Despre bugete, bugetari și impozite

scris 2 oct 2019

Am văzut că niște afirmații ale mele făcute ieri (dar nu pentru prima dată) au dat naștere nu numai multor minciuni și aberații, dar și unor slogane electorale.

 
Prin urmare se impun niște precizări :

 
1. Toate legăturile închipuite de unii sau alții cu Președintele Iohannis sau PNL nu au nicio bază reală. Evident că ne cunoaștem, colaborăm, discutăm câteodată. Dar de aici și până la a amesteca lucrurile e cale lungă. Prin urmare, ceea ce spun și cred este rodul gândirii mele și nu are legătură cu oameni politici.

2. Contextul este unul simplu și este susținut de toți macroeconomistii pe care i-am auzit și citit: cu toate că noi toți ne dorim salarii mai mari atât în zona privată, cât și în cea bugetară cât și pensii bune pentru părinții și bunicii noștri, toate acestea ar trebui să fie sustenabile ȘI NU SUNT. Ai nevoie de suficiente venituri la bugetul statului, nu numai azi, ci și în următorii ani atât pentru a plăti aceste cheltuieli fixe, cât și pentru a dezvolta țara (infrastructură, educație, sănătate, antreprenoriat etc.).

Oglindă, oglinjioară, cine e mai important pentru economie din țară? CITEȘTE ȘI Oglindă, oglinjioară, cine e mai important pentru economie din țară?

3. Ecuația bugetului de stat este una cu final cunoscut, și anume un deficit maxim de 3%. Nici nu mai vreau să spun că în perioadă de creștere economică ar trebui să avem excedent, dar în UE ne-am angajat să nu avem un deficit mai mare de 3%. În ecuație mai avem acum și alte elemente fixe precum salariile și pensiile bugetarilor. Vom vedea că pentru a susține aceste cheltuieli avem nevoie de creștere economică astronomică și nerealizabilă în următorii 5 ani, în contextul în care la nivel mondial vedem încetiniri și chiar recesiuni.

4. Și dacă ecuația nu iese, ce faci ? Ai două elemente la care poți umbla: crești impozitele sau scazi costurile cu salariile.

5. Să începem cu salariile: după episodul din 2010 nu cred că vreun politician își va asuma să scadă de-a valma salariile (și nici pensiile). Chiar dacă acestea au ajuns să fie în medie cu 30% peste cele de la privat, ceea ce este aberant. Prin urmare nu ai decât să umblii la numărul de angajați de la stat. Începând cu Parlamentul, unde avem peste 500 de parlamentari deși poporul a votat maxim 300. Unde avem 25 de ministere deși multe țări europene nu depășesc numărul de 15. Unde avem 42 de județe în loc să avem 8 Euroregiuni. Unde avem 3.300 de primarii (unele având grijă de vreo 500 de oameni ) în loc să avem jumătate. Unde avem deconcentrate peste tot locul. Ministrul Teodorovici, care știe sistemul și mai ales are cifrele, ne-a tot spus și eu i-am dat dreptate că "la stat unul muncește și trei stau pe lângă". Evident, NU PESTE TOT! Căci dacă ar fi peste tot, după calculele sale, ar trebui dați afară 75% iar eu vorbesc de vreo 30%.

6. Ca să fie clar: nu mă refer la profesori, nu mă refer la medici, nu mă refer la militari sau polițiști. Mă refer la plimbătorii de hârtii din toate instituțiile statului român unde partidele din România și-au angajat prietenii și votanții. 

7. Toți oamenii care nu și-ar mai găsi locul într-un aparat bugetar mai suplu NU AU DE CE SĂ-ȘI FACĂ GRIJI! În România numai cine nu vrea nu găsește de muncă. Mediul privat are un deficit de 1 milion de locuri de muncă așa încât toți aceștia a doua zi și-ar găsi de muncă.

8. Legat de impozite: eu am fost, sunt și voi fi un susținător al cotei unice. Care cotă unică nu mai există demult în România: tva-ul e 19%,impozit pe salarii 10%, impozit normal pe profit 16%, impozit la microîntreprinderi 1-2-3% din cifră de afaceri, scutiri la IT-iști și constructori, impozit specific în HoReCa și tot așa. E clar că nu merge așa nici ca sistem și nici ca sume, cel puțin nu merge așa dacă legile salarizării și a pensiilor se implementează așa cum au vrut toate partidele din Parlament. Și atunci ce rămâne de făcut pentru ORICE guvern care nu va dori să arunce bugetul și România în aer? Să alinieze excepțiile și / sau să mărească cotele de impozitare.

Avem două variante: să învățăm din trecut sau să nu învățăm. În 2009/2010 era campanie electorală și nimeni nu vorbea despre un buget nesustenabil.

După alegeri a venit inevitabilul. Acum riscăm să facem același lucru.

Motiv pentru care eu cred că este nevoie de o dezbatere onestă: ce facem cu țara asta, indiferent dacă avem alegeri sau nu? Și cel mai în măsură să ne dea soluțiile, pentru că este cel mai aproape de fenomen și cifre, este chiar Ministrul de Finanțe.

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
bugete
bugetari
dragos anastasiu