Evenimentul, transmis în direct atât pe toate platformele Profit.ro, cât și la postul de televiziune Prima News, a fost organizat cu sprijinul Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE), A.S. &Partners (Artenie Secrieru & Partners), Auchan, BCR, Banca Transilvania, D&B David și Baias, Electrica Furnizare, ENGIE, Hidroelectrica, Nova Power and Gas, OMV Petrom, OX2, PPC, Premier Energy, Salt Bank, Tinmar Energy, Transelectrica, Transgaz, alături de Federația Patronală a Energiei (FPE) ca partener instituțional
Potrivit NZIA, obligația României este de 10,3 milioane de tone de dioxid de carbon, pentru care trebuie să existe capacități de stocare până în 2030.
″Și vă mai dau o veste: această capacitate de 10,3 milioane de tone reprezintă peste 20% din totalul obligațiilor de la nivelul Uniunii Europene, de 50 de milioane de tone de CO2, care trebuie stocate până în 2030″, a punctat Raluca Covrig.
Obligația va reveni unui număr de 3 producători de hidrocarburi din România, respectiv Romgaz, OMV Petrom și Black Sea Oil&Gas, companii membre ale FPE, fosta Federație Patronală Petrol și Gaze (FPPG).
″Negocierea la Bruxelles a Regulamentului NZIA a fost una foarte dură, pentru că ideea era deja acolo: industria de petrol și gaze trebuie să plătească pentru această decarbonare, pentru a deveni ″verde″. Voi aveți cei mai mulți bani, haideți să vedem că într-adevăr vreți să faceți lucrurile verzi – discuția pe scurt cu DG Climă.
Am încercat să explicăm că trebuie creată o întreagă piață a dioxidului de carbon, cu mai multe verigi, de la captare și stocare la transport și livrare către clienți interesați să cumpere. CO2 poate fi captat la emițător și utilizat local sau mai la distanță, ca dioxid de carbon alimentar. Trebuie să existe transport, fie terestru prin conducte, fie multimodal″, a relatat Raluca Covrig.
Directoarea FPE a menționat că legislația românească primară necesară a fost elaborată și se află acum în Parlament, cu speranța de a fi adoptată cât mai curând.
″Pe legislația secundară, sunt necesare aproximativ 28 de documente, de acte de reglementare, care constau în norme tehnice pentru transportul CO2, norme de mediu, condiții de autorizare a activității de stocare. Se lucrează la 28 de documente, există grupuri de lucru din care Federația face parte. Se mișcă, dar baby steps. Iar până în 2030, timpul este foarte scurt. Facem toate eforturile, dar trebuie să fim realiști: termenul pare a fi un pic cam... nerealist″, a declarat Raluca Covrig.
Potrivit ei, pentru un singur proiect CCS, de captare și stocare a carbonului, necesarul investițional se ridică la miliarde de euro. De exemplu, proiectul Brevik din Norvegia este estimat la circa 2,1 miliarde euro, fiind ″ieftin″, conform standardelor industriei, grație faptului că presupune transportul maritim, nu terestru, al CO2.
″Doar la partea de transport, costul este colosal, dacă se merge pe rețea terestră: 1,6 milioane euro pe kilometru (de conductă – n.r.). La captare avem undeva la câteva sute de milioane de euro și mai avem stocarea și toată capacitatea de injecție″, a spus oficialul FPE.
