UE vrea să devină independentă de gazul rusesc, iar liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, amenință cu închiderea Nord Stream 1. Germania este prinsă în capcană.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Potrivit Agenției Federale pentru Rețele, aproximativ 55% din gazul importat provine în prezent din Rusia, astfel încât dependența este deosebit de mare în comparație cu alte țări europene. De asemenea, rezervele de gaz din Germania au scăzut sub 30% din capacitatea de stocare. Din acest motiv, la Berlin se discută și despre creșterea importurilor de gaz natural lichefiat (GNL). Însă ce țări ar putea fi luate în considerare ca furnizori suplimentari? O privire asupra unor vechi cunoștințe și a unor posibili nou-veniți, într-o analiză Deutsche Welle.
SUA. Statele Unite ale Americii sunt unul dintre cei mai mari producători de gaz natural și exportatori de GNL din lume, în parte datorită fracturării hidraulice, metodă controversată, cunoscută ca ”fracking”. Acest proces presupune injectarea unui amestec de apă, nisip și substanțe chimice în sol pentru eliberarea de petrol sau gaz. Cu toate acestea, UE s-ar afla deja în negocieri privind importurile de GNL din Statele Unite. În ultimele săptămâni, SUA și-au majorat exporturile de GNL către Europa. Cu toate acestea, Germania nu ar beneficia în mod direct de o nouă creștere, deoarece nu are niciun terminal de descărcare a GNL, arată g4media.ro.
Norvegia și Olanda. Norvegia este la rândul ei unul dintre cei mai mari producători din lume, furnizând la ora actuală aproximativ o treime din necesarul de gaz al Germaniei. Cu toate acestea, pare să nu fie posibilă creșterea cantității de gaz. ”Furnizăm la capacitate maximă”, a declarat șeful guvernului norvegian, Jonas Gahr Store, pentru un post tv din Germania, la mijlocul lunii ianuarie.
Nici Olanda, care furnizează zece la sută din gazul natural al Germaniei, nu-și poate crește exporturile.
Qatar. Qatar este unul dintre cei mai mari exportatori de GNL. Alături de Rusia și Iran, Qatar deține cele mai mari rezerve de gaz natural din lume. Cu toate acestea, țara produce deja la limita maximă. Ar fi nevoie mai întâi de „investiții semnificative în infrastructură” și de contracte pe termen lung cu europenii, a declarat ministrul Energiei, Saad Sherida al Kaabi, la o întâlnire cu unsprezece reprezentanți ai țărilor exportatoare de gaz, la Doha, cu două zile înainte de invazia rusă în Ucraina. Cu toate acestea, a spus oficialul, posibilă ar fi o creștere a cantității de gaz natural lichefiat în anii următori. În plus, anumite nave care se îndreptau de fapt spre Asia cu încărcătura lor au fost deja redirecționate spre Europa.
Algeria. Algeria, țară nord-africană, este „doar” al zecelea furnizor de gaz din lume. Majoritatea încărcăturilor de gaz lichefiat exportate de Algeria în 2021 au fost destinate pieței europene. Acest lucru face din această țară unul dintre cei mai importanți furnizori de GNL pentru Europa.
După cum relata AFP la sfârșitul lunii februarie, țara a consimțit să sporească livrările de gaz. Șeful companiei energetice de stat, Toufik Hakkar, a declarat că este „pregătit să pompeze gaz suplimentar din surplusurile țării către UE prin intermediul gazoductului Trans-Mediteranean (Transmed) care leagă Algeria de Italia”. Cu toate acestea, Hakkar a recunoscut că, pentru ca acest lucru să se întâmple, ar trebui să existe și un surplus de gaz sau de gaz natural lichefiat. Prin urmare, în primul rând, ar trebui să fie satisfăcute cererea internă și „obligațiile contractuale”. Experții consideră că Algeria nu va putea interveni – cel puțin nu pe termen scurt.
Nigeria. Nigeria, țară condusă autoritar, este una din țările cu cele mai mari rezerve de gaz din lume, mai mult decât are nevoie pentru propria populație. Construcția unei conducte de 4000 de kilometri din țara vest-africană ar putea însemna o mai mare independență față de gazul rusesc, cel puțin pe termen mediu. Odată finalizată, se așteaptă ca gazoductul să transporte până la 30 de miliarde de metri cubi de gaz către Algeria. De acolo, ar putea fi transportat în Europa. Până în prezent, tensiunile politice dintre Algeria și Niger, care se învecinează cu Nigeria și Algeria, au împiedicat realizarea proiectului.
Nigeria exportă deja gaz lichefiat către Europa pe cale maritimă. Cei mai mari clienți sunt Spania, Franța și Portugalia, care au terminale de descărcare a GNL. Peste douăsprezece miliarde de metri cubi au fost importați din Nigeria în Europa, în 2019, potrivit Asociației Africane a Întreprinderilor Germane. În prezent, Germania dorește să construiască două terminale de GNL pentru a face posibile importurile directe. Însă ar putea să treacă ani de zile până când instalațiile vor fi gata.
Azerbaidjan. Azerbaidjanul, fostă republică sovietică, intenționează să își mărească exporturile de gaz cu 11% în acest an, a declarat un oficial din cadrul Ministerului Energiei pentru Asia Times. Problema este însă că, în multe cazuri, țara din Caucaz este legată de contracte pe termen lung semnate cu ani în urmă. În plus, cererea internă a crescut puternic în ultimul deceniu.
Începând din decembrie 2020, țara alimentează continentul european prin intermediul gazoductului transadriatic (TAP). Coridorul de gaz, cu o lungime de aproape 900 de kilometri, se întinde de la granița dintre Turcia și Grecia până în Italia, trecând prin Albania. (
