Agențiile de știri și ziarele scriu frecvent că românii alocă puțini bani pentru educație și sănătate. Această informație conține însă o anumită doză de eroare. Pentru că, în cea mai mare parte, sănătatea și învățământul sunt publice. Adică, nu românii decid, ci Guvernul hotărăște câți bani se alocă acestor domenii, din banii luați de la români prin taxe și impozite.
În România, anticorupția a început să se manifeste târziu și să obțină rezultate palpabile și mai târziu. Practic, s-a început după ce criza financiară și economică deja se terminase. Iar criza a fost un moment de climax al jafului, într-o vreme în care se pleda pentru austeritate pentru "căței", ridicându-se în schimb în slăvi cheltuielile publice pentru firme de partid, botezate "investiții de stat" menite să salveze economia.
Un amic mi-a relatat că fiica sa de aproape 16 ani l-a rugat, în vară, să o lase să meargă într-o tabără școlară în afara țării. S-a consultat cu soția sa, au căzut de acord, dar după ce acceptat au observat că nu e chiar atât de simplu încât fata să-și ia, pur și simplu, cartea de identitate și rucsacul, și să plece în statul UE unde i-au dat voie. Legislația în vigoare l-a obligat pe tată să-și piardă timpul, care este bani, și să alerge cu actele în mâini pentru a obține dreptul de a-și exercita opțiunea liberă de părinte. De parcă urma să expedieze un export special de armament într-o regiune sensibilă a lumii.
Ce abilități trebuie să aibă o persoană care dorește să devină viceguvernator al băncii centrale?
Bucureștiul e un oraș înghesuit. Nu-i niciun secret, se vede cu ochiul liber. Are o populație similară cu cea a Vienei, dar o densitate a locuitorilor dublă. Asta în condițiile în care infrastructura de transport de acolo e incomparabilă. Stațiile de metrou sunt puse ca acelea de tramvai de la noi, din 500 în 500 de metri, nu la mai mult de un kilometru.