' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
Inteligența artificială schimbă modul în care sunt exercitate profesiile, însă nu elimină nevoia de specialiști capabili să verifice rezultatele generate de tehnologie. În educația inginerească, provocarea este integrarea noilor instrumente fără a sacrifica fundamentele teoretice, capacitatea de rezolvare a problemelor și experiența practică, spune Răzvan Crăciunescu, profesor la Universitatea POLITEHNICA București (UPB), la Maratonul digitalizării, organizat de Profit.ro și având ca partener exclusiv compania Metaminds.
Evenimentul a fost transmis în direct atât pe toate platformele Profit.ro, cât și la postul de televiziune Prima News
„Trebuie să ne gândim că un student sau un viitor inginer trebuie să știe fundamentele și fundamentele în electronică, de exemplu, au fost stabilite prin niște legi plus legile naturii care ajută la asta, iar acestea nu se schimbă”, a declarat Răzvan Crăciunescu.
Peste această bază, universitatea încearcă să introducă discipline conectate la evoluțiile tehnologice și la cerințele actuale ale industriei. Printre domeniile vizate se numără inteligența artificială, securitatea informației și securitatea hardware, inclusiv scenariile în care componentele fizice pot reprezenta sursa unor probleme de securitate, nu doar software-ul. În viziunea profesorului, pregătirea unui inginer presupune în continuare cunoștințe solide de matematică și fizică, indiferent de instrumentele tehnologice pe care le utilizează.
În ceea ce privește utilizarea AI în procesul educațional, facultățile încearcă să stabilească reguli care să permită folosirea instrumentelor fără a compromite corectitudinea academică. Importantă nu este doar obținerea unui rezultat, ci și transparența asupra modului în care a fost produs și înțelegerea mecanismelor din spatele acestuia.
„Nu este o problemă dacă folosești inteligența artificială dacă spui că ai folosit-o și cum o folosești, dacă îi arăți profesorului poate cum ai gândit, cum ai ajuns la rezultatul acela folosind inteligența artificială”, a declarat Răzvan Crăciunescu, profesor UPB.
Dincolo de utilizarea aplicațiilor existente, pregătirea inginerească include și dezvoltarea și antrenarea modelelor de inteligență artificială. Cercetătorii lucrează la aplicații specializate, de la siguranța sistemelor AI până la utilizări în radar și în tehnologiile 5G. În cazul AI safety, obiectivul este ca modelele să poată identifica intrările eronate și să evite luarea unor decizii bazate pe informații greșite.
Profesorul consideră că, în următorii ani, schimbările vor afecta mai ales modul de desfășurare a activităților profesionale, nu neapărat dispariția unor profesii în întregime. Validarea umană va rămâne importantă, iar absolvenții vor avea nevoie de capacitatea de a analiza rezultatele oferite de AI și de a decide dacă acestea pot fi folosite în practică.
„Ceea ce încercăm să facem și noi la facultate este să facă foarte mult problem solving”, a declarat Răzvan Crăciunescu, profesor UPB.
În opinia sa, capacitatea de a rezolva probleme presupune parcurgerea unor etape clare: înțelegerea cerințelor, alegerea instrumentelor potrivite și construirea unei soluții. Abordarea este relevantă indiferent dacă studentul lucrează la o problemă de matematică, una de fizică sau la dezvoltarea unui model de inteligență artificială. Adaptabilitatea și raționamentul aplicat devin astfel competențe esențiale într-un mediu profesional în care instrumentele se schimbă rapid.
Una dintre cele mai mari provocări pentru educație rămâne însă păstrarea gândirii critice. Răzvan Crăciunescu face distincția între cognitive offloading, prin care o parte din efortul cognitiv este transferată către instrumente externe, și cognitive surrender, situația în care utilizatorul renunță la propriul proces de gândire și acceptă rezultatul fără să-l verifice.
În acest context, rolul universității este să ofere experiențe concrete de învățare, în care studenții să experimenteze, să testeze ipoteze și să învețe inclusiv din greșeli.
„Rolul nostru și mai ales într-o facultate de inginerie este să-i punem pe studenți, unu, să facă practică, să pună mâna, să vadă, să pună mâna pe un condensator, să pună mâna pe o rezistență și să pună mâna să gândească”, a mai precizat Răzvan Crăciunescu.
Acesta explică faptul că activitățile practice și proiectele le permit studenților să înțeleagă consecințele propriilor decizii într-un mediu controlat. Laboratoarele ar trebui să le ofere libertatea de a încerca soluții, de a greși și de a-și îmbunătăți rezultatele, fără ca fiecare eșec să aibă consecințe disproporționate. Spre deosebire de un model lingvistic de mari dimensiuni (LLM), care poate furniza un răspuns imediat, experiența directă îi obligă pe studenți să testeze și să înțeleagă ceea ce învață.
Colaborarea cu mediul privat completează această pregătire. Practica profesională este o componentă obligatorie a pregătirii studenților, iar universitatea pune la dispoziție mai multe locuri decât numărul celor care trebuie să le ocupe.
„Studenții noștri în anul 13-14, în vara din anul 13-14, sunt obligați să facă practică într-o companie. Avem peste 1.000 de locuri de practică pentru 600-700 de studenți și impulsionăm foarte mult să se ducă și să vadă cum este viața într-o companie”, a mai spus acesta.
Pentru universitate, contactul cu mediul economic oferă studenților ocazia de a înțelege cum funcționează organizațiile și cum se aplică în practică noțiunile învățate la cursuri.
