În orice Criză se întrevede și o Oportunitate - hieroglifa Limbii Chineze ce descrie criza are rol dublu!
În furtuna geopolitică și cu lebede negre sanitare a ultimilor ani - care a afectat indirect și Economia României, și afacerile de la noi - antreprenori locali sau multi-naționale deopotrivă - apar și destule CRIZE la nivel de sector, sau de companie / întreprindere, dar apar și mari OPORTUNITĂȚI, unele generate de fix aceleași crize.
Cât timp nu suntem în recesiune ca țară (și există o șansă să nu intrăm, sau ca recesiunea să fie tehnică și scurtă),
În furtuna geopolitică și cu lebede negre sanitare a ultimilor ani - care a afectat indirect și Economia României, și afacerile de la noi - antreprenori locali sau multi-naționale deopotrivă - apar și destule CRIZE la nivel de sector, sau de companie / întreprindere, dar apar și mari OPORTUNITĂȚI, unele generate de fix aceleași crize.
Cât timp nu suntem în recesiune ca țară (și există o șansă să nu intrăm, sau ca recesiunea să fie tehnică și scurtă),
Antreprenorii REZILIENȚI ai României - mai ales cei mari* ce au trecut de Pandemie și de perturbările aduse de războiul din țara vecină - au în față o mare FEREASTRĂ de OPORTUNITATE; care, după opinia mea, poate să apară la un sfert de secol sau chiar la o jumătate de secol. Anume să preia și companii din industriile grele: petrol, siderurgie, după cum reușise celebrul Dinu Patriciu (ajutat de manageri din SUA și Israel) acum vreo 2 decenii.
Știu, unii analiști economici sau financiari vor spune că << țintele >> care au apărut acum (vezi lista lor mai jos) par apetisante, dar pot fi pe piedere și necesită sume mari până la pragul de rentabilitate. Iar marjele pot fi mici sau negative (da, zic de siderurgie... dar uneori și rafinarea); totuși, trăim vremuri fluide: reînarmarea Europei a început și focalizarea pe Industria de Apărare devine puternică; mai apoi, bate la geam și Reconstrucția Ucrainei!
TEASER: dacă nu ai timp și răbdare să citești tot, enumăr încă de aici oportunitățile-țintă vs. Românii cu forța
- ROMPETROL din grupul KazMunaiGaz (rafinăria PetroMidia, Vega, lanț de benzinării, alte companii conexe)
- LUKOIL România (rafinăria Teleajen Ploiești & lanț de benzinării)
- OMV Petrom - nu e oficial că vinde, dar se pot iniția negocieri pentru un pachet via bursa București / Viena
- SIDEX - ex-LMN Hodings Mittal - azi Liberty Galați vs.
Grupurile locale cu forța de a le prelua, așa cum le văd eu: Romgaz / Hidroelectrica / Holding Pavăl-Dedeman Holding UMB-Tehnostrade Umbrărescu / Holding Țiriac / Chimcomplex-Vuza / Daniel Dineș (fondatorul UiPath).
Pe lângă marii Antreprenori puși pe această listă - care, a propos, e deschisă! -, mai avem și cel puțin 2 companii de stat listate la BVB care au management bun, profituri majore și capitalizări istorice: 8 mld. & 11 mld. euro!
Acumularea de capital nepus la treabă e enormă dacă ne gândim că Băncile au Depozite de la firme și populație cu vreo 50 de milarde euro peste Creditele acordate economiei (65% raportul Credite 94 mld. euro / Depozite de 144 mld. euro în sistemul bancar autohton... da, Statul cam aspiră acest surplus). Dar, mai important decât banii, la 36 de ani de la Revoluție, în România anului 2025 există COMPETENȚĂ antreprenorială și managerială!
Acumularea de capital nepus la treabă e enormă dacă ne gândim că Băncile au Depozite de la firme și populație cu vreo 50 de milarde euro peste Creditele acordate economiei (65% raportul Credite 94 mld. euro / Depozite de 144 mld. euro în sistemul bancar autohton... da, Statul cam aspiră acest surplus). Dar, mai important decât banii, la 36 de ani de la Revoluție, în România anului 2025 există COMPETENȚĂ antreprenorială și managerială!
În paralel, Statul Român ar putea lăsa timiditatea deoparte și s-ar putea implica în aceste sectoare: nu în vreo << NAȚIONALIZARE contra compensații >> (cum am văzut în vecină Ungaria), dar măcar în a sprijini aceste grupuri cu capital național; sau chiar a intra temporar ca acționar în sectoare cu risc geopolitic sau sancțiuni UE & SUA, urmând ca mai apoi să << RE-PRIVATIZEZE >> tot către capitalul autohton, chiar și din cel atomizat, dispersat, prin intermediul Bursei de Valori București (ex. fondurile de pensii Pilon 2, de 40 mld. euro și ele, abia așteaptă!).
Ne amintim că Revoluția 1989 a prins marea industrie socialist-ceaușistă total decapitalizată, cu utilaje uzate fizic și moral (în cea mai mare parte a ei), după efortul inutil al Dictatorului de a plăti tardiv datoria externă cu care România ajunsese deja în DEFĂLUȚ (incapacitate de plată) încă din 1982.
Ei bine, dacă pentru noi, populația, efectul a fost foamea și frigul și lipsa electricității cu orele la ceas de seară, sau lipsa unui program TV mai lung de 2-3 ore zilnic, pentru Industrie situația nu a fost mai roză. O mulțime de istorici scot acum - la >3 decenii după căderea Comunismului - cărți cu radiografii corecte: o industrie decrepită, care producea fie rebuturi pentru intern (era să scriu << piața internă >> din reflexul meu de economist, dar noi pe atunci nu aveam vreo piață), fie Exporturi date pe sume ridicole, sub costul de producție și de multe ori sub costul materiilor prime; sau oferite dar unor dictatori din Africa SubSahariană, Africa de Nord (Maghreb) sau din Orientul Apropiat (Irak, Iran ș.a.).
Astfel, în anii triști ai Tranziției eșuate - deceniul '90 la noi - singura șansă a acestei industrii grele ar fi fost PRIVATIZAREA rapidă și pe sume modice - dublate de clauze investiționale țări - cu mari grupuri din Occident; dar cum noi << nu ne vindem țara >>, rezultatul a fost catastrofal: uzine mari preluate de afaceriști locali nepricepuți - mulți membri ai fostei Securități, unii din ei îmbogățiți brusc după accesul la conturile ICE Dunărea - adică furt din banii țării proveniți din comerțul exterior; sau << bișnitzari >> de duzină ce au acumulat un mic capital prin comerțul cu autocarul până la Bazarul din Istanbul s.a.
Sau afaceriști veniți din Turcia / țările Arabe. Între puținele reușite cu locali au fost câteva privatizări medii, pe metoda MEBO (cu managementul și salariații): mă gândesc la Antibiotice Iași, la Compa Sibiu (fostă IPA) s.a., ajutate și de listarea la BVB (& fosta RASDAQ).
Abia după Declarația de la Snagov (1995), când toate partidele - chiar și partidul suveranist din acea perioadă - PRM-ul lui Vadim Tudor - au agreat că drumul României este în Uniunea Europeană și NATO, dar mai ales după începerea negocierilor de aderare (2000), s-au produs privatizări mari reușite. În paralel cu unele nefericite... Marile privatizări au început în perioada guvernelor coaliției Convenției Democratice (CDR), a partidelor istorice și anti-FSN, anume Guvernele Victor Ciorbea și Radu Vasile, urmate de tehnocratul Mugur Isărescu.
Din fericire, am avut privatizări de succes cu Dacia Pitești (1999 cu Renault Franța), Sidex Galați (2001, LMN Holding / grup Mittal din India & UK), SNP Petrom (2004 - OMV din Austria), cu băncile BCR (Erste din Austria - 2006) sau BRD (SocGen din Franța în doi pași 1998 și 2004), sau Banca Agricolă cu Raiffeisen din Austria în 2001, succese care au șters din memoria cetățenilor mari fraude și catastrofe financiare și bancare de tipul Bancorex.
Adaug Romcim (1997 cu Lafarge din Franța), Rompetrol & Petromidia cu marele antreprenor local Dinu Patriciu și partenerul său din Texas; Azomureș foarte bine privatizată cu un grup din Turcia, ulterior cu Ameropa din Elveția (AZO a fost mult timp vedeta BVB); în paralel, Chimcomplex Borzești cu antreprenorul local Ștefan Vuza.
Iar mai târziu, în timpul guvernului Tăriceanu (2007), Ford SUA a preluat fostul Oltcit Craiova (temporar Daewoo).
De cealaltă parte, privatizări cu ghinion: RomTelecom cu OTE din Grecia (1998) - asta nu a prea dat roade; IMGB București cu Aker-Kvaerner din Norvegia (1998), ulterior fiind preluată de grupul Doosan din Coreea de Sud.
Catastrofele absolute s-au numit Rafo Onești (cu afaceriști locali conectați politic gen Iacubov, ulterior cu mafia din fosta URSS); toate combinatele chimice - în afară de cele menționate ca privatizări pozitive Azomureș și Chimcomplex - au fost nenorocite de grupul InterAgro. Oltchim a fost nenorocit tocmai prin NE-PRIVATIZARE și a acumulat pierderi de jumătate de miliard de dolari de mafiotul local conectat politic; acum, rămășițele sale viabile fac parte din grupul Chimcomplex condus de dl. Vuză.
Electroputere Craiova a ajuns la fier vechi - nenorocită de o privatizare (2007) cu Al-Arrab din Arabia Saudită. Cele de RULMENȚI au avut parte de privatizări bune cu Koyo Japonia (1998, Alexandria, Teleorman), Timken SUA (1997) la Ploiești, la Brașov a murit fabrica veche, dar au venit Germanii INA Scheffler cu o nouă fabrică majoră.
Companiile din Siderurgie și Metalurgie au avut parte de timpuri grele: privatizate cu grupuri din Rusia (Mechel la Târgoviște și Câmpia Turzii, 2002) sau din Coreea de Sud (Otelinox Târgoviște, 1997), însă piața lor a fost mereu sub presiune cu competitori din R.P. Chineză, India, Turcia având energie ieftină și standarde de mediu mai laxe.
Concluzia este că în afară de Dinu Patriciu la Rompetrol (care a făcut exit apoi către KaiMunayGaz Kazahstan) și de grupul chimic construit lent, dar serios de către Vuza, având în componență azi și părți din Oltchim RmValcea,
Antreprenorii Români fie nu au avut acces - nevoia de capital era uriașă -, fie nu s-au priceput la industrie grea.
- Cred însă că astăzi am intrat într-o nouă epocă: dincolo de capabilitățile de MANAGEMENT mult evoluate, avem câțiva MILIARDARI în euro și dolari care au reușit cu propriile lor companii și / sau Holdinguri & Family Offices:
- de la start-up-ul IT vedetă devenit Unicorn - chiar Decacorn la data IPO de la NewYork - UI-PATH al lui Daniel DINEȘ (ce are deja sute de milioane dacă nu miliarde dolari avere personală într-o structură tip family office);
- la grupul multi-sectorial ȚIRIAC Holding al fostului mare sportiv Ion ȚIRIAC, locul 2 mondial după celebrul baschetbalist Michael Jordan în topul de miliardari ex-sportivi
- PAVĂL Holding (oficiul de familie al fraților Pavăl și copiilor lor - alimentat de profiturile grupului Dedeman, lider incontestabil în sectorul sau și o mașinărie de făcut bani; au cumpărat hotel în Italia și Elveția, Praktiker Hellas);
- până la noul miliardar Dorinel UMBĂRESCU, regele de necontestat al construcțiilor de autostrăzi. Nu știu cum raportează contabil cele 3 mari companii, dacă fac tranzacții intra-grup și trebuie consolidat, dar la prima vedere UMB-Spedition + Tehnostrade + SA&PE Construcții afișează deja afaceri de 3-4 miliarde de euro anual; meritat dată fiind performanța pe A7; la o marjă posibilă de 10%, profiturile acumulate pot fi considerabile!
- CHIMCOMPLEX - Ștefan VUZA este cu un ordin de mărime mai mic ca avere sau putere financiară a companiei, dar oricare din miliardarii de sus i-ar putea folosi capabilitățile de management dovedite în industria grea dacă se aliază împreună într-un consorțiu.
Ah, și încă un amănunt, deși mai toți locuiesc la București (Vuza la Cluj), toți sunt din regiunea Moldovei subcarpatice (Bacău, Neamț, Vrancea). Caz în care să nu uităm de alt posibil miliardar: Dan OSTAHIE de la Altex. Sau pe frații co-fondatori ai liderului transporturilor feroviare, azi cu operațiuni în 12 țări, grupul GFR / GRAMPET.
ROMGAZ (SNG la BVB) e o companie majoritar de stat și parțial privată, cu acționari locali, via BVB; capitalizarea bursieră de astăzi se apropie de 8 miliarde de euro! La fel HidroElectrica (H2O) este pe BVB la >11 mld. euro!!!
Asta în termeni financiari se cheamă << moneda bursieră >>; anume nu au nevoie să achite cash la o tranzacție, decât cel mult o mică parte, pentru că aceste companii listate pot folosi din acțiunile lor; sau pot face SPO (ofertă secundară pentru noi acțiuni, la care vor subscrie și vor injecta bani fie acționarii lor actuali, fie unii nou-veniți).
Este evident că ambele companii energetice majoritar de stat - dar manageriate profesionist / în regim privat - au capacitatea financiară de a prelua țintele oficiale de azi: LUKOIL România - subiect al sancțiunilor SUA - sau cei 50% din KazMunayGaz în plus în consorțiu SNG & H2O ar putea încerca și 51% din OMV Petrom.
Bineînțeles, strategic are mai mult sens pentru Romgaz, care e din petrol și gaze. Totuși, în Europa avem mari conglomerate energetice care dețin participații cross-sectoare: Polonia și mai nou Ungaria au reușit așa fuziuni.
LUKOIL trebuie să vândă, din cauza sancțiunilor Administrației Trump împotriva companiei-mamă din Rusia, plus Rosneft. Probleme mai mari au vecinii din Bulgaria: la ei rafinăria principală ține de LukOil; dar și la noi jucătorul e în primii 5 pe piață, chiar dacă mult mai mic decât OMV Petrom și RomPetrol-KMG, deține o rafinărie măricică. Ungurii de la MOL - cu afaceri de 2 miliarde de euro în România (doar din comerț, lanțuri de benzinării) - deja și-au anunțat intenția de a cumpăra activele Lukoil România; de ce nu ar fi o competiție și cu companii românești?!
SIDEX Galați a avut parte de o privatizare reușită cu LMN (Mittal), Indianul-Britanic care a reușit o preluare ostilă a campionului Europei de atunci, fuziunea Franco-Spaniolă-Luxemburgheză Arcelor, rezultând ArcelorMittal.
După ani buni și profitabili, cu modernizări și management profesionist, uzina noastră de la Galați a trebuit să fie cedată grupului rival mai mic Liberty (tot o familie indiano-britanică - Gupta), ca o condiție de concurență a Comisiei Europene pentru preluarea perlei Italiei, oțelăria Ilva. Din păcate, în ultimii ani grupul Liberty nu a avut un management performant, în Europa și în România deopotrivă, iar acum la Galați scrie FALIMENT. Știrile arată că din 4 grupuri interesate, cei mai serioși sunt Românul Umbărescu și Ucraineanul Rinat Ahmetov (Metinvest).
Umbrărescu a preluat deja o oțelărie din județul Hunedoara, la Oțelul Roșu, jud. Caraș-Severin (o oțelărie mult mai mică, dar cu istorie de 200 de ani, din vremea Imperiului Habsburgic); este evident că în construcții ai nevoie de fier-beton, de oțel și țagle de diferite dimensiuni (iar Sidex / Mittal / Liberty Galați încă nu investise în tablă automotive de calitatea pe care o cerea Dacia-Renault la Mioveni; Dacia și-o importa din Slovacia de la US Steel).
LUKOIL trebuie să vândă, din cauza sancțiunilor Administrației Trump împotriva companiei-mamă din Rusia, plus Rosneft. Probleme mai mari au vecinii din Bulgaria: la ei rafinăria principală ține de LukOil; dar și la noi jucătorul e în primii 5 pe piață, chiar dacă mult mai mic decât OMV Petrom și RomPetrol-KMG, deține o rafinărie măricică. Ungurii de la MOL - cu afaceri de 2 miliarde de euro în România (doar din comerț, lanțuri de benzinării) - deja și-au anunțat intenția de a cumpăra activele Lukoil România; de ce nu ar fi o competiție și cu companii românești?!
SIDEX Galați a avut parte de o privatizare reușită cu LMN (Mittal), Indianul-Britanic care a reușit o preluare ostilă a campionului Europei de atunci, fuziunea Franco-Spaniolă-Luxemburgheză Arcelor, rezultând ArcelorMittal.
După ani buni și profitabili, cu modernizări și management profesionist, uzina noastră de la Galați a trebuit să fie cedată grupului rival mai mic Liberty (tot o familie indiano-britanică - Gupta), ca o condiție de concurență a Comisiei Europene pentru preluarea perlei Italiei, oțelăria Ilva. Din păcate, în ultimii ani grupul Liberty nu a avut un management performant, în Europa și în România deopotrivă, iar acum la Galați scrie FALIMENT. Știrile arată că din 4 grupuri interesate, cei mai serioși sunt Românul Umbărescu și Ucraineanul Rinat Ahmetov (Metinvest).
Umbrărescu a preluat deja o oțelărie din județul Hunedoara, la Oțelul Roșu, jud. Caraș-Severin (o oțelărie mult mai mică, dar cu istorie de 200 de ani, din vremea Imperiului Habsburgic); este evident că în construcții ai nevoie de fier-beton, de oțel și țagle de diferite dimensiuni (iar Sidex / Mittal / Liberty Galați încă nu investise în tablă automotive de calitatea pe care o cerea Dacia-Renault la Mioveni; Dacia și-o importa din Slovacia de la US Steel).
Dar la orizont vin 2 mari oportunități: relansarea Industriei de APĂRARE / DEFENSE în toată Europa, iar cât de curând RECONSTRUCȚIA UCRAINEI; astfel, sumele considerabile (sute de milioane de dolari sau euro) necesare pentru a relansa Sidexul la pragul de rentabilitate nu mai par așa un pariu perdant (cum ar fi părut în 2023-2024).
KAZ MUNAI GAZ / RomPetrol / Rafinăria PetroMidia
În anumiți ani, rafinăria de la malul Mării Negre arată piederi contabile; este foarte posibil să nu fie rentabilă singură (în ciuda masivelor modernizări din epoca Patriciu și din epoca Kazahilor), deoarece în toată Europa este supracapacitate de rafinare și în mulți ani apar << războaie de prețuri >> pe acest segement, care duc la marje negative. Majoritatea jucătorilor din petrol & gaze sunt integrați pe verticală și pot suporta temporar pierderile din rafinare. Astfel, consorțiul care o va prelua - dacă KMG vinde - va trebuie să fie ori 50%-50% cu Kazahii, ori să își asigure petrol brut din zona Caspică pe o altă cale; poate fi SOCAR din Azerbaidjan sau de la un alt jucător.
OMV << AUSTRIECII ne-au luat PETROLUL? >> Mai cugetă odată, e fals de 5 ori; argumentele mai jos!
Detractorilor privatizării ce aberează cu << Austriecii ne-au luat PETROLUL >>, le reamintesc că:
1) OMV Petrom o companie 100% Românească activând la noi; iar
2) capitalul său este MIXT, nicidecum "Austriac": e parțial Austriacă și parțial Arabă (Emirate) pe jumătatea de 51% deținută de grupul din Viena; iar celelalte 2 părți majore sunt Românești și azi (au fost mereu): Statul cu 21% și fondurile de pensii care au pe bursa BVB >20% cumulat.
3) Mai mult, pe orice țiței sau gaz extras din România sau Marea Neagră, compania plătește REDEVENȚE la ANRM (agenția de resurse minerale a Statului Român). Adică petrolul e și acum al României; la extracția lui se achită!
4) Și mai mult, compania produce valoare adăugată (VAB ce dă PIB-ul) la noi; achită salarii și taxe - enorme în domeniul energetic și petrol-gaze - aici; din profitul de 8% în anii slabi și 16% din afaceri în anii buni, jumătate se reinvestește, abia restul se dau dividende; așadar, Austriecii (contra unui Management impecabil în toți acești ani), IAU ACASĂ doar 2% (=1/2 din 1/2 din 8% rata de profit în anii slabi) și 4% (=1/2 din 1/2 din 16%) în anii buni.
Detractorilor privatizării ce aberează cu << Austriecii ne-au luat PETROLUL >>, le reamintesc că:
1) OMV Petrom o companie 100% Românească activând la noi; iar
2) capitalul său este MIXT, nicidecum "Austriac": e parțial Austriacă și parțial Arabă (Emirate) pe jumătatea de 51% deținută de grupul din Viena; iar celelalte 2 părți majore sunt Românești și azi (au fost mereu): Statul cu 21% și fondurile de pensii care au pe bursa BVB >20% cumulat.
3) Mai mult, pe orice țiței sau gaz extras din România sau Marea Neagră, compania plătește REDEVENȚE la ANRM (agenția de resurse minerale a Statului Român). Adică petrolul e și acum al României; la extracția lui se achită!
4) Și mai mult, compania produce valoare adăugată (VAB ce dă PIB-ul) la noi; achită salarii și taxe - enorme în domeniul energetic și petrol-gaze - aici; din profitul de 8% în anii slabi și 16% din afaceri în anii buni, jumătate se reinvestește, abia restul se dau dividende; așadar, Austriecii (contra unui Management impecabil în toți acești ani), IAU ACASĂ doar 2% (=1/2 din 1/2 din 8% rata de profit în anii slabi) și 4% (=1/2 din 1/2 din 16%) în anii buni.
Da, cititorule, poți considera că din 100 lei băgați de tine la pompă, DOAR 2 lei sau 3 sau 4 lei merg în Austria, iar 96 de lei sau 97 sau 98 de lei RĂMÂN în ROMÂNIA ! Consider-o o taxă de management MODICĂ; în anii 1990, Petrom era DEVALIZATĂ, furată de Sindicaliștii lui Luca cuplați cu Securistul S.O. Vântu, cel cu megafurtul FNI...
Pachetul Statului și al celorlalți acționari Români valorează azi >6 mld. dolari vs. 1,7 mld. toată când era de stat!
Totuși, dată fiind situația geopolitică și zvonurile sau realitățile că oligarhul Rusiei Oleg Deripaska - aflat în grațiile Kremlinului - a fost și el acționar la OMV la Viena în trecut, că Austria e penetrată de spionajul Rusiei încă din Războiul Rece - țară fiind neutră, non-NATO -, că anumite decizii gen continuarea Neptun Deep din Marea Neagră pot fi tărăgănate de cocktailul toxic, cred că e bine ca Statul Român să fie pregătit să sprijine o TRANZACȚIE care ar apărea la orizont: fie o negociere directă cu grupul Austriaco-Arab OMV, fie indirect cu fondul suveran ADNOC** Abu Dhabi, fie alt aranjament. Iar cumpărătorii ar putea fi un CONSORȚIU de Români.
** The primary shareholder from the Emirates în Austria's OMV is the Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC), which acquired a significant 24.9% stake in OMV în early 2024, making it the second-largest shareholder after the Austrian state.
Oricum, dincolo de scenarita noastră față de șefii OMV din Viena, dacă cineva a ÎNTÂRZIAT proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, acesta e fostul Premier-de-facto << Suveranist avant la lettre >> Liviu DRAGNEA; guvernele marionetă Grindeanu & Tudose & Dăncilă instalate de fostul lider PSD au alungat efectiv compania-lider de consorțiu EXXON; cu instabilitatea legislativă și supra-taxare; azi, Neptun Deep este dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, două companii Românești (Romgaz >90% și OMV Petrom 45%), dar dată fiind lipsa lor de expertiză comparativ cu Americanii de la ExxonMobil, s-au pierdut vreo 10 ani; timp în care România a importat gaz scump, iar AZOMUREȘ Târgu Mureș și-a oprit producția de îngrășăminte pentru agricultură.
A propos, Romgaz a anunțat că vrea să cumpere Azomureș - o evoluție benefică și în linie cu ce propun ei aici!
** The primary shareholder from the Emirates în Austria's OMV is the Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC), which acquired a significant 24.9% stake in OMV în early 2024, making it the second-largest shareholder after the Austrian state.
Oricum, dincolo de scenarita noastră față de șefii OMV din Viena, dacă cineva a ÎNTÂRZIAT proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, acesta e fostul Premier-de-facto << Suveranist avant la lettre >> Liviu DRAGNEA; guvernele marionetă Grindeanu & Tudose & Dăncilă instalate de fostul lider PSD au alungat efectiv compania-lider de consorțiu EXXON; cu instabilitatea legislativă și supra-taxare; azi, Neptun Deep este dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, două companii Românești (Romgaz >90% și OMV Petrom 45%), dar dată fiind lipsa lor de expertiză comparativ cu Americanii de la ExxonMobil, s-au pierdut vreo 10 ani; timp în care România a importat gaz scump, iar AZOMUREȘ Târgu Mureș și-a oprit producția de îngrășăminte pentru agricultură.
A propos, Romgaz a anunțat că vrea să cumpere Azomureș - o evoluție benefică și în linie cu ce propun ei aici!
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
