' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
România nu are premise favorabile pentru o creștere semnificativă a intermedierii financiare pe termen scurt, în condițiile în care vulnerabilitățile economiei se regăsesc atât în capacitatea companiilor și a populației de a accesa finanțare, cât și în presiunile fiscale și legislative asupra sistemului bancar. Gradul de intermediere financiară, calculat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, a ajuns la 22%, față de o medie europeană de 66%, după ce în 2010-2011 se situa în jurul pragului de 40%, a declarat Gabriela Folcuț, Director Executiv, Asociația Română a Băncilor (ARB), la emisiunea Profit Live, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, de luni până joi, de la ora 14:00.
Reprezentanta ARB atrage atenția că diferența față de media europeană limitează capacitatea României de a atrage și utiliza finanțarea necesară dezvoltării economice. Deși intermedierea financiară a scăzut și la nivel european, de la peste 100% din PIB la 66%, nivelul din România reprezintă o vulnerabilitate structurală.
„În contextul acesta, temerile mele sunt că nu avem premise favorabile privind creșterea intermedierii financiare pe termen scurt. Pentru că, pe lângă tumultul geopolitic și contextul macroeconomic extrem de delicat pe care îl are de gestionat România, avem și provocări din sfera financiar-bancară”, a precizat ea.
Una dintre cele mai importante probleme se află în zona companiilor. Aproape o treime dintre acestea aveau capitaluri negative în 2025, situație care le limitează accesul atât la finanțare bancară, cât și la fonduri europene. În plus, companiile distribuie o proporție foarte ridicată din profit sub formă de dividende: rata medie de distribuire în perioada 2018-2025 a fost de 93%. În opinia reprezentantei ARB, o capitalizare mai bună ar putea fi obținută inclusiv prin reinvestirea unei părți mai mari din profit.
O altă vulnerabilitate este dependența IMM-urilor de creditul comercial, respectiv finanțarea temporară oferită de furnizori prin amânarea plăților. Raportul dintre creditul comercial și cel bancar este în prezent de 2 la 1, după ce a ajuns anterior la 3 la 1. Această practică afectează disciplina de plată și amplifică riscul de insolvență, într-un moment în care România înregistrează deja un ritm ridicat de creștere a numărului de companii intrate în insolvență.
Structura mediului de afaceri accentuează problema: 99,8% dintre companiile din România sunt IMM-uri, iar 94% dintre acestea sunt microîntreprinderi. Dimensiunea redusă și capitalizarea insuficientă limitează capacitatea unei părți importante a firmelor de a accesa finanțare externă.
„O companie cu capital negativ nu va putea accesa finanțare bancară și nici fonduri europene. [...] În perioada 2018-2025, rata medie de acordare a dividendelor în zona companiilor a fost de 93%. Este un nivel foarte ridicat”, subliniază Gabriela Folcuț.
Nici populația nu dispune de o capacitate uniformă de îndatorare. Gradul ridicat de deținere în proprietate a locuințelor limitează într-o anumită măsură dezvoltarea creditării ipotecare, în timp ce disparitățile de venit și problemele structurale de pe piața muncii reduc numărul potențialilor clienți eligibili. Aproximativ o treime din populație se află în prag de sărăcie și excluziune socială, iar veniturile din regiunea Nord-Est sunt la jumătate față de cele din București-Ilfov.
La aceste diferențe se adaugă efectele migrației forței de muncă, care au contribuit la situația în care, în peste jumătate dintre județe, numărul pensionarilor depășește numărul angajaților. Totodată, aproximativ 20% dintre tinerii cu vârsta de până la 26 de ani nu sunt integrați pe piața muncii.
În acest context, instabilitatea fiscală și modificările legislative frecvente afectează atât capacitatea companiilor de a-și planifica activitatea, cât și puterea de cumpărare a populației. Creșterea TVA se transmite în inflație și reduce, implicit, posibilitatea consumatorilor de a accesa produse și finanțare.
Presiunile sunt amplificate de fiscalitatea aplicată sectorului bancar, pe care Gabriela Folcuț îl descrie drept cel mai taxat sector economic din România. Pe lângă impozitul pe profit, băncile suportă o taxă pe cifra de afaceri, iar eventuala prelungire a acesteia ar afecta capacitatea instituțiilor de credit de a-și consolida capitalurile și de a finanța economia.
„Sistemul bancar este cel mai taxat sector economic din România. Nu trebuie să neglijăm acest aspect. Pe lângă impozitul pe profit, avem o taxă pe cifra de afaceri de 4 milioane de euro. Se zvonește că se prelungește. Ar fi bine să nu se întâmple acest aspect”, mai afirmă aceasta.
O altă presiune vine din partea statului, care se împrumută într-un ritm de două ori mai rapid decât crește creditul neguvernamental. Expunerea băncilor pe stat reprezintă aproape 28% din activitate, un nivel care poate deveni problematic în cazul unei retrogradări a ratingului suveran al României. În aceste condiții, băncile trebuie să gestioneze simultan nevoile de finanțare ale statului și cererea de credite din partea companiilor și populației.
Reprezentanta ARB consideră că soluția nu este majorarea taxării sectorului bancar, în condițiile în care instituțiile de credit au un rol esențial în finanțarea economiei reale. O fiscalitate suplimentară ar reduce resursele disponibile pentru creditare și ar adânci problema intermedierii financiare.
În ceea ce privește costul finanțării, acesta este influențat de un cumul de factori interni și internaționali: ratingul de țară, inflația, dobânda de politică monetară și costul riscului. România se confruntă cu un rating aflat la cel mai slab nivel din Uniunea Europeană, cu perspectivă negativă, cu presiuni pentru corectarea deficitului bugetar și cu o inflație care, potrivit cifrelor prezentate în emisiune, ajunsese la 6,61% în septembrie. Dobânda de politică monetară era de 6,5%.
În opinia Gabrielei Folcuț, Banca Națională a României nu are spațiu pentru reducerea dobânzii de politică monetară până când nu se conturează un trend clar de scădere a inflației. În plus, incertitudinile privind măsurile fiscale viitoare complică perspectiva unei relaxări monetare pe termen scurt.
Aceasta susține că dobânzile practicate de bănci nu pot fi considerate ridicate în raport cu nivelul inflației. Dobânda anuală efectivă pentru creditele ipotecare era de aproximativ 6,35%, sub dobânda de politică monetară și sub rata inflației. Ca termen de comparație, în noiembrie 2022, dobânzile la credite ajunseseră la aproximativ 8%, în condițiile unei inflații de 16,8%.
„Având un cost al creditului ipotecar ca dobândă anuală efectivă în momentul de față de 6,35%, sub dobânda de politică monetară și practic și sub nivelul inflației, înseamnă că, din punctul meu de vedere, sistemul bancar nu practică un cost ridicat”, precizează ea.
Un alt factor care ar putea afecta capacitatea de creditare îl reprezintă amenzile aplicate de Consiliul Concurenței în cazul investigației privind cotațiile ROBOR. Potrivit Gabrielei Folcuț, plata amenzilor înainte de soluționarea definitivă a litigiilor pe fond produce efecte directe asupra profitabilității și capitalizării băncilor.
Amenda este înregistrată drept cheltuială, diminuează profitul și reduce suma care poate fi reinvestită în capitalul băncii. Reprezentanta ARB subliniază că sectorul bancar are o rată medie de distribuire a dividendelor de numai 38%, ceea ce înseamnă că peste 60% din profit este capitalizat. Aceste resurse susțin ulterior capacitatea de creditare.
„Există un raport direct între capitalul social al băncii și creditare, de 1 la 10. Dacă avem un leu capital, putem să oferim 10 lei în creditare. Dacă noi nu putem să capitalizăm profitul pentru că va fi diminuat din cauza acestei cheltuieli, înseamnă că nu o să mai avem capacitatea ca și până acum să finanțăm statul, companiile și populația.”
Respingerea cererilor de suspendare nu înseamnă că instituțiile de credit au pierdut definitiv procesele cu autoritatea de concurență. Litigiile pe fond ar putea dura între trei și cinci ani, iar reprezentanta ARB susține că băncile au respectat reglementările BNR privind transparența cotațiilor.
„Băncile au inițiat acțiuni pentru suspendarea plății amenzii. Nu judecăm fondul problemei. Faptul că o bancă sau două bănci au pierdut această șansă de a suspenda plata amenzii nu înseamnă că au pierdut procesele cu Consiliul Concurenței pe fondul problemei. După 3-5 ani putem să afirmăm cine a avut dreptate”, mai spune aceasta.
În această dispută, reprezentanta asociației consideră că băncile se află între cerințele a două autorități, BNR și Consiliul Concurenței, ale căror poziții sunt diferite în privința transparenței cotațiilor ROBOR în perioada investigată. Ea amintește că au existat și două controale anterioare ale Consiliului Concurenței care nu au ridicat problemele invocate în actuala investigație.
„Practic, noi suntem între ciocan și nicovală, între o autoritate și o altă autoritate. Acesta este adevărul la momentul acesta”, afirmă ea.
În cazul în care deciziile privind obligativitatea plății amenzilor se vor menține, băncile vor trebui să evalueze individual consecințele asupra activității. Potrivit Gabrielei Folcuț, instituțiile de credit au de gestionat inclusiv o dilemă legată de participarea la panelul de cotare ROBOR: respectarea reglementărilor BNR sau conformarea cu cerințele Consiliului Concurenței.
Una dintre posibilitățile menționate este retragerea băncilor din panelul ROBOR, însă o asemenea evoluție ar putea afecta semnificativ mecanismul prin care politica monetară a BNR se transmite în economie. ROBOR este un instrument important prin care modificările dobânzii de politică monetară ajung în piață și contribuie la gestionarea inflației.
Persoanele fizice cu credite legate de ROBOR au posibilitatea legală de a trece la IRCC. În schimb, situația companiilor trebuie analizată separat, iar retragerea instituțiilor de credit din panel ar putea genera dificultăți mai ample în transmiterea semnalelor de politică monetară. Reprezentanta ARB consideră că este puțin probabil ca alte instituții să fie interesate să intre în panel, având în vedere riscurile juridice asociate.
În privința portofoliului de credite, Gabriela Folcuț precizează că împrumuturile în lei cu dobândă variabilă legată de ROBOR au fost acordate până la 1 mai 2019. Ulterior, creditele noi în lei au fost raportate la IRCC. În cazul companiilor, acestea au preferat în ultima perioadă finanțarea în euro, la care dobânda este legată de EURIBOR, întrucât a fost mai avantajoasă.
Un alt mesaj adresat clienților băncilor vizează momentul în care eventualele prejudicii ar putea fi plătite. Reprezentanta ARB invocă Ordonanța de urgență nr. 170/2020, despre care afirmă că transpune directiva europeană și prevede că eventualele despăgubiri către clienți pot fi acordate după existența unei decizii definitive pe fondul problemei. Prin urmare, susține aceasta, eventualele prejudicii nu pot fi stabilite înainte de finalizarea proceselor dintre cele zece instituții de credit și Consiliul Concurenței.
„Eu cred că trebuie să existe responsabilitate din partea tuturor. Că este lider politic, că este reprezentant al comunității bancare sau al oricărei alte autorități, responsabilitate pentru stabilitate financiară”, a mai spus directorul executiv al ARB.
„Eu susțin cu tărie că băncile au dreptate, că nu au influențat, pentru că acuza principală este că ne-am văzut cotațiile între noi. Este ceva ce am respectat, pentru că așa a cerut BNR, pentru că așa prevedea regulamentul și norma în vigoare”, mai adaugă ea.
În final, Gabriela Folcuț avertizează că incertitudinea juridică și fiscală riscă să afecteze nu doar instituțiile de credit, ci și capacitatea întregii economii de a atrage finanțare. În opinia sa, băncile au nevoie de un cadru legislativ predictibil și de clarificarea disputelor aflate în instanță, în condițiile în care efectele acestor decizii se pot reflecta în finanțarea statului, a companiilor și a populației.
