Compania italiană Società Italiana Gas Liquidi SpA, care alimentează cu gaze naturale lichefiate (LNG), sub brandul Vulcangas, circa 90% din totalul parcului de autocamioane al Italiei ce funcționează cu acest tip de combustibil, și-a înființat o subsidiară în România, Vulcangas România, care a primit licență de furnizor de LNG pe piața locală din partea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Este a doua licență de furnizare de LNG emisă de ANRE, după cea acordată OMV Petrom, anunțată de Profit.ro în iunie 2021.
Administratorul Vulcangas România SRL este Costantino Amadei, totodată membru în Consiliul de Administrație al companiei-mamă din Italia, unde este responsabil cu operațiunile LNG ale acesteia.
"În România vrem să replicăm ce am făcut în Italia. Vrem să facem un coridor care să plece de la granița cu Ungaria, de la Arad, până la Marea Neagră, la Constanța. În primă fază vrem să facem trei stații de alimentare cu LNG, la Arad, București și Constanța. Așteptăm autorizațiile de construire pentru stațiile de la Arad și Constanța, pentru care avem deja certificate de urbanism.
Pentru București, mai trebuie să finalizăm contractul de închiriere a terenului. Sperăm să iasă cât mai repede autorizațiile, pentru a construi stațiile și a începe livrările de LNG până la sfârșitul anului sau cel târziu la începutul anului viitor. În total, vrem să construim cam 12 stații în România. Surse de aprovizionare vor fi terminale LNG din Turcia și Marea Adriatică (cu cisterne auto), precum și din Marea Nordului (cu containere intermodale criogenice). Mai departe, intenționăm să ne extindem în regiune, pe piețe cum ar fi Serbia și Bulgaria", a declarat, pentru Profit.ro, managerul italian.
România nu dispune deocamdată de stații de alimentare a vehiculelor ce funcționează cu LNG.
Costantino Amadei, vorbitor de limbă română, a relatat că a venit prima oară în România în 1994, unde s-a ocupat de înființarea diviziei locale a ButanGas, compania de distribuție de gaz petrolier lichefiat (GPL) fondată în 1948 în Italia de omul de afaceri român Iosif Constantin Drăgan. Conform CV-ului său, Amadei s-a ocupat în perioada 1994-1996 de punerea pe picioare a joint-venture-ului dintre ButanGas și Petrom (în care italienii dețineau inițial 56%), din care compania națională românească a ieșit în 2007, după privatizare.
Business-ul GPL ButanGas, unul dintre cele mai mari de profil din Europa, a fost preluat managerial în 2001 de către soția antreprenorului român, Veronica Gușă de Drăgan, fiica generalului Ștefan Gușă, fostul șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, și a doua cea mai bogată femeie din România, care a și moștenit ButanGas după decesul soțului, în 2008, și l-a inclus în grupul său Veroniki Holding. Costantino Amadei a fost timp de mulți ani membru în CA-ul ButanGas România și în top-managementul Veroniki Holding.
"Am ieșit din ButanGas în 2013 și am intrat în Società Italiana Gas Liquidi, ca membru în Consiliul de Administrație, responsabil cu operațiunile LNG. Grupul are un volum de afaceri de peste 100 milioane euro pe an. Avem în Italia, per total, peste 100 de stații de încărcare, cu benzină, motorină, GPL și LNG.
Italia are o flotă de circa 4.500 de camioane care funcționează cu LNG, iar 90% din acest parc utilizează cardul nostru de alimentare. Acoperim, practic, toată piața din Italia, fiind numărul unu în distribuția de LNG, business pe care l-am început în 2013. Din noiembrie 2020, am început să comercializăm și bio-LNG", a mai spus Amadei.
Costantino Amadei. Sursă foto: Linkedin
Potrivit acestuia, în România este nevoie de o politică de favorizare a transportului și logisticii cu emisii reduse de carbon, cum se practică în Italia sau Germania.
"În Italia se acordă o subvenție de 20.000 de euro la cumpărarea de camioane cu combustibil alternativ. În Germania s-a eliminat taxa de drum, rovinieta, pentru astfel de camioane. Problema în România este acciza. În Italia este de 5 euro pe tonă la gaz metan utilizat în transporturi. În România, acciza este de 140 euro pe tonă la gaz metan comprimat. Este o mare problemă, asta și în condițiile scumpirii incredibile a gazului metan din ultima perioadă", a arătat șeful Vulcangas Romania.
El mai spune că România are un rol foarte important în această parte a Europei din punct de vedere al aprovizionării cu gaz metan: "Ar fi bine dacă ar avea și un terminal LNG, mai ales acum, când se tot vorbește despre reducerea dependenței de importurile din Rusia, iar LNG-ul este considerat un combustibil de tranziție în următorii 10-15 ani, până la trecerea la hidrogen, care nu este încă rentabil din punct de vedere economic".
Grupul Società Italiana Gas Liquidi are de altfel în plan construirea unui terminal LNG în Italia, la Livorno. Proiectul este mai vechi, însă procesul de autorizare a fost mult întârziat.
"Sperăm ca acum, când războiul din Ucraina obligă la reducerea importurilor de gaze prin conducte din Rusia și la înlocuirea lor cu LNG, să fie impulsionat și procesul de autorizare. Italia are acum trei terminale de regazificare, toate offshore, la Livorno, la Rovigo lângă Veneția și la Panigaglia, care livrează toate în sistemul național de transport de gaze italian. Noi nu vrem să facem regazificare la Livorno, ci un terminal unde să se poată descărca și depozita LNG, care ulterior să fie reîncărcat în cisterne auto și livrat pentru alimentarea de camioane și instalații industriale. La acest proiect suntem parteneri cu cei de la grupul Neri, cel mai mare operator portuar din portul Livorno", spune Costantino Amadei.
El arată că problema dependenței Europei de livrările de gaze naturale ale gigantului rus de stat Gazprom este una greu de rezolvat, mai ales pe termen scurt.
"Italia și Germania sunt foarte dependente de gazul rusesc. Pe de altă parte, Italia are și surse alternative de import din nordul Africii, din Algeria și Libia, însă până acum gazul rusesc a fost cel mai bun și cel mai ieftin. Legăturile există de aproape 50 de ani, iar Eni (gigantul petrolier național al Italiei – n.r.) a avut întotdeauna o relație specială cu Rusia", a conchis Amadei.
