Biutiful Downtown e acum unul dintre restaurantele emblematice ale Bucureștiului, datorită amenajării sale spectaculoase. Prima dată au deschis în Centrul Vechi, amenajat la fel de interesant, însă au trebuit să închidă fiindcă le pica blocul în cap.
Am citit de atâtea ori Căldură Mare a lui Caragiale, filmul cu Radu Beligan și Marin Moraru nu cred că poate fi uitat de cineva, ba țin minte și teatrul radiofonic. Și am considerat întotdeauna celebrul dialog ca o ficțiune, o născocire genială a imaginației lui Caragiale. Asta până astăzi, când am realizat cu uimire că scena e reală…
La început au deschis Limo Cuisine, un restaurant mare și frumos în parcul Herastrau, dar cu mâncarea nu pe măsura locului și a investiției. Nu m-am mirat foarte tare, așadar, când am auzit că îl închid, și am așteptat să văd ce vor pune în locul lui.
Am revenit la Savart, îmi propusesem să fac asta fiindcă era mare diferență între ceea ce arată meniul când îl citești și ceea ce spun ei pe site-ul lor, pe de o parte, și ce mi s-a părut mie la prima vizită. Nu am fost nici atunci singur, și nici acum, tocmai ca să mă mai pot consulta cu cineva și să aibă mai multă greutate ce spun despre acest Savart.
Prin vară, chiar când au deschis cafeneaua-bistrou, un cetățean ce părea să fie stăpânul stabilimentului m-a dat afară din localul lui. Dacă era chiar patronul, înseamnă că e bărbatul încântătoarei făpturi despre care voi scrie mai jos. Atunci mi-am zis că nu voi mai trece pe la ei, însă curiozitatea a fost mai tare decât orgoliul…