Un doctor în sociologia practicilor alimentare a explicat de când și mai ales de ce a devenit fasolea cu ciolan un mod tradițional de sărbătorire a Zilei Naționale a României.
Adriana Sohodoleanu, doctor în sociologia practicilor alimentare, fondator al site-ului de cultură gastronomică Biscuit.ro și lector la TASTE Culinary Business Academy, spune că „meniurile tradiționale de sărbători, incluzând aici mai ales cel pentru Ziua Națională a României, sunt răspunsuri la situații noi prin asumarea unei referințe la situații vechi.
31 octombrie - Maratonul de Educație Financiară
5 noiembrie - Gala Profit – Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Poate părea o tradiție veche celor mai tineri, ceilalți își pot aminti însă că a apărut destul de recent, prin 2000. Ceaunul de fasole cu ciolan gătit public de 1 Decembrie a devenit un simbol al acesteia și, deci, o tradiție reinventată prin preluarea și repetarea sa cvasiobligatorie la festivitățile oficiale, instituind, cum scrie antropologul Florin Dumitrescu, un mit culinar național ce își creează astfel propriul trecut”, arată Hotnews.
Ea subliniază caracterul de „tradiție inventată” a ceaunului cu fasole cu ciolan cu ocazia Zilei Naționale.
„Eu văd ceaunul cu fasole ca pe ceea ce Hobsbawm și Ranger numesc tradiție inventată.
Pare veche și poate pretinde o oarecare vechime, în plus e investită cu un grad mare de reprezentativitate. Însă este, de fapt, o reprezentare selectivă a trecutului, o revitalizare a unui consum alimentar considerat tradițional cu un scop.
Se sugerează o continuitate cu un trecut convenabil, chiar dacă este o formă de consum care nu seamănă cu cea originală (afumătura nu are ce căuta în post, printre altele).
Scopul exercițiului este clar - construiește un sens de apartenență, agregă, aduce împreună. De aceea mi se pare mult mai interesantă valența ei de comensalitate transgresivă. Este o comensalitate festivă și, deci, excepțional care aduce laolaltă temporar și simbolic grupuri separate, chiar prin confirmarea și întărirea poziției acestora.
Mâncăm toți împreună, în același timp, același preparat, uneori chiar și din același ceaun - suntem parte din același grup, suntem români. Cel puțin pentru o zi suntem toți la fel. Cumva, mâncarea nivelează diferențe și, deși recunoaște granițele dintre grupuri, ea le poate trece temporar și simbolic, creând o oportunitate pentru stabilirea unei relații de schimb prin intermediul unei mese.”
