' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
″Prin urmare, Hotărârea arbitrală – care a respins pretențiile formulate de Gabriel împotriva României, cu o majoritate de doi la unu – rămâne în vigoare, inclusiv dispoziția („Dispoziția privind cheltuielile de judecată”) prin care Compania și Gabriel Jersey sunt obligate să plătească aproximativ 10 milioane USD din cheltuielile de judecată ale României, la care se adaugă dobânzi″, se arată într-un comunicat al companiei.
Gabriel Resources arată că Comisia de anulare a respins toate cele cinci motive invocate de Gabriel pentru a solicita anularea Hotărârii arbitrale. Aceasta a constatat că Tribunalul a fost constituit în mod corespunzător, că arbitrul numit de România nu a avut obligația de a dezvălui aspectele semnalate de Gabriel și că majoritatea membrilor Tribunalului a aplicat legislația incidentă, a respectat drepturile procedurale ale Gabriel și a prezentat o motivare adecvată pentru decizia luată.
Potrivit sursei citate, Comisia de anulare a dispus ca Gabriel și România să suporte în mod egal onorariile și cheltuielile Comisiei și ale ICSID, fiecare parte urmând să își suporte propriile onorarii și cheltuieli juridice. Întrucât Gabriel a achitat în avans costurile procedurii, Comisia a obligat România să ramburseze către Gabriel suma de aproximativ 211.000 USD. Comisia nu a acordat dobânzi pentru această sumă și nu a stabilit un termen limită pentru plată.
″Decizia are implicații semnificative asupra situației financiare a Gabriel și a capacității sale de a-și continua activitatea. Compania dispune de o lichiditate limitată și are nevoie de finanțare suplimentară pentru a-și onora obligațiile, inclusiv cele decurgând din Dispoziția privind cheltuielile de judecată și onorariile juridice neachitate″, se mai menționează în comunicat.
La data acestuia, suma de 894.365 USD, reprezentând încasări din subscrieri, rămâne de încasat în cadrul plasamentului privat al Companiei, în valoare de 3,4 milioane USD („Oferta”). Termenul limită actual stabilit de TSX Venture Exchange pentru finalizarea Ofertei este 16 noiembrie 2026. Compania spune că va reveni cu informații suplimentare privind stadiul Ofertei.
″Consiliul de Administrație analizează situația Companiei împreună cu consultanții săi juridici și financiari. Această analiză vizează, printre altele, disponibilitatea unor finanțări suplimentare, valoarea potențială a activelor rămase și a drepturilor legate de licențe deținute în România de către Companie și filialele sale (denumite colectiv „Grupul”), precum și posibilitatea unei restructurări viabile sau a identificării unei alte soluții alternative.
Nu există nicio garanție că vor fi disponibile finanțări suplimentare sau o alternativă viabilă. În cazul în care nu este disponibilă o astfel de finanțare sau alternativă, Compania ar putea fi nevoită să inițieze proceduri în temeiul legislației aplicabile privind insolvența; într-o asemenea situație, este puțin probabil ca deținătorii de acțiuni ordinare ale Companiei să recupereze vreo parte din investiție. În acest caz, TSX Venture Exchange („TSXV”) ar putea suspenda tranzacționarea acțiunilor ordinare ale Companiei și le-ar putea elimina de la tranzacționare, ori ar putea transfera listarea Companiei pe piața NEX″, se mai spune în comunicat.
Având în vedere aceste riscuri, investitorii sunt sfătuiți să manifeste prudență atunci când tranzacționează acțiunile ordinare ale Companiei. Compania adaugă că va oferi informații suplimentare imediat ce Consiliul de Administrație va stabili pașii următori adecvați.
„Suntem profund dezamăgiți de această decizie. Le mulțumim acționarilor noștri pentru sprijinul acordat pe parcursul acestui proces. Consiliul de Administrație se concentrează acum pe evaluarea implicațiilor pentru Grup și pe stabilirea pașilor următori adecvați, ținând cont de situația sa financiară și de obligațiile pe care le are”, a declarat Anna El-Erian, Președintele Consiliului de Administrație al Gabriel Resources.
Solicitarea de anulare viza strict și exclusiv obligația stabilită atunci de ICSID în sarcina Gabriel Resources, de a plăti statului român circa 10 milioane de dolari, reprezentând cheltuieli de arbitraj și alte compensații. Procesul de anulare prevăzut de Convenția ICSID nu este o contestație a fondului deciziei arbitrale, ci o procedură care, în caz de succes, stinge decizia arbitrală, inclusiv cheltuielile de judecată acordate.
Gabriel Resources a inițiat arbitrajul în 2015.
"La 13 noiembrie 2026, Comitetul Ad Hoc al ICSID a respins cererea de anulare a lui Gabriel Resources, confirmând victoria României în procedurile de bază", a anunțat casa de avocatură Leaua Damcali Deaconu Păunescu (LDDP), care a reprezentat România.
În luna mai 2026, la Washington a avut loc o audiere de 2 zile, iar în iulie, cele 2 părți au depus fiecare declarații privind costurile de arbitraj înregistrate în cursul procedurii de anulare.
În aceeași lună, CEO-ul Dragoș Tănase a demisionat din fruntea Gabriel Resources, după ce a lucrat timp de peste 18 ani în cadrul grupului, exclusiv pe poziții de top management.
În noiembrie anul trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a transmis că statul român poate executa silit participația majoritară, de 80,6858% din capital, a Gabriel Resources, la RMGC, dacă Gabriel Resources nu îi achită cheltuielile de arbitraj de circa 10 milioane dolari, dispuse după victoria din 2024 în litigiul arbitral Roșia Montană de la ICSID, cu miză de miliarde de dolari.
ANAF a pus sechestru pe pachetul de acțiuni al Gabriel Resources tot în 2024.
Restul acțiunilor RMGC, în cotă de 19,31% din capital, sunt în posesia societății românești de stat Minvest Roșia Montană, controlată de Ministerul Economiei.
Pe rolul instanțelor românești de judecată se află încă o serie procese inițiate de Gabriel Resources și RMGC, în care sunt atacate mai multe acte aferente sechestrului și punerii în executare a acestuia.
De asemenea, RMGC a rămas fără licența de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Roșia Montană, emisă inițial în 1999 și prelungită apoi în 2019.
Conform G4Media, Gabriel Resources a cerut anularea deciziei Tribunalului ICSID din 2024 pentru că, printre altele, unul dintre cei doi arbitri care au decis în favoarea statului român ar fi fost plătit de un ONG anti-Roșia Montană, iar același arbitru, împreună cu președintele Tribunalului, ar fi fost remunerați de o instituție sponsorizată de avocații statului român.
În respectiva decizie, Tribunalul ICSID arăta că statul român nu a făcut abuz de putere pentru a profita de capitalul și eforturile Gabriel Resources în cadrul proiectului minier aurifer Roșia Montană, nu există nicio dovadă că diferitele instituții ale acestuia ar fi acționat în mod coordonat pentru a bloca în mod deliberat proiectul, iar afirmația Gabriel Resources, cum că ar fi descoperit doar în 2015, când a reclamat statul român la ICSID, că acesta luase cu 2 ani înainte, în 2013, o decizie politică de respingere a proiectului este lipsită de credibilitate.
″Tribunalul recunoaște faptul că reclamanții au făcut investiții substanțiale în proiect, care din păcate nu s-au materializat. Cu toate acestea, este important de reamintit că nu s-au materializat nici pentru Guvern, ca partener de joint-venture cu reclamanții în proiect. Acesta nu este un caz în care un stat a abuzat de puterile sale suverane pentru a profita de eforturile și capitalul unor investitori privați, în dauna respectivilor investitori.
Nu este nici un caz în care un stat a intervenit pentru a transfera un proiect lucrativ de la un investitor privat către un altul, mai favorizat. Acesta este un caz în care provocările de mediu, sociale, culturale și economice cu care s-a confruntat un proiect minier masiv s-au dovedit până acum insurmontabile, în circumstanțe în care vina nu poate fi atribuită, cu corectitudine, nici unei părți și nici unei cauze anume″, se menționa în document.
Potrivit celor mai recente date publice disponibile, la nivelul lunii septembrie 2026, principalii acționari ai Gabriel Resources erau administratorii americani de fonduri de hedging Electrum Global Holdings LP (20,96%) și Paulson & Co. Inc. (20,66%), alături de societatea românească de investiții financiare Swiss Capital SA (18,13%) și de vehiculul investițional Conatus Asset Management Services din Insulele Cayman (13,125).
Comunicatul integral al casei de avocatură:
″LEAUA DAMCALI DEACONU PAUNESCU - LDDP anunță că, împreună cu firma internațională de avocatură LALIVE, a asigurat a doua și ultima victorie pentru statul român în disputa sa de peste un deceniu, de peste un deceniu, cu compania minieră canadiană Gabriel Resources, apărând cu succes împotriva încercării Gabriel Resources de a anula hotărârea arbitrală care a respins cererile sale de miliarde de dolari împotriva României.
Disputa a vizat planurile eșuate ale Gabriel Resources de a dezvolta cea mai mare mină de aur la suprafață din Europa, în orașul Rosia Montana, din vestul României, după ce a obținut drepturi de concesiune asupra zonei în 1999. În arbitraj, Gabriel Resources a solicitat despăgubiri de 6,7 miliarde de dolari din România, după ce proiectul nu a reușit să avanseze din cauza preocupărilor legate de mediu și drepturile civile.
În martie 2024, un tribunal ICSID a respins în întregime pretențiile lui Gabriel Resources și a ordonat companiei să ramburseze România aproximativ 10 milioane USD în onorarii și cheltuielile legale. Gabriel Resources a încercat ulterior să anuleze această hotărâre conform Convenției ICSID.
La 13 noiembrie 2026, Comitetul ad hoc al ICSID a respins cererea de anulare a lui Gabriel Resources, confirmând victoria României în procedurile de bază.
România a fost reprezentată de LALIVE și LEAUA DAMCALI DEACONU PAUNESCU - LDDP. Echipa internațională LALIVE care a consiliat România a inclus Matthias Scherer la Zurich, Lorraine de Germiny, Isabel San Martín și Puloma Mukherjee la Londra și Emilie McConaughey la Geneva. Echipa LDDP a inclus Professor Crenguta Leaua (coordonator principal), profesor Stefan DEACONU, Andreea N. Simulescu, FCIArb (co-coordonator), LILIANA (TOADER) DEACONESCU, Andra Soare-Filatov și Corina Tanase.
Matthias Scherer de la LALIVE declară: "Am fost onorați să servim poporul român. Este o mare satisfacție să vedem că România a învins cererile excesive ale lui Gabriel."
Profesoara Crenguța Leaua de la LDDP adaugă: "Salutăm cu mare satisfacție decizia Comitetului, care marchează concluzia binemeritată a unui arbitraj de un deceniu de o importanță excepțională pentru România. Acesta este un moment de mândrie profesională profundă pentru întreaga noastră echipă, dar și unul de emoție personală autentică pentru toți cei care au contribuit la această călătorie remarcabilă. Rezultatul reflectă munca asiduă și profesionalismul tuturor colegilor implicați pe parcursul procedurilor arbitrale, precum și determinarea comună și încrederea reciprocă dintre membrii echipei."
