Creșterea galopantă a cotațiilor la gaze naturale pe piețele angro de profil din ultimele luni a făcut ca, în prezent, pentru cine vrea să își schimbe acum furnizorul, cea mai bună ofertă pentru clienți casnici din București, valabilă de la 1 noiembrie, să afișeze un preț final de furnizare cu toate tarifele și taxele incluse de peste 3 ori mai mare decât cel plătit de către cei mai mulți dintre locuitorii Capitalei iarna trecută, potrivit datelor analizate de Profit.ro.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Ce se va întâmpla pe piața de energie va fi anunțat la Videoconferința Profit.ro Oil&Gas, organizată împreună cu Black Sea Oil&Gas, Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG), OMV Petrom, Romgaz și Transgaz.
Videoconferința, programată pentru 19 octombrie, va fi transmisă în direct și la PROFIT NEWS TV. Detalii AICI
În urmă cu un an, bucureștenii care nu își schimbaseră furnizorul implicit de dinainte de liberalizarea pieței plăteau un preț final cu tot cu TVA de 149 lei/MWh.
Acum, cel mai mic preț final disponibil este de 467 lei/MWh, de 3,1 ori mai mare. Și asta nu este totul. Oferta afișată prevede că prețul este variabil pe durata contractului, în funcție de evoluția costurilor de achiziție angro a gazelor, iar acest preț inițial este garantat doar până la finalul anului în curs.
Aplicând reducerea de 25% prevăzută de recentul OUG de compensare de la bugetul de stat a facturilor de iarnă la energie și gaze ale populației, ar rezulta un preț final de achitat efectiv de 350,25 lei/MWh, de 2,3 ori mai mare față de cel din iarna 2020-2021.
Datele mai arată că cea mai bună ofertă cu preț fix garantat pe 1 an vine cu un cost final de 494 lei/MWh, de 3,3 ori mai mare comparativ cu cel din urmă cu un an. În urma compensării, ar rezulta un preț de 370,5 lei, în urcare de aproape 2,5 ori.
Dintre 10 cele mai bune oferte pentru populația din București, doar 4 prevăd un preț final de sub 500 lei/MWh (din care 2 sunt foarte aproape de acest nivel, cu prețuri de 494 și 497,57 lei/MWh). 2 depășesc 600 lei/MWh, una este mai mare de 700 lei/MWh și există și o ofertă de 823 lei/MWh.
Situația descrisă este valabilă în momentul redactării acestui articol și se poate modifica rapid, cel mai probabil în rău, dat fiind volatilitatea de pe piețele angro.
Fostul furnizor implicit din Capitală, Engie, liderul pieței furnizării de gaze pentru clienți casnici, nu figurează în comparatorul ANRE. Pe site-ul propriu, compania propune un preț final pentru București de 544 lei/MWh, de 3,65 ori peste cel de iarna trecută, care prin compensare s-ar reduce la 408 lei/MWh (de 2,7 ori mai mare).
Potrivit unor calcule efectuate de Profit.ro, producția internă și extragerile din depozite ar putea acoperi doar 60% din consumul intern în această iarnă, fiind necesar un import de 40% din consumul intern pentru a nu se ajunge la întreruperea marilor consumatori industriali.
Prețurile gazelor naturale (și ale celorlalte resurse primare) au explodat în întreaga lume ca urmare a majorării cererii în urma repornirii economiilor pe plan global și a politicilor băncilor centrale de majorare a masei monetare pentru susținerea diferitelor programe de stimulare a creșterii economice legiferate de guvernele din întreaga lume.
În plus, Europa s-a confruntat cu o iarnă mai lungă, sezonul de extracție a gazelor naturale din depozite prelungindu-se cu peste o lună peste perioada normală. Reluarea injectării gazelor în depozitele europene, inclusive în cele din România, a fost una lentă, gradul de umplere al acestora aflându-se în prezent la minimul ultimilor ani. Drept urmare, o presiune suplimentară pe preț a venit și din faptul că cererea de gaze a fost nu numai pentru consum, ci și pentru depozitare.
Tot în ultimii 2 ani, producția europeană de gaze s-a redus considerabil, Norvegia, Danemarca, Olanda, Marea Britanie închizând, la presiunea campaniilor ecologiste, mai multe zăcăminte. România, al doilea producător de gaze din UE după retragerea Marea Britanii, s-a confruntat și ea cu o scădere naturală a producției de 10%. Importurile de gaze rusești nu au putut compensa creșterea cererii, ca urmare a repornirii economilor post-Coronavirus, a iernii mai lungi și a deficitului de înmagazinare, la care s-au adăugat reducerea producției europene și majorarea cererii de gaz natural lichefiat, dar și rusesc, de pe piețele asiatice. În plus, este încă așteptată aprobarea finală pentru punerea în funcțiune a gazoductului Nord Stream 2.
