Oricât ne-am întreba ce fel de președinte are nevoie România, alegerile ne-au lăsat două opțiuni clare. Iar contextul în care ne aflăm este unul dintre cele mai dificile din ultimele decenii, social și economic deopotrivă. Pentru a rămâne în echilibru, nu avem nevoie de un președinte contabil sau economist, ci de un președinte lucid. De un lider care să fie dispus să înțeleagă legătura dintre economie și încredere.
Într-o țară în care statul cere tot mai mult și oferă tot mai puțin, luciditatea devine poate cea mai importantă, și tot mai rară, resursă politică. Mai ales acum, când bugetul e tensionat, mediul privat trăiește în incertitudine, iar populația se simte tot mai vulnerabilă, psihologic și financiar.
Ne aflăm într-un moment în care presiunile sociale, economice și fiscale se suprapun peste o scenă politică tensionată și imprevizibilă. Indiferent cine ar prelua mandatul, va găsi o țară cu bugetul întins la maximum, cu o populație obosită și un mediu antreprenorial aflat mai degrabă în supraviețuire decât în dezvoltare.
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
4 iunie Eveniment Profit.ro - Piața imobiliară între șocuri și oportunități - Ediția a V-a
În fața acestor realități, nu contează discursul de campanie, ci capacitatea de a înțelege ce urmează. Provocările nu vor veni din opoziție sau din stradă, ci din cifre, din deficit, din lipsa de încredere, din investițiile care întârzie sau se retrag.
Așteptările reale (sau pretențiile) pe care ar trebui să le avem sunt altele: transparență fiscală, predictibilitate, sprijin pentru capitalul autohton, digitalizare reală, respect față de mediul antreprenorial. Fără aceste elemente, indiferent cine va fi președinte, vom rămâne o țară care pierde nu doar bani, ci și timp, șanse, direcție și oameni valoroși.
Un nou președinte ar trebui să susțină, public și ferm, ideea unui pact de stabilitate fiscală negociată, care să ofere mediului economic un orizont clar de predictibilitate pe 3–5 ani, evitând experimentele fiscale de moment. Nu e despre blocarea reformelor, ci despre coerență, consultare reală și asumare. Fără un astfel de cadru stabil, încrederea dispare, iar investițiile se opresc, sau chiar se retrag.
Ar trebui, totodată, să devină un catalizator al reformei administrative: să susțină un audit transparent al cheltuielilor publice, o digitalizare reală, reducerea birocrației și o reorganizare a statului care să nu mai penalizeze inițiativa, ci să o încurajeze. Dacă statul cere mai mult de la cetățeni și companii, e timpul să ofere, în schimb, eficiență, siguranță și predictibilitate.
Dar poate cel mai important gest ar fi schimbarea paradigmei de comunicare: avem nevoie de un președinte care explică, nu evită. Care tratează cetățenii ca parteneri, nu ca spectatori pasivi. Legitimitatea reală nu se măsoară doar în voturi, ci în capacitatea de a uni o societate obosită, polarizată, dar care încă mai speră. România nu are nevoie de un lider salvator, ci de unul lucid, dispus să înțeleagă ce se întâmplă în economia și societatea reală.
România nu duce lipsă de idei bune sau de resurse. Duce lipsă de încredere și colaborare între actorii săi cheie. Fără o reconstrucție sinceră a acestui contract social, fiscal și economic, nicio reformă nu va rezista, oricât de bună ar părea pe hârtie.
Poate că România nu e condamnată la o criză profundă. Dar nu mai avem loc pentru a ne minți singuri. Alegerile, presiunile politice și tentația populismului pot compromite acest moment. Iar tocmai într-un astfel de context sensibil, e nevoie de claritate, echilibru și responsabilitate.
Cristian Retegan este consultant în comunicare publică. A coordonat campanii electorale și media în țări din Africa, America de Sud și Europa de Est. Este pasionat de educație și inovare civică, considerând că educația, în special cea civică și politică, reprezintă fundamentul unei societăți competente și democratice
