Pe coasta vestică sălbatică a Irlandei, în satul Cahersiveen, afacerea lui June O’Connell, Skellig Six18, produce gin și whiskey, băuturi artizanale realizate într-un proces lent, influențat de climatul Atlanticului. SUA a fost imediat o piață-țintă naturală, iar în noiembrie 2023 primele produse au fost trimise din County Kerry pentru lansarea oficială în America la începutul lui 2024. Dar peisajul politic s-a schimbat rapid, relatează CNBC.
”Când a devenit clar în ce direcție se îndreaptă lucrurile, toată lumea încerca să trimită cât mai mult produs în SUA înainte să intre în vigoare tarifele. Am făcut și noi asta, dar acum depozitele sunt pline, iar importatorii ne spun să nu mai trimitem. Doar marile companii au prioritate,” a spus O’Connell pentru CNBC.
De la începutul anului, politicile comerciale imprevizibile ale președintelui Donald Trump au provocat tulburări în afacerile din UE, pe fondul nemulțumirii acestuia față de excedentul comercial de 198 de miliarde de euro al Uniunii cu SUA. Trump susține că tarifele vor aduce un echilibru în relațiile comerciale, însă oficialii europeni afirmă că balanța este mai complexă și include și servicii și investiții. În încercarea de a calma tensiunile, UE s-a angajat să crească achizițiile de energie din SUA, scrie News.ro.
În urmă cu o săptămână, Trump a anunțat că intenționează să impună un tarif general de 30% pentru produsele europene începând cu 1 august, după eșecul negocierilor pentru un acord comercial. Incertitudinea este acum extrem de mare.
O situație fără câștigători
Trump a impus deja o taxă vamală de bază de 10% pe importurile din UE, cu cote mai mari pentru automobile și metale. Presa britanică notează că Trump dorește acum tarife minime de 15–20%, mult peste nivelul din acordul SUA–Marea Britanie.
Industria alimentară și a băuturilor din UE, cu un volum al comerțului cu SUA de circa 30 miliarde de euro, ar fi printre cele mai afectate. Organizația FoodDrinkEurope avertizează că aceste tarife – plătite în general de importatori – vor lovi dur producătorii și fermierii europeni, limitând oferta și scumpind produsele pentru consumatorii americani.
Chiar și tariful de 10% introdus în aprilie a afectat deja vânzările, spune O’Connell: ”La un tarif de 30%, prețul final devine nesustenabil. Toată ambiția noastră pentru piața americană e pusă pe pauză.”
Pentru distileria Combier din Franța, specializată în lichiorul triple sec, SUA reprezintă 25% din vânzări. Directorul Franck Choisne afirmă că tariful de 10% a fost suportabil, dar o combinație între un tarif de 30% și un dolar slab ar putea majora prețurile cu 45–50%, ceea ce ar putea înjumătăți vânzările.
”Înțelegem că Trump vrea un echilibru comercial, dar la 30%, UE va răspunde, comerțul va avea de suferit și va fi o situație fără câștigători,” a spus el.
Brânza italiană, whisky irlandez și barierele geografice
În regiunea Lombardia din Italia, afacerea de familie Zanetti produce anual peste o jumătate de milion de roți de Grana Padano. Exportă 70% din producție, iar SUA reprezintă 15% din cifra de afaceri. CEO-ul Attilio Zanetti spune că volatilitatea actuală a tarifelor este fără precedent.
”Ne creează o incertitudine uriașă și ne împiedică să planificăm strategic. Tot ce putem face este să trimitem cât mai mult produs înainte ca tarifele să crească,” afirmă el. Tarifele și cursul valutar au dus deja la creșterea prețurilor cu 25% pe piața americană. Orice altă majorare riscă să reducă vânzările.
Reconfigurări în lanțul de aprovizionare
Pentru unii producători europeni, o soluție este mutarea unor procese de producție în Marea Britanie, care are un acord separat cu SUA. Alex Altmann, vicepreședinte al Camerei de Comerț Britanice în Germania, spune că unii producători germani de electrocasnice analizează relocarea finală a asamblării în Regatul Unit pentru a profita de tarife mai mici.
Alte companii mari, precum Siemens sau Bosch, iau în calcul mutarea producției direct în SUA pentru a evita incertitudinile comerciale.
Însă, pentru afaceri ca Skellig Six18 mutarea este imposibilă. Producția de whisky irlandez, parma ham italian sau șampanie franceză este protejată geografic și legal — nu poate fi relocată. În lipsa acestei opțiuni, O’Connell încearcă să intre pe piețe noi în Asia, Africa și America Latină, deși recunoaște că este un proces lent, costisitor și fără garanții.
”În momente ca acestea, îmi reamintesc că lucrez într-o industrie veche de 700 de ani, care îți cere răbdare și îți amintește că nimic nu este veșnic. Tot ce pot face e să controlez ce ține de mine,” a spus ea.
