract de interconectare pe rutele tradiționale de import cu nou-creatul operator de transport din Ucraina, capacitatea de import gaze a României este una extrem de mică: de aproximativ 170 GWh/zi, cu cel puțin 30 GWh/zi sub capacitatea de import necesară acoperirii consumului intern. Cu toate acestea, ministrul energiei Virgil Popescu, dar și Transgaz, refuză să recunoască realitatea și includ (uneori și de 2 ori) capacitățile de tranzit în cele de import!
Președintele Republicii Belarus, Alexander Lukașenko, a propus vineri organizarea unei întâlniri cu omologul său rus Vladimir Putin pentru a rezolva problema aprovizionării cu petrol a fostei republici sovietice, care luna viitoare ar putea rămâne fără materie primă de rafinat, informează agenția de știri locală Belta.