LEGE Apare noțiunea de "agent dependent" în Codul Fiscal. Este vizată inclusiv activitatea de recuperare de creanțe

Lipsa unei definiții clare și funcționale a agentului dependent a condus, după cum motivează angajații Ministerului Finanțelor, la imposibilitatea stabilirii existenței unui sediu permanent în România pentru anumite persoane juridice nerezidente care desfășoară activități economice semnificative pe teritoriul național, prin intermediul unor entități rezidente sau mandate contractuale.

Prin noua lege, adoptată de Parlament luna trecută, se remediază respectiva lacună, ajutând astfel la crearea cadrului legal pentru restabilirea echității fiscale între contribuabili.

CITEȘTE ȘI PSD și AUR și-au unit forțele pentru a schimba modul în care firmele pot deduce din impozitul pe profit cheltuielile cu voucherele de vacanță pentru angajați. Ce a ieșit

Potrivit inițiatorilor noii legi, un exemplu relevant îl constituie activitatea de recuperare a creanțelor, sector în care creanțele sunt deținute, în proporție semnificativă, de entități nerezidente, iar activitatea efectivă de recuperare este realizată aproape integral în România, prin intermediul unor persoane juridice române afiliate sau mandatate. Deși valoarea economică este generată în România, profitul corespunzător nu este impozitat pe teritoriul statului român, ca urmare a inexistenței formale a unui sediu permanent.

În prezent, art. 8 din Codul fiscal reglementează noțiunea de sediu permanent într-o manieră restrictivă, condiționând, în principal, existența acestuia de autoritatea formală de a încheia contracte în numele persoanei nerezidente.

Această abordare nu corespunde realităților economice actuale și standardelor internaționale promovate de OCDE, care au evoluat spre criterii economice și funcționale. Conform definiției din standardul OCDE, referindu-ne la persoanele juridice afiliate sau mandatate de persoanele juridice nerezidente, agentul dependent se definește ca fiind "persoana ce acționează într-un stat în numele unei întreprinderi și care are, sau exercită în mod obișnuit, autoritatea de a încheia contracte, sau care joacă rolul principal care conduce la încheierea contractelor ce sunt în mod curent încheiate fără modificări semnificative de către întreprindere".

CITEȘTE ȘI LEGE Instituțiile publice vor avea termen de grație de la executarea silită, inclusiv la poprire, și pentru conturile deschise la băncile comerciale

Tot conform OCDE, în comentarii găsim explicată expresia "joacă rolul principal", anume: "o persoană joacă rolul principal care conduce la încheierea contractelor atunci când participarea sa este esențială pentru încheierea acestora, iar contractele sunt încheiate în mod sistematic fără modificări semnificative de către întreprinderea în numele căreia acționează".

Analizând criteriile OCDE, vedem așadar că agentul dependent este o persoană ce acționează în numele unei întreprinderi străine, este dependentă economic și juridic de aceasta, joacă rolul principal în activitatea care duce la încheierea contractelor sau la realizarea veniturilor, nu își asumă riscuri semnificative, nu acționează ca un agent independent în activitatea sa obișnuită. Și cel mai important aspect, nu este necesar să semneze formal contractele. Documentele internaționale nu condiționează agentul dependent exclusiv de semnătura contractelor, în timp ce Codul fiscal român o face.

CITEȘTE ȘI Modificări la Codul Fiscal, avizate, privind deductibilitatea cheltuielilor intra-grup: Vor fi nedeductibile cele privind serviciile de management, consultanță și vor fi plafonate cheltuielile cu dobânzile

Prin urmare, pentru a se putea impozita profitul unui nerezident în România, este nevoie de adoptarea prezentei propuneri legislative, deoarece are ca obiect exclusiv completarea normei generale existente prin definirea agentului dependent, în vederea aplicării efective a regulilor deja prevăzute de Codul fiscal privind impozitarea profitului realizat prin intermediul unui sediu permanent.

Definirea agentului dependent este realizată în acord cu Modelul Convenției OCDE și cu jurisprudența europeană relevantă, fără a aduce atingere convențiilor pentru evitarea dublei impuneri la care România este parte. Astfel, se asigură atât respectarea obligațiilor internaționale asumate de statul român, cât și protejarea interesului fiscal național.

Adoptarea acestei inițiative va contribui la creșterea echității fiscale, la combaterea fenomenelor de subimpozitare structurată și la alinierea legislației fiscale românești la realitățile economice și standardele internaționale actuale.