Opinii: Brazilia și România: două modele, aceeași ambiție. Ce putem învăța în Agrifood, Tech și AgriTech

Comparația de mărime nu ne ajută. Brazilia este un gigant continental și una dintre marile economii ale Sudului Global. România este o economie europeană medie, așezată într-un punct care contează: între piața unică, Europa Centrală, Marea Neagră și reconstrucția Ucrainei de mâine. Ce merită comparat sunt ambiția și mecanismele prin care o țară își construiește competitivitatea. Iar aici două domenii îmi par decisive, Agrifood și Tech, cu o punte între ele care va conta enorm: AgriTech.

Agrifood: Brazilia nu a câștigat prin hectare, ci prin sistem

Cifrele braziliene impresionează. În 2025, exporturile agribusiness-ului au ajuns la un record de 169,2 miliarde de dolari, adică 48,5% din tot ce a exportat țara. China a cumpărat de peste 55 de miliarde, Uniunea Europeană de peste 25 de miliarde. Soia, carnea de vită și de pasăre, cafeaua, zahărul, porumbul, sucul de portocale: în toate, Brazilia este printre jucătorii care fac prețul pe piața mondială.

CITEȘTE ȘI Opinii: Asfaltarea completă a drumului spre iad (II)

Numai că explicația nu stă în suprafața agricolă. Stă în tot ce s-a construit în jurul ei.

Embrapa, înființată în 1973, a pus cercetarea în centrul agriculturii braziliene, de la genetică și soluri până la adaptarea culturilor și, astăzi, agricultura digitală. Brazilia a arătat că avantajul natural devine avantaj competitiv doar atunci când îl multiplici prin știință. ApexBrasil a adăugat a doua piesă, internaționalizarea organizată, construind împreună cu asociațiile sectoriale platforme de export precum Brazilian Beef, Brazilian Chicken, Brazilian Pork sau Frutas do Brasil.

Cel mai mult îmi place însă exemplul Halal do Brasil, dezvoltat împreună cu Camera de Comerț Arabo-Braziliană. Logica lui pornește de la piață, nu de la depozit. Întrebarea nu mai este ce avem de vândut, ci ce vrea consumatorul din țara în care vrem să intrăm. Certificarea, adaptarea produsului, promovarea, distribuitorii, întâlnirile cu cumpărătorii și înțelegerea culturii locale devin o singură strategie. Companiile din program ajung astăzi pe peste 150 de piețe.

Avem ce învăța de aici. România are agricultură performantă, cereale, proteină animală, vin, produse bio, ingrediente și o industrie alimentară cu loc serios de creștere. Avem și antreprenori care au dovedit că se poate construi la scară. Pasul care ne lipsește este cel de la exportul de produse la categorii românești recunoscute în lume: Romanian Food, Romanian Protein, Romanian Wine, Romanian Organic, Romanian Ingredients. Gândite ca platforme comerciale, cu bani, instrumente și oameni în spate, nu ca sloganuri de târg.

Într-o analiză anterioară despre Brazilia, China și România am rezumat provocarea în trei cuvinte: scale, value, integration. Mato Grosso înseamnă scară. Santa Catarina și ecosistemul din jurul orașului Chapecó arată ce se întâmplă când agricultura, cooperativele, procesarea și exportul lucrează împreună. România își poate construi propriile geografii de competitivitate: Timiș și Arad în Vest, axa Ialomița–Călărași–Brăila–Constanța în sud-est, clustere puternice în Moldova și în Transilvania.

CITEȘTE ȘI Opinii: Când energia devine țintă digitală

Nu avem nevoie să devenim Brazilia Europei. Avem nevoie de cea mai competitivă versiune agroalimentară a României, cu productivitate mai mare, mai multă procesare, branduri mai puternice și ieșire hotărâtă pe piețele externe.

Tech: de la talent la capital global

Există și o Brazilie despre care Europa vorbește prea puțin, cea tehnologică. São Paulo a devenit unul dintre marile centre tehnologice și financiare ale lumii emergente. Nubank are aproape 118 milioane de clienți în Brazilia și 139 de milioane în total, după ce a intrat în Mexic și Columbia. Mercado Livre a crescut la scară latino-americană, iar TOTVS, Stone sau iFood completează un ecosistem care produce deja tehnologie, capital și modele de business exportabile.

Avantajul brazilian e clar: piața internă e atât de mare încât o companie se poate maturiza acasă înainte să plece în lume. La noi e invers. Piața e mică, iar tocmai asta ar trebui să-l oblige pe antreprenorul român să gândească internațional din prima zi. UiPath a fost demonstrația spectaculoasă. Bitdefender arată de ani buni că proprietatea intelectuală românească poate concura global. O generație nouă de companii din AI, fintech, securitate cibernetică și software pentru companii încearcă acum aceeași trecere.

Trebuie însă să renunțăm la imaginea comodă a României ca țară cu programatori foarte buni. A fost un punct de plecare bun, dar nu mai ajunge. Etapa următoare înseamnă produse și platforme românești, proprietate intelectuală, investiții și companii care cresc în afara granițelor.

Privite de aproape, Agrifood și Tech au aceeași boală. În agricultură exportăm încă prea multă materie primă și lăsăm altora procesarea, brandul și marjele. În tehnologie am exportat ani la rând talent și ore de programare, în timp ce produsul și capitalul se multiplicau în altă parte. Problema este una singură, urcarea în lanțul valoric: de la cereale la branduri alimentare, de la outsourcing la produs, de la programator la antreprenor global, de la exportator la multinațională românească.

Inteligența artificială redeschide jocul. Nu e nevoie să construim noi următorul mare model fundamental. Putem deveni însă foarte buni la AI aplicat în industrie, energie, securitate cibernetică, apărare, logistică, servicii financiare și agricultură. Iar aici complementaritatea cu Brazilia devine evidentă: scara lor și accesul nostru la piața europeană, piața lor și ingineria noastră, tehnologia noastră și distribuția lor, capitalul lor și capacitatea noastră industrială. Relația poate trece de la simplul comerț la co-investiții, joint venture-uri și acces reciproc la două piețe continentale.

AgriTech: hectarul inteligent

Cele două povești se întâlnesc în AgriTech. Brazilia avea în 2025 peste 2.000 de agtech-uri, iar potrivit Radar Agtech Brasil, realizat de Embrapa împreună cu partenerii săi, 83% dintre ele folosesc inteligența artificială, iar pentru 35% aceasta este chiar miezul modelului de afaceri.

CITEȘTE ȘI Opinii: Nu există bani publici, există doar banii contribuabililor

România are o agricultură suficient de mare ca să fie teren de testare, competență tehnologică, acces la cercetarea europeană și o nevoie reală de modernizare. Agricultura de precizie, robotica, dronele, gestiunea inteligentă a apei, biotehnologia, trasabilitatea, FoodTech-ul și automatizarea fabricilor alimentare sunt zonele în care cele două verticale pot lucra împreună. Avantajul de mâine nu va mai fi hectarul în sine, ci inteligența pusă pe hectar.

Reziliența italiană, sau businesscraft acolo unde statecraft-ul ezită

România și Brazilia mai au o lecție de învățat împreună, iar aceasta ține de politică. Brazilia este în plin ciclu electoral, cu alegeri generale în octombrie 2026. România cunoaște și ea bine volatilitatea, polarizarea și prioritățile care se schimbă de la un guvern la altul. Ce nu își poate permite mediul de afaceri este să-și reia strategia de la zero la fiecare rând de alegeri.

Soluția am numit-o reziliența italiană, și ea are cifre în spate. Din 1946, Italia a avut 68 de guverne, în medie unul la puțin peste un an. Abia pe 4 septembrie 2026 guvernul Meloni a devenit cel mai longeviv din istoria Republicii, depășind al doilea guvern Berlusconi. Excepția confirmă regula: opt decenii de instabilitate aproape permanentă la Roma.

Cu toate acestea, Italia a exportat în 2025 bunuri de peste 643 de miliarde de euro, cu 3,3% mai mult decât în anul anterior, și a încheiat anul cu un excedent comercial de 50,7 miliarde. Exporturile agroalimentare Made in Italy au atins un record de aproape 73 de miliarde de euro. Italia se numără printre primii cinci exportatori ai lumii. Guvernele au venit și au plecat, dar districtele industriale, familiile de antreprenori, brandurile și exporturile au rămas pe loc. Este ceea ce numesc businesscraft: capacitatea companiilor de a continua să investească, să exporte și să construiască și atunci când statecraft-ul ezită.

Lecția sună cunoscut la São Paulo. Brazilia găzduiește cea mai mare comunitate de origine italiană din afara Italiei. Ambasada Italiei estimează că aproximativ 30 de milioane de brazilieni au rădăcini italiene, cam 15% din populație, iar circa 680.000 sunt cetățeni italieni înregistrați oficial ca rezidenți în străinătate. Imigranții italieni au clădit o bună parte din agricultura, industria și antreprenoriatul din São Paulo și din sudul țării, de la podgoriile din Serra Gaúcha la marile familii industriale paulistane. Fiat a deschis fabrica de la Betim acum cincizeci de ani, iar de acolo au ieșit de atunci 18 milioane de vehicule. Brazilia a primit din Italia oameni, dar și un anumit instinct antreprenorial, în care familia, firma și orizontul lung contează mai mult decât cine se află la putere.

Asta nu înseamnă că guvernul nu contează. Politicile publice contează enorm. Înseamnă doar că nu îți abandonezi strategia la fiecare schimbare de majoritate. Urmărești ce face guvernul, te adaptezi unde e cazul și mergi mai departe, pentru că competitivitatea nu așteaptă liniștea politică perfectă.

Ecosistemul: campionii nu cresc singuri

Poate cea mai importantă lecție braziliană este aceea că marile companii cresc într-un ecosistem. ApexBrasil promovează exporturile și investițiile, CNI reprezintă industria, CNA agricultura, Sebrae sprijină antreprenorii și IMM-urile, iar camerele de comerț și asociațiile sectoriale leagă companiile de piețe. Fiecare face altceva, dar toate împing în aceeași direcție.

Brazilia are, pe lângă acestea, rețele de leadership antreprenorial. Una dintre ele este LIDE (Grupo de Líderes Empresariais), cea mai mare organizație multisectorială de lideri de business din America Latină, cu peste 2.000 de companii și 4.000 de lideri. Rolul ei nu se suprapune cu al unei camere de comerț sau al unei patronate. LIDE pune direct în aceeași cameră CEO, antreprenori, investitori și lideri instituționali, în jurul afacerilor, al internaționalizării și al marilor teme ale societății. Este o formă de diplomație antreprenorială.

În 2026, modelul ajunge pentru prima dată în România, cu ambiția de a construi de aici o platformă pentru Europa Centrală și de Est. Nu ca să dubleze ce există deja, ci ca să adauge ce ne lipsește: o rețea de CEO și antreprenori ambițioși, conectați internațional, care gândesc dincolo de piața națională. Agrifood și Tech sunt verticalele cu care merită să începem, iar Brazilia este coridorul natural.

Internaționalizarea se face, până la urmă, prin oameni. Un CEO îi deschide ușa altui CEO, o familie de antreprenori o recomandă pe alta, un investitor descoperă o companie. Un brazilian poate descoperi România ca platformă pentru Europa, iar un antreprenor român poate găsi prin São Paulo drumul către America Latină.

Cred că cel mai valoros capital pe care îl putem aduce în această relație este cel al familiilor. Brazilia are mari familii de business care au construit, de-a lungul mai multor generații, grupuri industriale, agricole și financiare. România are și ea, după trei decenii și jumătate de capitalism, o primă generație de mari familii antreprenoriale care se pregătește de succesiune și de ieșirea în lume. Între ele este nevoie de pairing în sensul cel mai concret: întâlniri, vizite, prietenii și încredere construită în timp, din care pot apoi să apară parteneriate și investiții comune. Afacerile mari între familii nu încep cu un contract, ci cu o masă împreună. De aceea, apropierea dintre marile familii de business românești și cele braziliene va fi una dintre prioritățile LIDE România în 2027.

Statul deschide uși, cercetarea produce cunoaștere, agențiile construiesc instrumente, patronatele reprezintă, camerele conectează piețe, capitalul finanțează, iar rețelele de leadership creează încredere și ambiție. România are nevoie de toate acestea deodată.

Latinii lumii și secolul asiatic

Un ultim lucru, poate cel mai strategic. Centrul de greutate al economiei mondiale se mută spre Asia, iar secolul asiatic ne definește pe toți. Pentru Brazilia, acest lucru este deja realitate comercială: o treime din exporturile sale agroalimentare merg în China, iar restul Asiei cumpără aproape cât Europa. Brazilia globală se uită tot mai mult spre Golf, India și Asia de Sud-Est, iar o Românie globală trebuie să facă același lucru. Direcția se vede limpede și în rețeaua LIDE, care s-a extins de la New York și Londra până la Dubai și Mumbai.

CITEȘTE ȘI Opinii: Localul și internaționalul vor compensa naționalul

De aici apare un spațiu mare pentru triangulare. România și Brazilia se pot întâlni nu doar una cu alta, ci și pe piețe terțe: în Golf, unde capitalul caută parteneri în alimentație, industrie și tehnologie, în Asia de Sud și de Est, unde cererea de hrană, energie și soluții digitale crește cel mai repede, și în alte geografii în care niciunul dintre noi nu ar intra la fel de ușor singur. Un produs brazilian procesat în România poate ajunge pe piața europeană. O tehnologie românească poate intra în Golf împreună cu un partener brazilian deja instalat acolo. Un fond din Golf poate co-investi într-un proiect româno-brazilian.

Există și o afinitate pe care o subestimăm. Brazilia este cea mai mare țară latină din lume, iar noi suntem latinii Estului. Limba, cultura și obiceiul de a face afaceri pe bază de relații și încredere ne apropie mai mult decât lasă să se vadă cei peste zece mii de kilometri dintre noi. Interesul brazilian pentru România există și crește. Ar fi o greșeală să-l tratăm cu politețe protocolară. Rețelele braziliene, inclusiv rețeaua de CEO a Braziliei, una dintre cele mai mari din lume, trebuie privite ca infrastructură de acces: spre America Latină, spre comunitățile de afaceri braziliene din lume și spre piețele din Asia și din Golf unde brazilienii sunt deja acasă.

Brazilia are scară. România are viteză și acces european. Amândouă au talent, antreprenori și motive de orgoliu economic. Rămâne să transformăm orgoliul în ambiție și ambiția în ofensivă, în Agrifood, în Tech, la intersecția lor în AgriTech și, mai ales, în lume.