Am ajuns la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) de pe Lacul Tâncăbești pentru a patra oară în ultimii ani, și de tot atâtea ori am mâncat o mâncare pescărească .banală, ca să nu spun mai mult decât atât.
… la invitația prietenilor mei, ursuzul Lorand Szarvadi și Zsuzsanna Szarvadi-Teglas, adorabila lui femeie. M-au invitat de mai multe ori la restaurantul lor de la Balvanyos. Însă, fiind departe de București, și mie neplacandu-mi defel să călătoresc, am tot lăsat-o pe mai târziu. Și cum ei sunt mult mai modești decât toți ceilalți milionari pe care îi cunosc, și mai modești chiar decât ar fi cazul, nu am înțeles defel despre ce mâncare vorbeau. Poate că dacă ar fi fost un restaurant în Sibiu, în Cluj sau în Oradea, mi-ar fi trecut și fine dining-ul prin minte, așa, măcar o clipită.
Nu sunt monden, nu-mi place să merg prin oraș, iar să călătoresc departe, nici atât. Aflu despre locurile în vogă de pe Internet, și apoi mă duc și eu acolo dacă e ceva de mâncare, ca să scriu pe site. Așa că nu aveam cum să știu dinainte despre faimosul restaurant Le Bab din Soho, în Londra, care vinde kekab făcut de un chef cu trei steluțe Michelin (Our original restaurant, serving refined, contemporary kebabs in Soho. Kitchen led by Federico Preti, formerly of 3 star Enoteca Pinchiorri & Le Gavroche).
Am auzit de multe ori vorbindu-se despre restaurante cu adevărate bucătării fine și fine dining în afara Bucureștiului, însă nu am ajuns până zilele trecute la vreunul dintre acestea.
O altă cină memorabilă la Zen Sushi din George Călinescu (Piața Dorobanților), de data aceasta o degustare a meniului de sfârșit de vară pregătit de Iulian Constantin, Head Chef și asociat al Zen Sushi-urilor. Am pus aici meniul cu totul, ca să nu mai enumăr ce am mâncat la ei.