M-am mai întrebat oare ce scriu în notele informative funcționarii care raportează ce articole economice se mai scriu prin presă, ori aceia ce redau convorbirile telefonice în care ziariștii le povestesc prietenilor ce urmează să mai publice. Dar, am devenit din ce în ce mai curios.
Problema comună a tuturor decidenților actuali, inclusiv a celor cărora mediul politic le pune eticheta de specialiști, este că nu sesizează decât secvența istorică, fără să indice cum se poate ieși din cercul vicios. Există instituții care-i pot pedepsi pe vinovați pentru situația în care am ajuns, dar nu și instituții care să ne scoată din fundătura în care am intrat.
Nu cumva Fondul Proprietatea e gestionat prost nu din cauza incapacității manageriale, ci pentru a se facilita preluarea ostilă a participațiilor rentabile? Iată o temă de cercetat, care în măsura în care se va dovedi a fi o temere îndreptățită, ar putea să arate că vehiculul FP e utilizat pentru altceva decât pentru ceea ce a fost înființat. Și asta explică, desigur, de ce e inadmisibil să oferi drept compensație celor păgubiți active purtătoare de risc.
Pentru supraîndatorare, trădată de mărimea creditelor neperformante, există responsabili, politicienii care au întreținut corupția prin creșterea taxelor și extensia datoriei publice în plină criză. Datoria statului a fost într-o anumită măsură ținută sub control, fiindcă s-a împrumutat populația de la bănci. Iar în situația în care românii nu reușesc, în prezent, să înapoieze bani luați cu împrumut, politicienii se fac vinovați pentru riscurile pe care le-au indus sistemului bancar. De ce nu vorbește nimeni despre aceste lucruri cu subiect și predicat?
Teroarea și purismul religios și ideologic nu au fost însă niciodată suficiente pentru a menține un grup la putere pe termen lung. Pentru asta, e nevoie și de o brumă de legitimitate și de adeziune voluntară din partea locuitorilor teritoriilor dominate. Rețeta puterii trebuie să conțină și o oarecare doză de morcov, nu doar băț chior.