Opinii: Lecția Bangalore–Mumbai–Delhi: o țară puternică are mai multe capitale ale puterii

India te obligă să accepți un lucru pe care noi, românii, îl discutăm mai rar: puterea unei țări nu trebuie să locuiască la o singură adresă.

CITEȘTE ȘI Opinii: Costul neîncrederii - Cum ajunge ratingul suveran să decidă securitatea energetică

Simplificând o realitate mult mai complicată, aș spune că există trei Indii urbane de la care România are ceva de învățat. Bangalore inovează, Mumbai finanțează, Delhi conduce. Fiecare face, desigur, câte ceva din toate. Delhi are antreprenori și capital, Mumbai are tehnologie, Bangalore are bani și o influență politică în creștere. Dar centrele de gravitație sunt diferite, iar diviziunea aceasta a funcțiilor mi se pare adevărata lecție.

Bangalore: densitatea care nu se decretează

Bangalore, sau Bengaluru, este astăzi una dintre capitalele tehnologice ale lumii, iar cifrele îți confirmă impresia de călător. În 2025, orașul a revenit pe primul loc în finanțarea startup-urilor indiene, cu peste 4,6 miliarde de dolari atrase în aproximativ 300 de tranzacții, iar din 2014 încoace a strâns 76 de miliarde de dolari, aproape jumătate din toată finanțarea startup-urilor din India.

Ce găsești acolo este o combinație greu de construit prin hotărâre de guvern: universități, ingineri, multinaționale, start-up-uri, fonduri de risc și, mai ales, fondatori care au reușit și își reinvestesc banii și experiența. Programatorii se întâlnesc cu antreprenorii, antreprenorii cu investitorii, iar investitorii cu oameni care au construit deja companii globale. Economiștii numesc asta efect de aglomerare. Oamenii de business îi spun, mai simplu, ecosistem.

Mumbai: acolo unde se decide ce merită finanțat

La Mumbai, energia este alta. Aici sunt Reserve Bank of India, bursele, marile bănci, asset managerii, fondurile de private equity și familiile de business care au construit capitalismul indian. Paradoxul este instructiv: Mumbai nu este cel mai mare ecosistem de start-up al Indiei, dar rămâne locul în care capitalul se adună, riscul se evaluează și se decide încotro circulă banii.

Un centru financiar nu trebuie să inventeze tot ce finanțează. Bangalore produce o parte din viitor; Mumbai decide în ce parte a viitorului merită investit.

Delhi: puterea care nu se poate externaliza

Apoi este Delhi. Capitala politică nu are nevoie să fie nici cel mai inovator oraș, nici principalul centru financiar. Are o putere pe care celelalte două nu o pot înlocui: decizia. Acolo sunt guvernul, administrația, diplomația, marile instituții ale statului. Acolo un interes economic devine sau nu devine prioritate națională.

Trei forme de putere, așadar. Una produce idei, alta mobilizează capital, a treia fixează direcția.

Întrebarea românească

În avionul spre Europa mi-am pus o întrebare simplă: unde sunt Bangalore, Mumbai și Delhi ale României?

CITEȘTE ȘI Opinii: Cine poate economisi decide cât de bogată devine o țară

Răspunsul sincer e puțin inconfortabil. Toate trei sunt, în prea mare măsură, București. Capitala este centrul politic și administrativ, principalul centru financiar și, detașat, cel mai mare ecosistem de start-up. Am construit un oraș care trebuie să conducă, să finanțeze și să inoveze în același timp.

Nu suntem singurii. Parisul rămâne exemplul clasic de hipercentralizare europeană, iar Londra concentrează, în altă formulă, o parte enormă din puterea financiară, politică și intelectuală a Marii Britanii. Dar întrebarea pentru România următorilor douăzeci de ani este alta: ne mai ajută această concentrare sau a început să ne limiteze?

Nu cred că soluția este să mutăm puterea din București. Cred că soluția este să construim, în afara Bucureștiului, alte tipuri de putere.

Datele spun că se mișcă ceva

Momentul nu este rău pentru o asemenea discuție. În Global Startup Ecosystem Index 2026 al StartupBlink, România a urcat patru poziții, pe locul 44 în lume, cu o creștere anuală de 32,9%, al doilea ritm din Uniunea Europeană după Cipru. Harta internă este încă dezechilibrată: scorul Bucureștiului este de circa 5,5 ori mai mare decât al Clujului. Dinamica, însă, spune altă poveste. Clujul a urcat 49 de locuri, până pe 336 global, cu o creștere anuală de peste 51%, Oradea a făcut cel mai spectaculos salt din țară, iar Timișoara, a patra, a crescut cu 24,2%.

Cu alte cuvinte, periferia românească a inovării crește mai repede decât centrul. Asta nu e încă o nouă geografie a puterii. Este un început.

Clujul: un Bangalore cu puțin Mumbai

Dacă ar trebui să numim astăzi cel mai credibil challenger al Bucureștiului, Clujul ar fi greu de ocolit. Are universități, are o comunitate IT matură, are un ecosistem de start-up în accelerare. Dar are și ceva ce aproape niciun oraș secundar din Europa Centrală și de Est nu are: capital de importanță națională.

Cea mai mare bancă din România după active s-a născut la Cluj, în 1993, din inițiativa unui grup de antreprenori locali, și își are și astăzi sediul central acolo. Banca Transilvania nu este o curiozitate corporate. Este dovada că România poate produce instituții financiare de prim rang în afara Capitalei.

De aceea cred că ambiția Clujului nu ar trebui să fie doar aceea de a deveni „Silicon Valley-ul României”, o etichetă pe care o revendică de altfel jumătate din orașele Europei. Ar putea deveni ceva mai rar: locul în care inovația românească întâlnește capitalul românesc. Un Bangalore cu puțin Mumbai.

CITEȘTE ȘI Opinii: ASF a autorizat Piața de creștere, locul în care se construiește următoarea generație de companii listate la bursă

Numai că un pol financiar nu se construiește doar cu sediul unei bănci mari. În jurul ei trebuie să apară asset management, venture capital, private equity, family offices, fintech, consultanță de investiții și, mai ales, capital antreprenorial care să rămână în regiune. Nu trebuie să mutăm finanțele de la București la Cluj. Trebuie să facem la Cluj suficient de multe finanțe încât capitalul românesc să aibă două motoare.

Timișoara și ceilalți: specializarea produce relevanță

Timișoara are alt ADN. Proximitatea de Europa Centrală, baza industrială, universitățile tehnice, investițiile străine și experiența în automotive îi dau șansa unui profil diferit de cel al Clujului: intersecția dintre industrie, automatizare, electronică și noua economie dual-use, pe care războiul din Ucraina și reînarmarea europeană o transformă dintr-o nișă într-o prioritate strategică.

Iașiul își poate transforma capitalul universitar și tehnologic într-un pod economic spre Republica Moldova și, în perspectivă, spre reconstrucția Ucrainei. Constanța joacă o carte cu totul diferită: port, energie, logistică, Marea Neagră, adică exact acolo unde se decide o parte din relevanța geopolitică a României în următorul deceniu. Iar Oradea arată că un oraș mai mic, bine administrat, poate urca rapid atunci când are o strategie coerentă.

România nu are nevoie de cinci orașe care încearcă să fie mici Bucureștiuri. Are nevoie de orașe excepțional de bune la lucruri diferite.

De la competiția orașelor la competiția funcțiilor

Am vorbit decenii la rând despre descentralizare aproape exclusiv în termeni administrativi: competențe, bugete, prefecturi, consilii județene. Poate că a venit momentul să vorbim despre descentralizarea economică a puterii. Nu prin mutarea ministerelor și nici prin concursuri artificiale între primari, ci prin construirea unor centre de gravitație.

Bucureștiul poate și trebuie să rămână Delhi-ul nostru, locul deciziei naționale și al relației cu marile instituții ale statului și cu partenerii strategici. Dar România ar câștiga enorm dacă ar avea un Bangalore puternic la Cluj și la Timișoara, ideal într-o competiție permanentă între ele pentru acest statut, și un al doilea pol financiar complementar Capitalei.

Ne-am tot întrebat care este al doilea oraș al României. Cluj? Timișoara? Iași? Constanța? Cred că e întrebarea greșită. Întrebarea utilă este care este al doilea centru de inovare, care este al doilea centru financiar, care este centrul industrial, care este platforma noastră logistică și care este capitala noastră la Marea Neagră. O țară devine mai rezilientă atunci când aceste răspunsuri nu duc toate la aceeași adresă.

Mai multe capitale ale puterii

India are avantajul dimensiunii și nimeni nu își propune ca România să reproducă Bangalore, Mumbai sau Delhi la aceeași scară. Dar logica din spatele lor este transferabilă. Prosperitatea nu se distribuie prin decret. Se construiesc ecosisteme suficient de puternice încât talentul, capitalul și influența să înceapă să graviteze singure în jurul lor.

CITEȘTE ȘI Opinii: North Hollywood - cum un jaf ratat a devenit una dintre cele mai influente povești criminale ale Americii

Bucureștiul va rămâne centrul de decizie al României și nu aceasta este problema. Problema este dacă, peste zece ani, pentru orice idee mare, orice rundă serioasă de finanțare și orice decizie importantă vom lua în continuare același avion, același tren și aceeași autostradă către București.

Lecția Bangalore–Mumbai–Delhi este că o țară puternică nu are neapărat o singură capitală. Are mai multe capitale ale puterii. Este timpul ca România să și le construiască, cu intenție, nu din întâmplare.