Ce ar trebui să facă statul ca să iasă din corzile în care intră singur

scris 23 iul 2020

Sunt puține țări în lume în care statul este văzut de marea majoritate a populației un adevărat partener pentru societate, mai ales în aceste vremuri. Cum tot mai multe dintre alegerile politice se decid la limită în țările democratice, procentul celor care sunt nemulțumiți de rezultat și aleg să fie în opoziție față de stat este tot mai mare. Astfel, adminstrațiile care câștigă alegerile trebuie să învețe să conducă mai mult prin strategii de aikido decât de box dacă doresc să sprijine și să câștige susținerea mediului privat.

O postură defensivă a statului îl împinge pe acesta în corzi .O postură defensivă a statului – așa cum ne-am obișnuit să o vedem de mulți ani la noi în țară – nu ajută societatea, nu ajută mediul economic, face și mai blamat aparatul administrativ, nu face decât să întrețină cercul vicios pe care l-a creat și pe care statul îl întreține fără să vrea. Pentru a încerca să iasă din corzile în care singur intră, statul are nevoie să știe să-și construiască mai bine alianțele cu mediul privat, are nevoie de parteneri relevanți din mediul privat care să-l susțină explicit, public și frecvent, are nevoie de parteneri care să-i aducă noi parteneri. 

COVID – un produs care nu mai poate fi „vândut” în România CITEȘTE ȘI COVID – un produs care nu mai poate fi „vândut” în România

Sunt multe ocazii în care mediul privat este invitat la consultări de către stat, prin reprezentanții săi. Cu toate astea, așa cum mă uit eu, statul nu știe să profite foarte bine de aceste ocazii și să câștige o susținere mai puternică a celor cu care se consultă. Fără această susținere publică, oricât de bune ar fi inițiativele specialiștilor statului, mediul privat le va contesta, le va întâmpina cu rezistentă, cu opoziție, și va spune imediat că au fost gândite prost. Ca urmare, ca stat, aș face o prioritate în a câștiga susținerea reală și publică a cât mai multor actori relevanți din mediul privat și mi-aș face un plan mai bun de a-i consulta și de a ieși împreună, alături de ei, în public. În opinia și în filozofia mea, statul ar trebui să-și ia de pe umeri presiunea că trebuie să fie factorul determinant pentru succesul mediului privat pentru că tocmai atunci când va învăța să facă asta va fi un stat apreciat. Adică, atunci când ideile, strategiile, marile proiecte și viziunea asupra dezvoltării mediului privat vor fi cu adevărat construite și asumate public împreună cu acesta.

Cum spuneam mai sus, cred că sunt foarte multe interacțiuni, întâlniri de consultare și protocoale de lucru între stat și mediul privat – nu trebuie altele noi – dar pot fi fructificate mai bine, mai transparent și mai creativ cele existente. Statul trebuie să renunțe la a-și dori să fie mai deștept și superior mediului privat, să renunțe la dorința de a-și asuma găsirea soluțiilor de unul singur, să renunțe să simuleze consultările. În schimb, ar putea să asculte mai bine și să caute să câștige implicarea mediului privat în construirea deciziilor și în susținerea lor publică. E lecție de abecedar în leadership.  

Odată cu consolidarea alianțelor strategice, m-aș ocupa apoi să câștig susținerea, să pun laolaltă și să conduc impecabil vocile cu bună expertiză profesională în domeniile lor din mediul privat. Readuc aminte că cele mai bune soluții tehnice, soluțiile concrete, nu trebuie să fie proprietatea unei singure părți (așa cum încearcă cu mari eforturi să se dea deștept statul), ci să fie un rezultat al conversațiilor și al întâlnirilor de lucru între experții administrației și beneficiarii mediului privat. Soluțiile concrete ale unei singure părți nu au nici cea mai mică relevanță și nu sunt susținute de nimeni oricât de bune ar părea “matematic”, oricât de coerente și funcționale ar părea, dacă nu sunt rezultatul efortului comun administrație – mediu privat și dacă nu sunt susținute public și frecvent de către ambele părți. Statul va putea prelua inițiativa și va putea implementa soluții concrete care să susțină mai bine mediul privat după ce învață să iasă din corzile în care intră singur. Nu poți să fii creativ și vizionar când ești sac de box, când ești mereu în defensivă și când ești singur, chiar dacă bravezi că ești în control și stăpân pe situație.

Fie că vorbim de marile proiecte de digitalizare din sistemul fiscal care urmează să diminueze birocrația, de recalibrarea unor taxe, de gestionarea și fructificarea banilor din fondurile europene sau de inițiativele pentu susținerea agricultorilor români, alianțele strategice cu actori relevanți din mediul privat și câștigarea susținerii vocilor cu o excelentă reputație profesională ar putea face o diferența în felul în care este perceput sprijinul oferit de stat mediului privat. Mi-ar plăcea să văd mai multe apariții publice în care reprezentanții statului ies împreună cu reprezentanți apreciați ai mediului privat pentru declarații comune privind felul în care au căutat soluții lucrând împreună, iar cei responsabili să explice deciziile administrative pe care le-au luat. Să spună împreună unde sunt de acord, unde sunt în dezacord și că vor susține împreună implementarea deciziei. E un semn de maturitate și responsabilitate de partea ambelor părți, un semn care ar da mai mult curaj și ar arată susținere reală pentru mediul privat. 

Un leadership mai bun de care mediul privat are nevoie din partea statului este cel puțin la fel de important că expertiza pe care o așteptăm din partea lui. Statul nu doar trebuie să știe cum să susțină mediul privat, ci să și știe să-i câștige susținerea și o percepție favorabilă din partea acestuia. Fără un leadership bun, adminsitratia publică va fi percepută slab pregătită, ca un adversar al mediului privat, nu va avea creativitatea și viziunea necesare să găsească soluții salutate cu bucurie de mediul privat. Fără un leadership bun statul va intra singur tot mai mult în corzi. 

Viorel Panaite este fondator și Managing Partner Human Invest & Ken Blanchard Romania

viewscnt
Afla mai multe despre
viorel panaite
opinie