Orice masă stabilă are sub ea 4 picioare și nu 3; la fel, orice scaun. Și bugetul țării trebuie echilibrat tot pe 4 picioare: se discută în extenso de o colectare mai bună după digitalizarea ANAF, de scăderea cheltuielilor statului și chiar de creșteri de taxe în anumite zone (fără TVA sau Cota Unică), dar nu uitați de avansul PIB: fără el, Economia / Bugetul / masa / scaunul vor fi foarte instabile în doar 3 picioare!
România a rămas pe mai departe o țară pro-Europeană și pro-NATO după respingerea mega-atacului hibrid al vecinei mari hrăpărețe și năvălitoare de la Răsărit, atac care ne-a bulversat în ultimele 6 luni și de care am scăpat momentan în urma unei mobilizări fără precedent (65%) a populației la urna de vot.
Dar economia noastră gâfâie; un respiro era poate necesar după așa un urcuș la deal, după așa o ascensiune: reamintesc că România a realizat cel mai mare “catch-up story”, cea mai mare recuperare de la un inițial 27% din media UE la 80% azi în termeni de PIB per capita PPS, la puterea de cumpărare.
VULNERABILITATEA majoră ne este Deficitul Bugetar imens ajuns la >9% din PIB; iar asta în lipsa vreunui război al nostru sau a altei Pandemii. Acesta ne face să ne simțim pe marginea prăpastiei… mai precis ne paște posibilitatea unei recesiuni dure prin înghețarea finanțării țării de către piețele private mondiale, după o retrogradare la “junk” – tradus gunoi ad litteram - din partea marilor agenții de rating.
Politicienii “marii coaliții” PSD-PNL - ce a și fost penalizată la ultimele două rânduri de alegeri - au tras cu ochiul la Ungaria și la Polonia, care și-au permis în anii trecuți să iasă în decor din parcursul bugetar normal și să arunce cu tot felul de pomeni electorale și de pachete populiste.
Ei bine, Ungaria e în corzi, ceartă permanentă cu Bruxelles-ul le-a blocat banii europeni și economia lor intră în al 3-lea an de recesiune acum.
Polonia e mult mai bine, dar asta doar pentru că au încheiat o guvernare suveranist-izolaționistă – însă fără a fi prietenă Rusiei - PiS cu una pro-UE (Tusk e premier de vreun an și jumătate).
România nu avea nevoie de așa cascadă de creșteri de salarii de bugetari (>10% peste inflație) și de pensii SIMULTAN; plus imensul program de construcții Autostrăzi; da, toate erau necesare, dar nu ni le permiteam simultan; în anii electorali, politicienii și premieri “Rotativei PSD-PNL” nu au putut spune nu, ba chiar au înghițit minciuna evidență că totul e posibil cu gândul la voturile ce nu au mai venit. Și a mai fost ceva: creșterea economică REALĂ plus inflația (ducând la o creștere nominală double-digit).
Azi a venit ZIUA RECUNOAȘTERII: politicieni mult mai responsabili, în frunte cu Președintele nou-ales Nicușor DAN și ex-Preșdintele interimar Ilie BOLOJAN – probabil viitorul Prim Ministru – au întâlniri pe bandă cu miniștrii din Guvernul demisionar, cu federațiile patronale, cu camerele de comerț și industrie locale sau cele ale investitorilor străini, cu Consiliul Fiscal, cu analiști economici și financiari.
TRANSPARENȚA e și ea la alt nivel în această etapă în care politicienii par să fi conștientizat că nu mai pot fugi de răspundere. A propos, << De ce FUGEM de …?! >> devenise o memă în campania recentă.
Și astfel aflăm din presă și social media de diversele scenarii vehiculate și soluții propuse – asta încă înainte să se formeze nouă Coaliție de guvernare (sperăm că va fi largă și stabilă) și ei se decidă efectiv.
Dl. Bolojan își asumă public faptul că de data asta mediul de afaceri – CONTRIBUABILII mari și medii ai țării – nu mai pot fi fraieriti și că Statul trebuie să facă CURĂ de SLĂBIRE necesară; la fel promisesera și alt lideri liberali înaintea sa, dar ne-am trezit cu “Ordonanța Trenuleț” care îi taxa tot pe cei harnici.
Alte discuții mai tehnice amintesc de << GAP-ul de TVA >> care face din România o rușinoasă campioană în U.E. la acest capitol al evaziunii (și al neputinetei adminsitrative); și amintesc de faptul că ANAF s-a tot digitalizat în acești ani, ba chiar a forțat mediul de afaceri cu sistemele de raportare SAF-T / e-TVA / e-Factura / e-Transport (e-DEGEABA le-a ironizat amicul Gabi Biriș); iar rezultate ample încă nu se văd.
Și se discută public de faptul că există zone din economie țării (în zona sa gri), unde fie Serviciile, fie mai marii din Politică dau telefoane pe ascuns la ANAF să nu deranjeze acele mușuroaie. Se arată chiar cu degetul la anumite sectoare în care se realizează IMPORTURI și unde intermediari-fantomă sau căsuțe-poștale << suveici >> dispar fără urmă când e să vireze TVA statului. Și se propune TAXAREA INVERSĂ.
Recent, politicienii încep să pună pe masă și SPORURILE ABERANTE dn sistemul bugetar: sigur că unui polițist din anii ’90 (vă amintiți oare? când salariile medii pe țară erau de vreun deceniu de 100 USD pe lună, echivalentul cu inflație cu tot a 180-200 de euro azi), sigur că polițiștilor de atunci le era justificat un << spor de hrană >>; dar Polițistului de azi cu >1000 Euro net pe lună îi mai este la fel de justificat?! Sau << sporul de ECRAN / de ANTENĂ >> anacronic după evoluția tehnologică fulminantă din acești ani.
Da, aceste 2 zone enumerate succint mai sus – anume 1) COLECTAREA mai bună și eliminarea EVAZIUNII + 2) TĂIERI majore de cheltuieli și economii în sectoarele bugetare - trebuie poziționate că VÂRFURI de LANCE ale redresării fiscale înainte de a se mai umblă la 3) TAXE mărite: abia în urmă lor mai poate fi justificată moral și politic - prin prisma << CONTRACTULUI SOCIAL >> - vreo nouă majorare de taxe.
A propos, scriam relativ recent că va trebui să majorăm fie TVA, fie cursul valutar Euro-Leu până la 5,4-5,5 dacă situația Bugetului și Deficitul extern nu se ameliorează (și tare m-aș bucura să fiu contrazis):
Dar mai e ceva: << al 4-lea PICIOR >> ce va asigura stabilitatea SCAUNULUI bugetului său a MESEI economiei – metaforele din titlu – se referă la CREȘTEREA ECONOMICĂ. Faptul că acum se vehiculează un necesar de reducere a cheltuieilor - plus de venituri noi – cumulat de 40 de miliarde de lei (8 miliarde de euro) versus scenariul imediat anterior de 30 miliarde lei (6 miliarde euro) are la bază exact faptul că economia României a încetinit până aproape de stagnare: 0,2% e nimic față de 2,5% așteptat la CNP.
Astfel, toată panoplia de măsuri propuse aferente celor 3 << picioare >> (anume colectarea / reducerea cheltuielilor și anumite majorări de taxe) trebuie realizate astfel încât să nu afecteze decât minimal CREȘTEREA ECONOMICĂ a României; ba chiar să o protejeze și să o stimuleze: vânt în pânze investițiilor.
În niciun-niciun-niciun caz nu trebuie sacrificate investițiile serioase, mai ales cele cu fonduri UE, PNRR!
Veți zice poate, care creștere? Că la 0,2% e deja în marja de eroare și mult sub inflația an-la-an de 4,9%.
Ei bine, eu sunt optimist: România a căpătat încrederea că este REZILIENȚA: a trecut cu bine peste Pandemia Covid-19, peste crizele suprapuse următoare: războiul din Ucraina și reverberațiile sale în plan Energetic și de prețuri pe Agricultură și pe Transport-Logistica s.a. Și aceste ultime 6 luni consumul și investițiile au fost afectate (citește amânate) de temerea că putem ieși de pe făgașul euro-atlantic.
Rezilienti + Avem în construcție AUTOSTRĂZI ce în sfârșit vor uni în 3-4 ani toate provinciile istorice ale țării; va urmă cu decalaj de 5-10 ani un plan la fel de ambițios pe FEROVIAR; în ENERGIE investițiile sunt colosale în această perioada: de la U3 și U4 Cernavodă la SMR, la noi centrale mari sau uriașe pe gaze (Iernut și Mintia), la Regenerabile: parcuri Solare / Eoliene / apoi Stocare și până la Prosumatori.
Unirea provinciilor rămase în urmă cu autostrăzi generează deja mari investiții în Manufacturing (industrii prelucrătoare), Depozitare-Comerț și Logistică de-a lungul acestora; unele șantiere se văd cu ochiul liber, altele se fac mai discret; dar progresul este major; Reconstrucția Ucrainei este după colț.
Investițiile fără precedent în curs în fabrici de materiale de construcții vor beneficia și de piață vecină!
Industria Aero & Defense decolează din nou și prin investitorii străini, dar mai ales în lumina dublării cheltuielilor țărilor NATO de la <2% din PIB în anii trecuți la >4% că nouă țintă vehiculată în aceste zile.
România a încheiat anul 2024 cu un PIB de 353,82 miliarde euro (= 1760,11 mld. RON conform INS / cursul valutar mediu BNR de 4,9746 EUR-RON); inflația* din acest an pare stabilă în jur de 5% an-la-an;
* tehnic, PIB ia în calcul așa numitul DEFLATOR care e o suma-medie ponderată de sute de mii de inputuri VAB firme și e mai complicat decât inflația IPC calculată de INS și comunicat de BNR & Eurostat
La o creștere de 2,5% cât speră Guvernul anterior, PIB ar ajunge la 380,8 mld. euro în 2025; la o creștere de numai 0,5% cât pare acum după sperietură politico-electorală dn semestrul 1, PIB-ul României ar închide anul 2025 la doar 373,4 mld. euro: așadar o diferența de 7,4 miliarde de euro = 37 miliarde lei.
Adică exact suma care se vehiculează a fi economisită & strânsă din suma celorlalte << 3 picioare >>…
Eu cred că ritmul de creștere al economiei își poate reveni în semestrul 2: consumatorii și investitorii au răsuflat ușurați după rezultatul alegerilor; cheltuielile și investițiile amânate vor fi realizate curând.
Agricultură și ea anunță un an record în urmă precipitațiilor bogate și bine dozate. Dar, în tot ceea ce face Guvernul, va trebui să fie păstrată și udată și protejată sămânța cea mai scumpă: ÎNCREDEREA!
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
