Când vă opriți?

scris 23 nov 2016

Mă uit câteodată uluit, câteodată amuzat și, de cele mai multe ori, trist, la modul în care se duce lupta politică în România. Parcă suntem permanent în campanie electorală, dar când se aproprie alegerile campania permanentă intră în vrie. Și atunci politicienii par să-și piardă rațiunea și echilibrul.

Peste tot în lume politicienii PROMIT în campanie. De cele mai multe ori aplică principiul “overpromise and under deliver“ sau, pe limba noastră, “promitem mai mult și livrăm mai puțin“. Totuși, de cele mai multe ori aceste lucruri se întâmplă într-o zona vecină cu rezonabilul. Ei știu că într-o democrație matură la următoarele alegeri vine și decontul. Electoratul se uită la ce au promis și compară cu ce au făcut. Și acționează în consecință.

Iată, la noi lucrurile sunt mereu razna. La noi, politicienii nu numai că promit înainte de alegeri, ei chiar PUN ÎN PRACTICĂ imediat ce apucă să promită. Neexistând o metodă de amendare și responsabilizare pentru acte normative prost pregătite, prost formulate și imposibil de implemementat sau cu efecte devastatoare asupra bugetului, aleșii nostri, cuprinși de agitație, emit acte normative pe bandă rulantă cu câteva săptămâni înainte de alegeri. Pe nimeni nu interesează studiul de impact. Nimeni nu da vreun ban pe simulări și proiecții financiare pe termen mediu și lung. Nimeni nu se gândește că poate nu va crește economia la nesfârșit cu 5% sau mai mult, ci poate cu mai puțin sau, cine știe, poate vine chiar vreo criză.

Nimeni nu vrea să învețe din trecutul nu prea îndepărtat să fie chibzuit. Toți vor să umfle balonul de săpun de care atârnă niște așteptări naive și disperate ale unei părți din electorat și care sunt perfect de înțeles. Iar în acest context izbucnește o competiție de genul “cine dă mai mult“. Nu există pedeapsa, nu există limite ale demagogiei și populismului. Auzeam deunăzi sloganuri de tipul "Să redăm România românilor" și mă întrebăm cine oare o fi furat România?! Pe unde o fi ea acum?! În goana după voturi se intră și în zona naționalistă și auzim din nou că "noi nu ne vindem țara" și "că firmele străine, multinaționale sug sângele poporului", exact ca acum 25 de ani. Tocmai acum, când România are în sfârșit o imagine mai bună, o creștere economică (nu contează la impresia artistică faptul că e bazată în mare parte pe consum, pentru imagine rezultatul contează!) și investitorii străini chiar se uită cu interes la noi, noi începem să lătrăm la ei.

În loc să ne facem lecțiile, legile și să instruim oamenii de la ANAF cum să controleze și ce trebuie să facă pentru că toți să respecte legea și să impoziteze banii acolo unde sunt ei produși, noi strigăm la multinaționale că duc, vezi Doamne, profiturile "imense" în paradisuri fiscale. Uităm cât de multe locuri de muncă au înființat și cât de multe contribuții pe salarii plătesc statului român. Apoi, începem să ne încruntăm la "străinii" care cumpără terenuri agricole, uitând că de fapt sunt firme românești și că, în bună parte,  spre deosebire de cei de la care le-au cumpărat, chiar fac ceva cu ele: agricultură! Și, pentru a întregi imaginea unei națiuni care caută permanent vinovați în altă parte, dar niciodată în interior, l-am găsit pe Soros vinovat de toate relele mapamondului și, implicit, ale României.

Mă uit și văd câte promisiuni sunt vehiculate și mă îngrozesc. Toate taxele se îndreaptă spre zero (mai în glumă, mai în serios, un consultant fiscal îmi spunea că meseria lui va trebui desființată într-o țară fără taxe), toate salariile se dublează și, ia te uită, investițiile statului cresc vertiginos. Sună bine, nu? Cineva îmi zicea acum două zile :" taci și bucură-te, ce nu-ți convine?".

Oare cum au găsit politicienii noștri (un fel de Prăslea cel Voinic ), deodată, toate merele de aur? Când sunt la butoane găsesc greu soluții, nu construiesc spitale și nu fac drumuri. Când se apropie alegerile observă că hârtia este foarte îngăduitoare cu ei și pun acolo o sumedenie de cadouri de Crăciun. Nu că nu le-am dori cu toții, nu că nu înțelegem că medicii și profesorii, și nu numai ei, merită să trăiască mai bine. Evident că oricine înțelege și dorește asta.

Dar avem de unde? Atât de mult? Pe termen mediu și lung? Ce facem cu dezvoltarea, ce facem cu investițiile? Ce facem dacă încetinesc motoarele economiei, iar vom reduce salariile, iar o luăm de la capăt în formă atât de cunoscută a Coloanei Infinitului ?

Și ar mai fi cum ar mai fi, dar nenorocirea apare, însă, când și pun aceste gânduri în practică ÎNAINTE  de alegeri (pentru că nici măcar românii nu mai cred în promisiuni electorale, au nevoie de dovezi înainte), făcând din România singură țară unde aceste promisiuni se implementează cu câteva zile înainte de vot. Ce contează că legea interzice asta, ce contează că legea vorbește despre consultare publică sau studiu de impact?! Important este votul de care au ei nevoie. Dacă, cum și cine implementează aceste acte normative, Dumnezeu cu mila!

Iar mie îmi vine permanent în cap întrebarea "Când va opriți"? Îmi doresc mult să ne facem bine. Mai ales acum, când avem atât de multe oportunități și o imagine bună. Putem profită de situația actuală dar cu condiția să fim echilibrați și să dovedim discernământ. Zilele trecute, am auzit  două lucruri pe care le-am reținut. Primul este că "România a crescut, dar nu s-a dezvoltat" și al doilea este că țară asta are nevoie de un moment T zero în care să oprim demagogia și populismul, să înțelegem cu toții (mediul de afaceri, cetățeni, politicieni, ONG-uri) ce am făcut bine, dar, mai ales, ce am greșit în ultimii 25 de ani, să vedem și părțile bune și să repornim societatea cu mai multă responsabilitate, respect și, mai ales, încredere.

Să contribuim ca România de acum înainte să se dezvolte și să nu mai crească după ureche și, în acelesi timp, să-și regăsească încrederea în sine, dar nu bazată pe populism și promisiuni deșarte sau periculoase, ci pe profesionalism și cinste. Acest popor are resurse nebănuite să facă acest lucru și este condamnat să facă acest pas. Acum sau peste câțiva ani, eu cred că momentul se apropie. România se schimbă. Sustenabil.

Dar pentru asta este nevoie că unii SĂ SE OPRESCĂ, să apăsăm butonul "reset" și să pornim de la capăt cu oameni proaspeți și principii redobândite. Într-o ierarhie de valori care duce la respect și încredere reciprocă. HAI CĂ SE POATE!

Dragoș Anastasiu este proprietarul grupului Eurolines România și membru în consiliul director al Romanian Business Leaders

viewscnt
Afla mai multe despre
editorial
dragos anastasiu
alegeri