Acolo, în rondul cu Parcul Izvorul Rece, e un mic hotel cu patru steluțe pe el, Lafayette. Și micul Hotel Lafayette are un mic restaurant la parter, care răspunde la numele Sushi Time. Sunt de vreun an acolo, iar Sushi Time se pare că s-au mutat din Centrul Vechi ca să se instaleze aici.
Amenajarea e cam neinspirată pentru vremurile în care trăim, aproape banală. Mă așteptam ca acesta să fie punctul slab al lui Sushi Time, însă lucrurile au mers din rău în mai rău. Când am făcut un pas înăuntru, m-a izbit o duhoare de fum de țigară de era să ies instantaneu. Însă ploua afară, și asta mi-a mai înmuiat ambiția. Am aruncat o privire și pe terasă. Sper că arată sinistru doar pentru că nu era funcțională în această perioadă.
Am dat apoi ochii cu un chelner supărat, pentru care un client părea să fie ultimul lucru pe care ar fi vrut să-l vadă în ziua aceea. Am luat și eu ce mi-a recomandat, mi-a spus că e cea mai bună mâncare de la ei. Adică o supă miso și niște sushi. Supa a fost de nemâncat, în special din cauza algelor, care erau de cea mai proastă calitate. Iar sushi nu a avut gust deloc, ghimbirul ofilit. M-am bucurat, până la urmă, că a uitat chelnerul de creveții tempura, că mă lămurisem deja, definitiv.
Îmi pare rău să spun asta, însă la restaurantul Sushi Time de la Hotel Lafayette am mâncat cel mai prost dintre restaurantele cu specific japonez pe care le-am vizitat anul acesta. Noroc că nu am fost la multe, ca să spun că e chiar ultimul…
