În primele două articole „MESERIAȘII” ne-am ocupat de periplul unui tânăr de la școala primară la
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
școala de meserii (vocațională). Vom continua cu sistemul superior de universități de științe aplicate
elvețiene (Școlile de înalte studii specializate - HES), ale căror programe sunt încununate cu un bacalaureat universitar de același nivel cu universitățile tradiționale (Școlile de înalte studii universitare - HEU).
Aici e cazul să facem apel la un pic de etimologie: cuvântul „școală” în greacă – scholeion – înseamnă, culmea, timp liber! Probabil, deoarece oamenii veneau, din plăcere, pentru a învața și dezbate. „Beit Knesset” în ebraică înseamnă sinagogă, dar, în același timp, casa adunării și casa învățăturii, unde oamenii se adunau să se roage și să învețe. Azi, kensset-ul este Parlamentul israelian. În vremurile moderne, în mediul anglo-saxon, dar și în cel francofon, prin școală se înțelege nu numai cea primară sau gimnazială, dar și școala universitară (Harvard Business School, Haute Ecole de Commerce etc).
O facultate de medicină poate fi considerată o școală profesională, deoarece aceasta are menirea să îi formeze pe profesioniștii din sănătate. O școală vocațională poate fi și un institut de arte, deoarece se bazează pe o vocație. Cuvintele „școală”, „profesional”, „vocațional”, care în România „sună ca dracu’”, cum zicea un fost premier, sunt cuvinte nobile care ar trebui să fie reabilitate ca semnificație și în țara noastră.
În România, există o opoziție destul de importantă a mediului universitar față de universitățile de științe aplicate. Și nu aș spune că această opoziție provine din necunoaștere, deoarece universitarii românii au un grad mare de mobilitate internațională, ci din instinctul de conservare și protecție față de o posibilă concurență. Acest fenomen este uman și l-am văzut cu peste 25 de ani în urmă și în Elveția, cu toate că peste 60% dintre elvețienii cu studii superioare au trecut inițial printr-o școală vocațională și nu teoretică (!).
Unele cadre universitare (și, din păcate, și unii rectori) consideră că profesorii nu vor să predea într-o „școală profesională”, iar studenții nu vor să vină la universitate ca „să facă practică”. Cu toate că un fost ministru a fost acuzat că a distrus învățământul profesional din România (pe nedrept, deoarece
lipsa de cerere și schimbările majore de după 1989, când a apărut o puzderie de noi facultăți și universități, au cauzat această „distrugere”), se pare că nici astăzi nu există o mare dorință de a-l
repune în drepturi și la nivelul meritat, în ciuda multor declarații goale de conținut.
S-a considerat - pe bună dreptate – că, în România, nu există școli profesionale de calitate care pot fi
transformate în universități de științe aplicate. S-a preferat, însă, ca învățământul universitar dual să
fie integrat în universități, sub formă de colegii și nimic mai mult. Nimic nici despre posibilele și chiar
beneficele transformări ale unor universități și/sau facultăți existente în universități/facultăți duale.
Nimic despre crearea unor noi universități de științe aplicate. A nu se confunda viitoarele campusuri
duale cu universități de științe aplicate! Desigur, se poate spune că în PNRR se prevede crearea acestor campusuri de învățământ dual, pe baza unor consorții din care face parte și mediul economic.
Instituția cheie este și în acest caz universitatea tradițională. Rămâne ca viitorul apropiat să ne spună cât de eficiente vor fi aceste structuri. Din fericire, există și universități și rectori care au înțeles importanța acestui demers și doresc să-l aplice cu succes. Să sperăm că vor fi majoritari, iar viitoarele campusuri, în care se va investi enorm, nu vor avea soarta altor proiecte născute moarte.
Modelul de învățământ dual superior este cel mai bine exemplificat de o universitate de medicină sau
de un conservator, în care se combină perfect practica formatoare cu teoria. Sunt multe neînțelegeri
legate de sistemul dual universitar care – dacă ar fi construit cum trebuie – ar contribui, în mod substanțial, la creșterea economică și la schimbarea, în bine, a vieții multor tineri.
Când se vorbește despre practică în România, oamenii au în minte munca necalificată pe care trebuie să o facă studenții în niște întreprinderi care nu caută decât să-i exploateze. Practica în sistemul dual este însă o practică formatoare, care se desfășoară sub supravegherea unor instructori care – la rândul lor – au fost și ei formați să știe să formeze (Train the Trainer).
În Elveția, universitățile de științe aplicate sunt instituții de învățământ superior care se concentrează
pe formarea practică și pe aplicarea cunoștințelor în domenii precum ingineria, informatica, științele
medicale, afacerile și managementul. Universitățile de științe aplicate sunt cunoscute pentru abordarea practică a predării, proiecte de cercetare aplicată și colaborări cu industria. Studenții sunt adesea încurajați să lucreze la proiecte practice, încă de la începutul programului lor, pentru a pune în practică ceea ce au învățat la clasă.
Universitățile de științe aplicate sunt complementare universităților tradiționale, care se concentrează mai mult pe cercetare și pe predarea teoretică. Universitățile de științe aplicate sunt adesea considerate o alegere excelentă pentru studenții care doresc să dobândească competențe practice și să fie pregătiți să intre pe piața muncii imediat după absolvire.
Să luăm exemplul lui Lucas, un tânăr elvețian absolvent de școală profesională cu o diplomă de maturitate profesională. Lucas a fost dintotdeauna fascinat de lumea hotelurilor și a restaurantelor. Crescând în Elveția, știa că Ecole Hôtelière de Lausanne (EHL) era considerată a fi cea mai bună școală hotelieră din lume. Lucas a decis să studieze la această universitate de științe aplicate.
La început, lui Lucas i-a fost greu să se adapteze la rigorile studiilor la EHL. Cursurile erau solicitante,
temele erau numeroase însă mediul universitar era motivant si dinamic iar colegii lui veniți din peste o sută de țări formau un ansamble cosmopolit si multicultural de o mare bogăție.
Lucas avut șansa de a participa la proiecte practice și la stagii de formare în hoteluri de top din Elveția.
De asemenea, a participat la conferințe și evenimente conduse de profesioniști renumiți din industria
ospitalității, ceea ce i-a permis să se dezvolte și să descopere noi tendințe și inovații.
De-a lungul anilor, Lucas a dobândit numeroase competențe în domeniul serviciilor pentru clienți și al
managementului ospitalității. Cu diploma EHL în mână, Lucas și-a găsit rapid un loc de muncă, la un
mare hotel de lux din Geneva. Și-a putut aplica abilitățile și cunoștințele, pentru a ajuta compania să
ofere o experiență de neuitat oaspeților săi.
Lucas a avut, de asemenea, ocazia de a lucra în alte hoteluri renumite din întreaga lume, lărgindu-și orizonturile. Iar, după câțiva ani, Lucas a fost recrutat ca director al unei clinici medicale de lux din Lausanne. El știa că toate acestea au fost posibile datorită pregătirii practice și profesionale pe care a primit-o la EHL, o instituție renumită în întreaga lume pentru calitatea educației sale. Lucas a fost întotdeauna mândru să spună că a studiat la EHL, una dintre numeroasele școli de înaltă calitate care fac din Elveția un lider în lumea ospitalității.
Prof. Dr Ing. Ray F. IUNIUS este Director de dezvoltare și profesor la Ecole hôtelière de Lausanne și Universitatea din Lausanne (HEC). Ray are un doctorat în științe tehnice de la Universitatea Transilvania din Brașov, un master și un doctorat în Management de la Universitatea din Lausanne. Este autorul unor cărți și a numeroase articole în domeniul managementului serviciilor
