Într-un dicționar de practici fiscale românești, “mersul pe burtă” ar fi definit prin obiceiul de a amâna cu intenție, cât mai mult posibil, abrogarea unor legi declarate neconstituționale sau nelegale la CJUE pentru a continua să încaseze necuvenit bani la buget, restituindu-i doar celor care au răbdarea și resursele de a-și cere în instanță drepturile. Practica în cazul taxei auto a fost cel mai evident caz, dar exemplele continuă și în prezent pe alte spețe cu implicații și mai mari.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
De doi ani, deși e obligat să o facă și deși pierde procese cu contribuabili care îl dau în judecată, statul refuză să modifice prevederi declarate neconstituționale din Codul de procedură fiscală, care împiedică plata de dobânzi pentru sumele încasate necuvenit începând din ziua în care acestea au fost virate.
Pe 20 octombrie 2015, Curtea Constituțională a României (CCR), prin decizia nr. 694, a declarat neconstituționale prevederile art. 124 din vechiul Cod de procedură fiscală (valabil până la finele lui 2015), stabilind că orice contribuabil care a achitat bani în plus la buget trebuie să primească dobânzi calculate de la data virării lor până la restituirea efectivă de către stat, nu doar după îndeplinirea unor termene de soluționare a cererilor de către Finanțe, așa cum prevedea articolul reclamat.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AIC
Potrivit articolului 124 din vechiul Cod, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 sau la art.70. Articolul 70 prevede că cererile de rambursare a TVA se soluționează în 45 de zile de la înregistrare, iar dacă sunt necesare informații suplimentare relevante termenul se prelungește cu perioada respectivă. La rândul său, articolul 117 prevede că se restituie, la cerere, sumele plătite: fără existența unui titlu de creanță, în plus față de obligația fiscală ca urmare a unei erori de calcul sau a aplicării eronate a prevederilor legale de rambursat de la bugetul de stat (de exemplu TVA, taxa clawback) stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire (măsuri asiguratorii impuse de fisc și desființate de instanță). Termenele stabilite la același articol sunt 60 de zile pentru diferențe de impozite pe venit pentru persoanele fizice, 5 zile pentru sumele încasate suplimentar de Fisc prin poprire și 45 de zile de la înregistrarea decontului în cazul rambursărilor de TVA.
Ca urmare a deciziei CCR, orice persoană fizică sau firmă care avea de recuperat bani de la buget ar fi trebuit să poată cere dobânzi din ziua imediat următoare plății, nu calculate doar după termenele menționate. Dobânzile erau de 0,03% pe zi în 2015 și au coborât la 0,02% pe zi din 2016, nivel valabil și în prezent.
Noul Cod păstrează prevederile neconstituționale
Decizia CCR a fost dată, însă, într-un moment nefericit pentru contribuabili, într-un context care a permis Finanțelor să se agațe cu rea-credință de posibilitatea de a amâna punerea în aplicare imediată.
Tot în 2015, în luna iulie, înainte de decizia CCR, Parlamentul aprobase un nou Cod de procedură fiscală, prin Legea nr. 207/2015. Acesta urma să intre în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2016 și păstra intacte prevederile ce aveau să fie declarate neconstituționale de CCR trei luni mai târziu. Acestea erau incluse la articolul renumerotat 182, identic cu art. 124 din vechiul Cod.
Punerea în acord cu deciziile CCR, deși era obligatorie, nu a fost făcută nici până în prezent, nici de Guvernul Cioloș, nici de guvernul PSD, în cei aproape doi ani care au trecut de atunci, nici de Parlament. Aceasta, deși mai multe modificări ale Codului de procedură fiscală au fost aprobate între timp, niciuna neîndrăznind însă să atingă prevederile declarate neconstituționale, care permiteau statului să încaseze și să păstreze bani luați necuvenit de la contribuabili.
La o săptămână după decizia CCR din 20 octombrie 2015, Profit.ro a întrebat Ministerul Finanțelor de ce nu modifică articolul neconstituțional, atât în vechiul Cod de procedură, care era încă în vigoare atunci, cât și în noua lege ce urma să intre în vigoare de la începutul lui 2016. Cu atât mai mult cu cât guvernul aprobase o ordonanță de urgență ce modifica noul Cod, fără să atingă însă aspectele neconstituționale. MFP ne-a a răspuns atunci că va întreprinde demersurile în vederea corelării și armonizării textului Codului de procedură fiscală cu decizia Curții doar după ce aceasta va fi publicată în Monitorul Oficial.
Decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial abia în luna decembrie 2015, Guvernul Cioloș nu s-a mai obosit să modifice un Cod de procedură care se abroga oricum din 1 ianuarie, odată cu intrarea noului Cod, nici legea Codului nou de procedură, pentru care a lăsat sarcina în grija noii guvernări PSD. Ghinion.
Strategie juridică cinică pentru a continua încasarea de bani necuveniți
Potrivit Constituției, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CCR dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Aspect care nu a îngrijorat autoritățile, deoarece vechiul Cod ieșea oricum din vigoare, prin abrogare, de la 1 ianuarie 2016, iar articolul din noul Cod, deși identic în conținut celui declarat neconstituțional în vechea lege, făcea parte dintr-o lege diferită și nu fusese atacat la rândul lui de neconstituționalitate. Un calcul cinic, făcut cu rea credință, pentru a amâna pe cât posibil întreruperea unei practici care permitea statului să încaseze sume necuvenite, în condițiile în care constatarea identității de conținut ar fi fost o formalitate, dar implica efortul contribuabililor de a merge în instanță.
Articolele declarate neconstituționale au continuat până în prezent să priveze contribuabilii de folosința sumelor de bani pe care statul le încasează în mod necuvenit. Returnarea banilor poate dura și câțiva ani din cauza procedurilor – contestații administrative, urmate, eventual, de acțiuni în instanță. Practic, contribuabilii creditează statul, fără să beneficieze de dobânzi. Curtea Constituțională a reținut că normele criticate generează îmbogățirea fără justă cauză a statului în detrimentul patrimoniului contribuabilului. Prin urmare, se încalcă dreptul de proprietate, consacrat de Constituție.
Articolul din Codul de procedură fiscală, declarat neconform și cu dreptul UE, de CJUE
Evidența nelegalității prevederilor referitoare la dobânda datorată de stat pentru sume încasate necuvenit, de la art 124 din vechiul Cod de Procedură Fiscală (preluat fără modificări și în noul Cod), a fost oferită autorităților române și cu mult înainte să o facă CCR. Curtea de Justiție a UE (CJUE) a arătat încă din 2013, într-o cauză pe taxa auto (Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu), că “Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.” Decizia CJUE desființa încă de atunci cu efect ex tunc prevederea internă și statua că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul UE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil, nu după termenele de soluționare a cererii de către ANAF.
Statul preferă să piardă procese decât să schimbe legea
Pentru a-și exercita un drept de care ar trebui să beneficieze automat, prin schimbarea Codului de Procedură fiscală, contribuabilii trebuie să meargă, însă, în continuare, în instanță. La fel cum au fost lăsați ani de zile să se judece și în cazul taxei auto, pentru care statul, deși condamnat la curți internaționale și conștient că pierde procese pe bandă rulantă, a amânat cât a putut schimbarea reglementărilor pentru a face restituiri automate.
Recent, societatea de avocați Reff & Asociații (reprezentând Deloitte Legal în România), a anunțat că, valorificând și decizia CCR nr. 694/2015, a obținut o decizie a instanței prin care Curtea de Apel București a obligat autoritatea fiscală să acorde dobânzi de întârziere de circa 1 milion de euro într-un caz de rambursare a TVA, începând cu ziua imediat următoare depunerii decontului de TVA și până la data rambursării efective de către stat a sumei în discuție.
Cazul respectiv, cu decont depus înainte de 2016, se încadra pe vechiul Cod de procedură fiscală, pentru care neconstituționalitatea articolelor respective fusese deja constatată de CCR, așa încât avocații nu au trebuit să ridice excepție de neconstituționalitate și pentru articolul cu conținut identic din noul Cod. Au mers pe argumentul încălcării unui principiu general de drept prin îmbogățirea fără justă cauză a statului, valorificând și decizia CCR din 2015, care validează acest principiu de drept.
“Valorificând Decizia Curții Constituționale nr. 694/2015, am convins Curtea de Apel București să acorde clientului nostru dobânzi în cuantum de aproximativ 1.000.000 euro începând cu prima zi de întârziere, respectiv ziua ulterioară datei depunerii decontului de TVA. Este prima dată când instanța hotărăște că termenul pentru acordarea dobânzilor trebuie să fie calculat de la momentul înregistrării solicitării de rambursare a TVA, și nu după expirarea perioadei de 45 de zile prevăzută pentru soluționarea decontului de TVA”, a spus Andreea Artenie, Partener și coordonatoare a practicii de litigii la Reff & Asociații.
Avocații Reff cred că, prin Decizia 694/2015, CCR a încurajat un precedent important, precizând că „autoritățile publice implicate, inclusiv instanțele judecătorești, sunt chemate să realizeze o interpretare și aplicare conformă a acestei legi cu efectele pe care le produce prezenta decizie în privința momentului de la care sunt acordate dobânzile fiscale”. ”Ne-a revenit nouă responsabilitatea să convingem instanța de prim grad să acorde clientului nostru dobânzi din prima zi de întârziere și ne bucurăm de succesul obținut, acesta fiind de natură a schimba optica instanțelor naționale și practica unitară deja la nivelul țării”, spune Andreea Artenie. Din echipa Reff & Asociații au făcut parte Ionuț Iablonschi, avocat coordonator și Adelina Șomoiag, avocat senior în cadrul departamentului de litigii și Ileana Popescu, manager în cadrul departamentului taxe indirecte Deloitte România.
Prin Decizia 694, Plenul CCR a declarat neconstituționale articolele de lege care precizează că organul fiscal soluționează în termen de 45 de zile cererile depuse de contribuabil sau mai mult în cazul în care statulul solicită documente suplimentare de la persoane fizice sau firme. CCR a desființat articolele care stabilesc, de asemenea, că cetățeanul are dreptul la dobândă numai dacă o solicită explicit și doar la cea aferentă termenului de după scurgerea celor 45 de zile (sau mai multe în situația solicitării de documente suplimentare) și până la returnarea banilor. “Curtea a reținut că normele criticate generează îmbogățirea fără justă cauză a statului în detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilității folosirii sumei de bani percepută nelegal și privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata respectivei sume. Această pierdere este direct proporțională cu durata indisponibilizării sumei plătite fără temei juridic pe perioada cuprinsă între data plății sumei nedatorate și data restituirii acesteia și are drept consecință încălcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art.44 din Constituție”, au concluzionat judecătorii CCR.
