Mikkeller Bar, sau Mikkeller Bucharest, cum se cheamă oficial, ca să sublinieze apartenența la un concept global, și-a construit un brand distinctiv pe piața localurilor bucureștene. Chiar dacă, aparent cel puțin, pe niște atribute contraintuitive: ambianța austeră, întunecată, meniu scurt și simplu, mâncare nesănătoasă. Occidental septentrional, bacovian, genul de pub în care bei mai degrabă de unul singur, ca să uiți una sau alta, și nu te duci ca să faci hărmălaie cu prietenii. Barul din care pleci mai trist decât ai intrat. Bucureștiul e mare, e loc pentru de toate, și Mikkeller a profitat de atracția pentru noutate a oamenilor. Și-au făcut clientela lor, din câte mi-am dat seama. Dar, cu cât mai multe și mai diferite restaurantele și puburile în oraș, cu atât mai bine pentru toată lumea…
Enjoy Coffee and Lounge e deschis de două luni într-o clădire din spatele lui Tucano, de pe Calea Dorobanților, vizavi de ASE. E foarte posibil ca acesta să fi fost vreun corp utilitar al marii case, să facă parte dintr-un fost ansamblu imobiliar.
Florin Cojocariu e prietenul meu de o viață, am fost colegi la aceeași facultate a Universității din București. A făcut aceeași greșeală ca mine, ne-am lăsat amândoi de știință și de cercetare imediat după ce am terminat școala, și ne-am apucat de business.
CPWHF înseamnă Coffee Place With Honest Food. Eu aș merge și mai departe și aș adăuga la descriere ceva și despre ambianță și serviciile foarte plăcute. O să revin când voi găsi o formulă pe care o voi considera potrivită.
S-a redeschis la începutul lunii restaurantul de la Muzeul Țăranului Român, în spate, pe Monetăriei, unde e parcul cu biserica de lemn. Acum l-au luat cei de la La Mama, se cheamă La Mama Clubul Țăranului.