Gura Portiței e un restaurant de pește și fructe de mare, după cum se deduce imediat din nume, deschis în martie 2019 în Parcul Herăstrău. Sunt cei care aveau înainte restaurantul Patru Anotimpuri, la o sută de metri mai spre interiorul parcului, și care s-au mutat acum în locul lui Bel Mondo. Care Bel Mondo s-a mutat în locul lor, al lui Patru Anotimpuri! O schimbare de sedii rar văzută, într-adevăr…
Lumea merge la food-court într-o mult mai mare măsură pentru atmosferă decât pentru mâncarea restaurantelor de acolo. Așa e în București, și presupun că și în lume e la fel. Prin urmare, restaurantele grupate nu numai că nu-și canibalizează businessul, ci dimpotrivă. Și cei care investesc în așa ceva sunt deștepti și vizionari. Ultimele două food-courts bine făcute deschise recent, Carnivale Food Market și Agora Floreasca, ar trebui să fie o sursă permanentă de reflecție pentru cei din HoReCa, și nu numai pentru ei.
Au fost mai multe restaurante în ansamblul acela rezidențial din Cartierul Francez cu nume lung și pretențios, Persepolis Palladian Condominium, dar niciunul nu a avut vreo faimă, cât de cât. Eu le-am pierdut șirul, dar țin minte că ultimul de numea Pippo’s, după patronul italian care era și bucătar.
Pe malul cu Piața Unirii și cu Biblioteca Națională al Dâmboviței, și chiar între acestea, primăria (presupun) a avut ideea să se construiască mai multe restaurante, pentru a valorifica un loc fost viran și rămas gol de când îl știu eu. O idee foarte bună, ca dovadă că s-a animat imediat zona, începând cu vara lui 2018, când au apărut primele. Acum sunt deschise șase, iar al șaptelea, chiar primul dinspre Piata Unirii, e în construcție. Și asta e tot, altceva nu pare să mai aibă cineva în gând să adauge. Și nici nu ar mai fi nevoie.
Am revenit a nu știu câta oară în casa aceea din Ion Neculce, și de fiecare dată am găsit altceva. Cred că primul restaurant a fost Casa Elisabeta, demult, un restaurant căruia i se dusese vestea peste multe cartiere, și nu atât pentru mâncare, cât pentru povestea în jurul căruia au făcut marketingul, o poveste cu mare priză la public – ceva în genul mâncării cu suflet.