Nu e un mit, România a fost grânarul Europei, dar numai până la reforma agrară din 1921. Gh.M. Dobrovici menționează, în cartea sa "Istoricul Desvoltării Economice și Financiare a României - 1823-1933", că "producția calitativă și cantitativă nu mai este aceea de sub marea proprietate, desfacerea produselor agricole și în special a grâului nu mai este aurul dinainte de război".
Ani în șir, moneda euro, de fapt cursul acesteia față de leu, a stat în centrul politicii noastre bugetare. În special în timpul acordurilor cu Fondul Monetar Internațional. Mărturie stau accizele în euro. La care s-a renunțat între timp, dar ele au rămas “fixate” în lei la un curs de 4,738 lei/euro, ce nu s-a tranzacționat niciodată pe piață, obținut prin indexarea cu inflația a ratei de schimb.
Ungaria reprezintă una dintre cele mai importante surse de deficit comercial a României - productivitatea îi permite să genereze o ofertă substanțială de mărfuri agroalimentare.
Potrivit unui document CIT Restructuring, care a analizat cifre corespunzătoare anului 2013, dintr-un număr total de 720.000 de companii înscrise la Registrul Comerțului, doar 1% puteau fi considerate firme cu structură financiară sănătoasă.