Am ajuns înapoi la Aubergine după aproape un an de la ultima vizită, iarăși la insistențele unor prieteni care au spus că Aubergine e un restaurant excepțional. Sau, mai precis spus, că mâncarea de la Aubergine e foarte bună, fiindcă știam și eu, deja, că Aubergine e un restaurant frumos, în una dintre cele mai romantice zone ale Bucureștiului – Centrul Vechi, desigur.
Atelierul de Tarte e un bistrou pe aglomeratul și ciopârțitul bulevard Ion Mihalache, aproape de capătul său din Piața Victoriei, vizavi de turnul acela foarte înalt și subțire, unde e și Ministerul Fondurilor Europene.
De ce în cele mai multe restaurante nu sunt respectate reguli elementare de igienă? Raspund tot eu: nu fiindcă nu vor, ci pentru că oamenii de acolo nu gândesc, nu își pun capul la contribuție. Nimic din ce o să scriu mai jos nu e de învățat în școală, la liceele de alimentație publica sau la trainingurile din industria ospitalității. Daca un chelner așteaptă ca angajatorul să-i explice aceste lucruri pentru ca el să le facă, sau să nu le mai facă vreodată, după caz, înseamnă că nu are ce căuta în această industrie.
… nu le dați toate procedurile în scris chiar în prima zi de la angajare. Dacă așteptați să știe deja ce au de făcut, să rețină ce le spuneți la trainigul de “induction”, să deducă singuri sau să “fure” meseria uitându-se cum fac ceilalți chelneri, cum se tot vehiculează prin comentariile de la articolele despre serviciile în restaurante pe care le tot scriu, atunci da, se poate să le ia și câțiva ani chelnerilor ca să ajungă cu adevărat buni, cum prezic cei mai mulți din branșă – asta dacă nu vor pleca la alți angajatori între timp…
Mi-a scris cineva că a găsit unele dintre cele mai bune mâncăruri italienești din București pe o străduță puțin cunoscută, un mic restaurant pitit într-o casă, cu italianul care gătește în fața ta, suflet, autenticitate, familiaritate, lucruri din astea. M-am dus, desigur…